DECIZIE nr. 134 din 6 decembrie 1994

privind soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Decretului nr. 134/1949 privind naţionalizarea unităţilor sanitare*)



––––Notă …
*) Definitivă prin nerecurare.Florin Bucur Vasilescu – preşedinteMiklos Fazakas – judecătorAntonie Iorgovan – judecătorIoan Griga – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Decretului nr. 134/1949 privind naţionalizarea unităţilor sanitare, invocată de reclamanţii Szobovici Edgar şi Szobovici Ervin în Dosarul nr. 9249/1993 al Judecătoriei Timişoara.Preşedintele declară şedinţa deschisă.Magistratul-asistent face apelul părţilor.La apelul nominal se constată că părţile sunt lipsă. Procedura este îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, judecătorul-raportor prezintă, pe scurt, raportul întocmit.Având cuvântul, procurorul pune concluzii de respingere a excepţiei ca nefondată.Preşedintele completului de judecată declară dezbaterile încheiate.CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Judecătoria Timişoara, pe rolul căreia se află Dosarul nr. 9249/1993 spre soluţionare, prin Încheierea nr. 8216 din 21 iunie 1994, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Decretului nr. 134/1949 privind naţionalizarea unităţilor sanitare, invocată de reclamanţii Szobovici Edgar şi Szobovici Ervin.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, reclamanţii susţin că imobilul situat în Timişoara, Piaţa Petru Maior nr. 2, proprietatea lui Csermac Ludovic, este ocupat, fără nici un titlu, de pârâta Societatea Comercială "Arcatim" – S.A. În imobil îşi desfăşoară activitatea Farmacia nr. 6, subunitate a pârâtei.Din procesul-verbal nr. 1 din 9 aprilie 1949 reiese că localul fostei farmacii Csermac Ludovic şi anexele aferente au fost proprietatea lui Csermac Ludovic din Timişoara, Piaţa Petru Maior nr. 2, fiind naţionalizat în baza Decretului nr. 40/1949, trecând astfel în proprietatea statului şi în administrarea directă a Ministerului Sănătăţii.Potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, exprimându-şi opinia, instanţa apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, suspendând judecarea cauzei până la soluţionarea excepţiei.În vederea soluţionării excepţiei, au fost solicitate, în baza art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Camera Deputaţilor şi Senatul nu şi-au exprimat punctele lor de vedere.În punctul de vedere exprimat de Guvern se apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată trebuie respinsă, fiind vorba de un act normativ adoptat anterior intrării în vigoare a Constituţiei din 1991.CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit în cauză, dispoziţiile Decretului nr. 134/1949, dispoziţiile art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 24 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Materia care formează obiectul acestei excepţii a fost supusă deja atenţiei Curţii Constituţionale, fiind atacat, între altele, Decretul nr. 92/1950 privind naţionalizarea unor imobile, iar prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 3 din 2 februarie 1993, rămasă definitivă ca urmare a Deciziei nr. 21 din 20 aprilie 1993, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate.Motivele care fundamentează Decizia nr. 3 din 2 februarie 1993 subzistă şi în dosarul cauzei, deşi se invocă neconstituţionalitatea Decretului nr. 134/1949, deoarece nu există nici un element nou care să le infirme şi deci să facă necesară reconsiderarea lor. Aceste motive urmează a fi reţinute şi faţă de Decretul nr. 134/1949.Într-adevăr, naţionalizarea este o măsură neconstituţională, singura posibilitate de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri proprietate privată fiind exproprierea în condiţiile art. 41 alin. (3) şi (5) din Constituţie, precum şi confiscarea în condiţiile alin. (8) al aceluiaşi articol.Supremaţia dispoziţiilor constituţionale referitoare la regimul juridic al proprietăţii private, ca de altfel supremaţia legii fundamentale, prevăzută de art. 51 din Constituţie, se aplică însă exclusiv legilor şi altor reglementări adoptate sub imperiul Constituţiei actuale. Pe baza acestui criteriu, al supremaţiei legii fundamentale, nu se poate constata violarea de către o lege anterioară Constituţiei din 1991 a unor reguli instituite de aceasta, întrucât ele nu existau la data când acea lege a fost adoptată.Potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, legea anterioară contrară Constituţiei nu mai este în vigoare, ceea ce exclude "de plano" posibilitatea ca ea să încalce supremaţia normei constituţionale.Abrogarea implicită a unei legi, potrivit acţiunii în timp a legilor, nu anulează efectele produse de aceasta înainte de abrogare. Repararea daunelor suferite anterior intrării în vigoare a Constituţiei din 1991 se reglementează printr-o lege care, până în prezent, nu a apărut.Faţă de cele de mai sus, se constată că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată şi, în consecinţă, urmează a fi respinsă.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 15 alin. (2), art. 144 lit. c) şi art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 24 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a Decretului nr. 134/1949 privind naţionalizarea unităţilor sanitare, invocată de Szobovici Edgar şi Szobovici Ervin în Dosarul nr. 9249/1993 al Judecătoriei Timişoara.Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.Pronunţată în şedinţa publică din 6 decembrie 1994.PREŞEDINTE,conf. univ. dr.Florin Bucur VasilescuMagistrat-asistent,Doina Suliman–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește