DECIZIE nr. 136 din 5 octombrie 1999

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 361 alin. 1 lit. c) şi ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 361 alin. 1 lit. c) şi ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Catalina Buzduga în Dosarul nr. 1.846/1997 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia penală.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 30 septembrie 1999, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 5 octombrie 1999.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea nr. 2.604 din 14 octombrie 1998, Curtea Suprema de Justiţie – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 361 alin. 1 lit. c) şi ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Catalina Buzduga în Dosarul nr. 1.846/1997 aflat pe rolul acelei instanţe.În motivarea excepţiei se susţine ca privarea unui notar public de dreptul de exercitare a caii de atac a apelului împotriva unei sentinţe de condamnare pronunţate împotriva lui nu se justifica atâta timp cat legiuitorul pune la dispoziţie tuturor celorlalţi cetăţeni aceasta cale de atac. Discriminarea aceasta contravine astfel dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Ca atare, art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, prin care se instituie prohibitia exercitării caii de atac a apelului împotriva hotărârilor pronunţate în prima instanţa de curtea de apel, în cauzele în care a fost judecat un notar public pentru fapte săvârşite în aceasta calitate, precum şi dispoziţiile art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, prin care se instituie ca unica posibilitate de atac ordinar împotriva unei sentinţe penale pronunţate în prima instanţa de curtea de apel calea de atac a recursului sunt neconstituţionale atunci când se referă la fapte săvârşite de notari.Exprimandu-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate în cauza, Curtea Suprema de Justiţie – Secţia penală considera ca dispoziţiile art. 361 alin. 1 lit. c) şi ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală nu contravin art. 16 alin. (1) din Constituţia.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost cerute punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.În punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor se arata ca dispoziţiile art. 361 alin. 1 lit. c) şi ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală nu încalcă norma constituţională consacrată prin art. 16 alin. (1) din Constituţie. Accesul la structurile judecătoreşti şi la mijloacele procedurale, inclusiv la căile de atac, este garantat şi se face cu respectarea regulilor de competenţa şi de procedura stabilite de lege. Consacrarea, prin dispoziţiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, a competentei curţilor de apel de a judeca în prima instanţa infracţiunile săvârşite de notarii publici este de natura sa îl protejeze pe notar.Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca susţinerile autoarei excepţiei sunt neintemeiate, deoarece ele pornesc de la o interpretare gresita a principiului egalităţii în faţa legii, prevăzut în art. 16 din Constituţie, în vădită contradictie cu modul în care a statuat Curtea Constituţională în mai multe decizii, între care şi Decizia nr. 1/1994 a Plenului Curţii Constituţionale, în care se arata ca "nu este contrar acestui principiu instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ce priveşte căile de atac, cat timp ele asigura egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor. Principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotriva, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite". Se mai precizează, de asemenea, ca însăşi Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale prevede în art. 2 din Protocolul adiţional nr. 7 ca "Orice persoană declarata vinovata de o infracţiune de către un tribunal are dreptul sa ceara examinarea declaraţiei de vinovăţie sau a condamnării de către o jurisdicţie superioară. Exercitarea acestui drept, inclusiv motivele pentru care poate fi exercitat, sunt reglementate de lege".Rezultă ca dispoziţiile art. 361 alin. 1 lit. c) şi ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, care stabilesc, pentru anumite cauze, doua grade de jurisdicţie – judecata în prima instanţa şi judecata în recurs – îndeplinesc şi condiţiile prevăzute la art. 2 din Protocolul nr. 7, adiţional la convenţia europeană.În punctul de vedere al Guvernului se arata, de asemenea, ca şi în cazurile în care se poate exercita numai calea de atac a recursului legea asigura toate garanţiile unui control judiciar temeinic, prevăzând la art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedură penală ca "Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute la art. 385^9 , iar instanţa este obligată ca, în afară temeiurilor invocate în cererile formulate de recurent, sa examineze întreaga cauza sub toate aspectele".Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul judecătorului-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea constata ca este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost legal sesizată.Dispoziţiile legale atacate ce fac obiectul controlului de constituţionalitate au următorul cuprins:– "Art. 361: lt; lt;Sentinţele pot fi atacate cu apel. Nu pot fi atacate cu apel: […]c) sentinţele pronunţate de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel gt; gt;;" … – "Art. 385^1 : lt; lt;Pot fi atacate cu recurs […]c) sentinţele pronunţate de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel gt; gt;." … Cu privire la constituţionalitatea art. 361 alin. 1 lit. c) şi a art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 16 din 9 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999, şi prin Decizia nr. 33 din 4 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 7 mai 1999. Respingând excepţiile de neconstituţionalitate, Curtea şi-a motivat deciziile, în esenta, astfel:– nu este contrară principiului consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie "instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ce priveşte căile de atac, cat timp ele asigura egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor". Principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, asa încât, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul nu poate fi decât diferit. În acest sens s-a statuat prin deciziile nr. 70/1993, nr. 74/1994 şi nr. 85/1994, în concordanta cu practica constituţională din alte tari, precum şi cu jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului;– prin Decizia nr. 44/1996 Curtea Constituţională a statuat că nu constituie o discriminare, care ar insemna o încălcare a unui principiu constituţional, faptul ca, prin aplicarea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate ca atare prin prisma propriilor interese subiective;– legiuitorul constituant sau cel ordinar, prin dispoziţii constituţionale ori prin dispoziţii legale, a stabilit regimuri diferite în raport cu natura unor autorităţi şi cu atribuţiile acestora. Acest tratament priveşte chiar exercitarea unei singure cai de atac (recursul). Este cazul sentinţelor care privesc infracţiunile săvârşite de senatori, deputaţi, membrii Guvernului, judecătorii Curţii Constituţionale, consilierii de conturi, judecătorii, procurorii şi controlorii financiari ai Curţii de Conturi, preşedintele Consiliului Legislativ, maresalii, amiralii şi generalii, şefii cultelor religioase organizate potrivit legii şi ceilalţi membri ai Inaltului Cler, care au cel puţin rangul de arhiereu sau echivalentul acestuia, judecătorii şi magistraţii-asistenţi de la Curtea Suprema de Justiţie, judecătorii de la curţile de apel şi de la Curtea Militară de Apel şi de procurorii de pe lângă aceste instanţe etc.;– în legătură cu efectul devolutiv al recursului şi cu limitele sale trebuie avute în vedere şi garanţiile procesuale reglementate de art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedură penală. În temeiul acestor prevederi "Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 385^9 , iar instanţa este obligată ca, în afară temeiurilor invocate şi cererilor formulate de recurent, sa examineze întreaga cauza sub toate aspectele";– cu privire la exercitarea căilor de atac şi la concordanta legii procesuale româneşti cu art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacra dreptul persoanei la un proces echitabil, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, statuand ca, în sensul practicii europene, conceptul de "proces echitabil" nu implica în mod necesar "existenta mai multor grade de jurisdicţie, a unor cai de atac al hotărârilor judecătoreşti, nici, pe cale de consecinţa, posibilitatea exercitării acestor cai de atac – inclusiv a celor extraordinare -, de către toate părţile din proces".Întrucât nu au survenit elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât considerentele, cat şi soluţiile pronunţate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 2 alin. (3), al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 361 alin. 1 lit. c) şi ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, ridicată de Catalina Buzduga în Dosarul nr. 1.846/1997 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia penală.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 octombrie 1999.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Ioan MuraruMagistrat-asistent,Maria Bratu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește