DECIZIE nr. 128 din 4 iulie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată, excepţie ridicată de Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultura Timişoara în Dosarul nr. 16.641/1999 al Judecătoriei Timişoara.La apelul nominal se constata lipsa tuturor părţilor, Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultura Timişoara, Nicolae Balan, Ion Balan şi Societatea Comercială "O.J.C.V.L. Tim" – S.A. din Timişoara, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curţii Constituţionale, concretizata prin Decizia nr. 40 din 14 martie 2000, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 12 ianuarie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 16.641/1999, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 79/1997 pentru modificarea Legii nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat. Excepţia a fost ridicată de Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultura Timişoara, reclamanta într-o cauza civilă ce are ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 82/R/J/28.06.1999 încheiat între pârâţii Balan Nicolae, Balan Ion şi Societatea Comercială „O.J.C.V.L. Tim” – S.A. din Timişoara şi, pe cale de consecinţa, rectificarea în evidentele de carte funciară.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin art. 41 din Constituţie privind protecţia proprietăţii private, deoarece permit "vânzarea unor imobile ce au fost în proprietatea unor persoane juridice de drept privat, imobile construite din alte fonduri decât cele ale statului".Judecătoria Timişoara, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia este neîntemeiată.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate "nu încalcă dispoziţiile art. 41 din Constituţie, prin ele nefacandu-se nici un fel de discriminare între titularii dreptului de proprietate asupra locuinţelor respective".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Trecând la examinarea excepţiei, Curtea constata însă ca indicarea dispoziţiilor legale a căror constituţionalitate se contesta este gresita, deoarece Legea nr. 79/1997 cuprinde doar doua articole. Art. 7, la care se face referire, este de fapt art. 7 din Legea nr. 85/1992, modificat prin art. I pct. 2 din Legea nr. 79/1997. Ulterior, Legea nr. 85/1992 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998. Asadar, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 7 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 85/1992, republicată, cu următoarea redactare:"De asemenea, vor fi vândute la cerere, în condiţiile prevederilor alin. 1 şi cu respectarea dispoziţiilor art. 1 alin. 3, titularilor de contracte de închiriere şi locuintele care înainte de 6 martie 1945 au aparţinut regiilor autonome, instituţiilor şi societăţilor cu capital de stat, mixt sau privat, care şi-au încetat existenta după această dată sau, după caz, au devenit, prin reorganizare, unităţi economice sau bugetare de stat.Locuintele care înainte de 6 martie 1945 au aparţinut societăţilor cu capital privat sau mixt vor fi vândute în condiţiile de evaluare, de achitare integrală sau în rate a preţului şi de exceptare de la vânzare, prevăzute în Legea nr. 112/1995.”Autorul excepţiei considera ca Legea nr. 85/1992, republicată, se referă doar la vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, în condiţiile art. 1 din această lege, iar nu la cele construite din fonduri private. De aceea dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 41 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora „Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege”.Cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 85/1992, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin mai multe decizii (de exemplu, prin Decizia nr. 10 din 8 martie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 5 mai 1994, Decizia nr. 357 din 14 octombrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 22 ianuarie 1998 şi Decizia nr. 40 din 14 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 1 iunie 2000), statuand ca aceste dispoziţii sunt constituţionale în raport cu prevederile art. 41 din Constituţie.Dar dispoziţiile art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/1992, asa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 79/1997, se referă la locuintele care au aparţinut, înainte de 6 martie 1945, unor persoane juridice de drept privat de interes public ce şi-au încetat existenta după această dată, transformandu-se, prin reorganizare, în unităţi de stat.Speta priveşte imobile care au fost construite în 1924 din fondurile Camerei de Comerţ şi Industrie Timişoara, instituţie desfiintata prin decret în anul 1949 şi al carei patrimoniu a trecut asupra statului.În aceste condiţii, astfel după cum constant a statuat Curtea Constituţională, ca, de exemplu, prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, "trebuie să se recunoască statului dreptul de a hotărî neingradit asupra regimului juridic al bunurilor intrate în proprietatea sa în baza unor titluri conforme cu legislaţia existenta în momentul dobândirii dreptului sau de proprietate". Tot astfel s-a statuat şi prin Decizia nr. 136 din 21 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, adăugându-se însă ca "Aceasta prerogativa a statului este pe deplin compatibila cu competenţa instanţelor judecătoreşti de a stabili, […], în fiecare caz în parte, valabilitatea titlului de preluare, ceea ce este în deplina concordanta cu prevederile art. 21 şi art. 125 din Constituţie".Asa fiind, chiar dacă în anul 1990 camerele teritoriale de comerţ şi industrie au fost reinfiintate, este de competenţa instanţelor de judecată sa stabilească indreptatirea acestora de a fi despagubite pentru bunuri preluate de stat în 1949 de la o persoană juridică a carei existenta a încetat atunci prin lege.Curtea nu poate retine nici critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor alin. 3 al art. 7 din Legea nr. 85/1992, republicată, întrucât acestea nu fac decât sa trimită, pentru condiţii de evaluare şi plata, precum şi pentru ipoteze în care vânzarea nu este permisă, la dispoziţii ale Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe trecute în proprietatea statului.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată, excepţie ridicată de Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultura Timişoara în Dosarul nr. 16.641/1999 al Judecătoriei Timişoara.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 iulie 2000.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Ioan MuraruMagistrat-asistent,Doina Suliman––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește