DECIZIE nr. 137 din 11 iulie 2000

referitoare la excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată, excepţii ridicate de Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultura Timişoara în dosarele nr. 16.638/1999, nr. 16.639/1999, nr. 16.640/1999 şi nr. 16.027/1999 ale Judecătoriei Timişoara.La apelul nominal se constata lipsa autorului excepţiilor şi a părţilor: Stelian Danut Acea, Daniela Acea, Mihai Nicu, Adriana Nicu, Aureliu Popescu, Elvira Popescu, Teodor Raduica, Elisaveta Raduica şi Societatea Comercială "O.J.C.V.L. Tim" – S.A. din Timişoara.Procedura este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere ca excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 35 C/2000, nr. 36 C/2000, nr. 37 C/2000 şi nr. 59 C/2000 privesc aceeaşi lege şi au un conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, conexarea cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public nu se opune la conexare. Curtea, în temeiul prevederilor art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 36 C/2000, nr. 37 C/2000 şi nr. 59 C/2000 la Dosarul nr. 35 C/2000.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiilor ca neintemeiate, arătând ca asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 85/1992, republicată, Curtea s-a pronunţat prin mai multe decizii, în cauza de faţa neintervenind elemente noi care să determine modificarea jurisprudenţei Curţii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin încheierile din 12 ianuarie 2000 (pronunţate în dosarele nr. 16.638/1999, nr. 16.639/1999 şi nr. 16.640/1999) şi din 25 ianuarie 2000 (pronunţată în Dosarul nr. 16.027/1999), Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 7 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 79/1997 pentru modificarea Legii nr. 85/1997 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat”. Excepţiile au fost ridicate de Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultura Timişoara, reclamanta în mai multe cauze civile având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate, în temeiul Legii nr. 85/1992, între pârâţii Stelian Danut Acea, Daniela Acea, Mihai Nicu, Adriana Nicu, Aureliu Popescu, Elvira Popescu, Teodor Raduica, Elisaveta Raduica şi Societatea Comercială „O.J.C.V.L. Tim” – S.A. din Timişoara şi, pe cale de consecinţa, rectificarea evidentelor din cartea funciară.În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin art. 41 din Constituţie privind protecţia proprietăţii private, deoarece permit "vânzarea unor imobile ce au fost în proprietatea unor persoane juridice de drept privat, imobile construite din alte fonduri decât cele ale statului". De asemenea, este invocat art. 25 din Legea nr. 112/1995, la ale cărui dispoziţii face trimitere art. I pct. 3 din Legea nr. 79/1997 pentru modificarea Legii nr. 85/1992.Judecătoria Timişoara, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţiile de neconstituţionalitate sunt neintemeiate.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţiile de neconstituţionalitate ridicate sunt neintemeiate, deoarece prevederile de lege criticate nu încalcă dispoziţiile art. 41 din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Examinând excepţiile de neconstituţionalitate, Curtea constata ca atât în încheierile de sesizare, cat şi în notele scrise ale autorului excepţiei, dispoziţiile de lege a căror constituţionalitate se contesta au fost indicate eronat, ca fiind cele ale art. 7 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 79/1997. În realitate obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 7 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, prevederi care au fost modificate prin art. I pct. 2 din Legea nr. 79/1997. Ulterior Legea nr. 85/1992 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, textele de lege criticate având următorul conţinut:– Art. 7 alin. 2: "De asemenea, vor fi vândute la cerere, în condiţiile prevederilor alin. 1 şi cu respectarea dispoziţiilor art. 1 alin. 3, titularilor de contracte de închiriere şi locuintele care înainte de 6 martie 1945 au aparţinut regiilor autonome, instituţiilor şi societăţilor cu capital de stat, mixt sau privat, care şi-au încetat existenta după această dată sau, după caz, au devenit, prin reorganizare, unităţi economice sau bugetare de stat.";– Art. 7 alin. 3: "Locuintele care înainte de 6 martie 1945 au aparţinut societăţilor cu capital privat sau mixt vor fi vândute în condiţiile de evaluare, de achitare integrală sau în rate a preţului şi de exceptare de la vânzare, prevăzute în Legea nr. 112/1995.”Autorul excepţiei susţine ca prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege".Examinând aceste sustineri, Curtea constata, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/1992, republicată, ca acestea se referă la locuintele care au aparţinut înainte de 6 martie 1945 unor persoane juridice care ulterior şi-au încetat existenta ori, după caz, s-au transformat prin reorganizare în unităţi economice sau bugetare de stat. Astfel, în speta, imobilele au fost construite în 1924 din fondurile Camerei de Comerţ şi Industrie Timişoara, instituţie desfiintata prin decret în anul 1949 şi al carei patrimoniu a trecut asupra statului. Întrucât proprietarul imobilelor la care se referă art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/1992, republicată, este statul, critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 nu poate fi primită. În practica sa jurisdicţională Curtea Constituţională a statuat ca „trebuie să se recunoască statului dreptul de a hotărî neingradit asupra regimului juridic al bunurilor intrate în proprietatea sa în baza unor titluri conforme cu legislaţia existenta în momentul dobândirii dreptului sau de proprietate” (Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995). În acelaşi mod s-a statuat şi prin Decizia nr. 136 din 21 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, adăugându-se însă ca „Aceasta prerogativa a statului este pe deplin compatibila cu competenţa instanţelor judecătoreşti de a stabili […..], în fiecare caz în parte, valabilitatea titlului de preluare, ceea ce este în deplina concordanta cu prevederile art. 21 şi art. 125 din Constituţie”.Asa fiind, chiar dacă în anul 1990 camerele teritoriale de comerţ şi industrie au fost reinfiintate, este de competenţa instanţelor de judecată sa stabilească eventuala indreptatire a acestora de a fi despagubite pentru bunuri preluate de stat în anul 1949 de la o persoană juridică a carei existenta a încetat atunci prin lege.Curtea nu poate retine nici critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor alin. 3 al art. 7 din Legea nr. 85/1992, republicată, întrucât acestea nu fac decât sa trimită, pentru condiţii de evaluare şi plata, precum şi pentru ipoteze în care vânzarea nu este permisă, la dispoziţii ale Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe trecute în proprietatea statului.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată, excepţii ridicate de Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultura Timişoara în dosarele nr. 16.638/1999, nr. 16.639/1999, nr. 16.640/1999 şi nr. 16.027/1999 ale Judecătoriei Timişoara.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată de şedinţa publică din data de 11 iulie 2000.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Florentina Geangu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește