DECIZIE nr. 134 din 23 aprilie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 372, 373, 376 şi 377 din Codul de procedură civilă



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 372, 373, 376 şi 377 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Hitrom" – S.A. Vaslui în Dosarul nr. 7.559/2001 al Judecătoriei Vaslui.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, ca fiind neîntemeiată. Se arata ca, potrivit dispoziţiilor art. 125 din Constituţie, stabilirea procedurii de judecată se face prin lege. Totodată prevederile legale criticate nu contravin art. 21 din Constituţie, în condiţiile în care instanţa poate dispune suspendarea executării şi în alte cazuri decât cele prevăzute la art. 300 alin. 1 din Codul de procedură civilă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 1 noiembrie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 7.559/2001, Judecătoria Vaslui a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 372, 373, 376 şi 377 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Hitrom" – S.A. Vaslui într-o cauza având ca obiect soluţionarea contestaţiei la executare formulată de autorul excepţiei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile articolelor de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 şi 24 privind accesul la justiţie şi, respectiv, dreptul la apărare.În esenta, autorul excepţiei considera ca prin executarea unei hotărâri judecătoreşti definitive se lipseşte de conţinut instituţia recursului, întrucât, conform dispoziţiilor legale criticate, existând posibilitatea executării unei hotărâri judecătoreşti definitive, partea recurenta poate ajunge în situaţia de faliment, deşi a solicitat, potrivit legii, îndreptarea hotărârii definitive pentru motivele prevăzute de lege. Se apreciază, totodată, ca prin posibilitatea punerii în executare silită a unei hotărâri definitive se aduce atingere unor principii fundamentale ale procedurii civile, cum sunt "principiul aflarii adevărului, al exercitării drepturilor procesuale cu buna-credinţa, al interesului în promovarea unei acţiuni sau exercitarea unei cai de atac".Judecătoria Vaslui apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 372, 373, 376 şi 377 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată, întrucât debitorul obligaţiei stabilite prin hotărârea judecătorească are posibilitatea formulării unei cereri de suspendare a executării şi, în cazul recursului, poate solicita instanţei de judecată întoarcerea executării silite, conform art. 404^1 din Codul de procedură civilă.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În fundamentarea acestui punct de vedere se arata ca textele criticate, care vizează titlul executoriu, sesizarea organului de executare, competenţa acestuia şi executarea silită, nu pot avea "consecinţe asupra liberului acces la justiţie, deoarece partea are posibilitatea formulării cererii de suspendare a executării silite, precum şi a exercitării caii de atac a recursului, în condiţiile legii". De asemenea, se arata în continuare, "în cazul desfiinţării titlului executoriu sau a însăşi executării silite, legea prevede dreptul celui interesat la întoarcerea executării şi restabilirea situaţiei anterioare". Totodată Guvernul considera că nu se poate susţine nici încălcarea dreptului la apărare, întrucât în cadrul procedurilor prevăzute de lege partea interesată dispune de "o serie de mijloace şi cai de apărare împotriva pretenţiilor părţii adverse, sa conteste susţinerile acesteia şi sa probeze netemeinicia lor, elemente care intră în componenta dreptului la apărare în sens larg".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 372, 373, 376 şi 377 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:– Art. 372: "Executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.";– Art. 373: "Hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se executa de executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în care se afla acestea. Dacă bunurile urmaribile se afla în circumscripţiile mai multor judecătorii, este competent oricare dintre executorii judecătoreşti care funcţionează pe lângă acestea.Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afară cazurilor în care legea dispune altfel.";– Art. 376: "Se investesc cu formula executorie hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, înscrisurile autentificate, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea sa devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege.Actele autentificate de o reprezentanta diplomatică sau consulară a României se vor putea investi cu formula executorie de judecătoria domiciliului uneia din părţile părtaşe la actul autentic.Dacă nici una din părţi nu are domiciliul cunoscut în ţara, investirea cu formula executorie se face la judecătoria sectorului III din Capitala României.";– Art. 377: "Sunt hotărâri definitive:1. hotărârile date în prima instanţa, potrivit legii, fără drept de apel;2. hotărârile date în prima instanţa care nu au fost atacate cu apel sau, chiar atacate cu apel, dacă judecata acestuia s-a perimat ori cererea de apel a fost respinsă sau anulată;3. hotărârile date în apel;4. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu apel.Sunt hotărâri irevocabile:1. hotărârile date în prima instanţa, fără drept de apel, nerecurate;2. hotărârile date în prima instanţa, care nu au fost atacate cu apel;3. hotărârile date în apel, nerecurate;4. hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii;5. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs."Critica de neconstituţionalitate se bazează pe susţinerea potrivit căreia textele de lege menţionate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 şi 24 privind accesul liber la justiţie şi, respectiv, dreptul la apărare, texte care au următorul cuprins:– Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."; … – Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu." … Analizând aceste sustineri, Curtea constata ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează:Din examinarea textelor de lege criticate pentru neconstituţionalitate rezultă ca acestea reglementează titlurile executorii, între care şi hotărârile judecătoreşti, care se investesc cu formula executorie, în cazul în care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, iar punerea lor în executare se realizează de executorul judecătoresc, în condiţiile prevăzute strict de lege. În acelaşi timp prevederile art. 377 precizează care sunt hotărârile definitive, precum şi cele irevocabile. În consecinţa, aceste texte de lege stabilesc condiţiile în care, în urma judecaţii unui litigiu, se poate realiza executarea silită a obligaţiei stabilite de instanţa judecătorească fără ca prin aceasta să se aducă atingere dispoziţiilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.De altfel, în conformitate cu prevederile art. 125 alin. (3) din Constituţie, stabilirea procedurii de judecată, în care este inclusă şi procedura executării silite, se face prin lege. Prin urmare, reglementarea condiţiilor în care hotărârile definitive sunt executorii este o problemă care tine de opţiunea legiuitorului. Când a considerat necesar, legiuitorul a prevăzut, în mod limitativ, cazurile în care recursul suspenda executarea (art. 300 alin. 1 din Codul de procedură civilă).În legătură cu susţinerea potrivit căreia dispoziţiile legale criticate ar fi contrare principiului liberului acces la justiţie şi celui al dreptului la apărare, consacrate la art. 21 şi 24 din Constituţie, Curtea constata ca şi aceasta este neîntemeiată. Art. 300 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă prevede posibilitatea instanţei sesizate cu judecarea recursului de a dispune, la cerere, motivat, suspendarea executării hotărârii recurate "şi în alte cazuri decât cele la care se referă alin. 1", iar potrivit dispoziţiilor cuprinse în secţiunea a VI-a a Cărţii V din Codul de procedură civilă – art. 399-404 -, împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. Totodată, până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competenţa poate suspenda executarea. În acelaşi timp, potrivit art. 404^1 şi 404^2 din Codul de procedură civilă, în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia.De altfel, o parte din textele Codului de procedura civilă criticate prin excepţia de neconstituţionalitate ce formează obiectul prezentului dosar au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 181 din 10 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 11 decembrie 2000, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 376 alin. 1 şi ale art. 377 alin. 1 pct. 3 din Codul de procedură civilă. În esenta, Curtea a reţinut ca, "în conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora «competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege», întreaga procedura de executare silită […] este prevăzută de lege, respectiv de Cartea a V-a din Codul de procedură civilă. Din ansamblul acestor reglementări rezultă ca părţile au acces la justiţie, iar debitorul are la dispoziţie garanţii procedurale care îi permit să se adreseze instanţei şi, pentru motive întemeiate, pe care le va aprecia instanţa, să solicite suspendarea executării silite sau chiar anularea titlului care se executa". De asemenea, Curtea a mai reţinut, în considerentele deciziei menţionate, ca "Prin instituirea de către legiuitor, în textul de lege criticat, a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv al hotărârilor judecătoreşti, precum şi la investirea lor cu formula executorie nu se constituie nici un privilegiu ori discriminare, în sensul dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Constituţie".Soluţia pronunţată anterior şi considerentele menţionate îşi păstrează valabilitatea, întrucât nu sunt invederate elemente noi de natura sa determine modificarea jurisprudenţei Curţii în aceasta materie.În legătură cu critica referitoare la necorelarea prevederilor legale criticate cu unele principii fundamentale ale procedurii civile, Curtea constata ca aceasta, chiar dacă ar fi intemeiata, nu intra sub incidenţa controlului de constituţionalitate, problema concordanţei dintre normele legale fiind de resortul legislatorului pozitiv.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 372, 373, 376 şi 377 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Hitrom" – S.A. Vaslui în Dosarul nr. 7.559/2001 al Judecătoriei Vaslui.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 aprilie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește