DECIZIE nr. 153 din 12 octombrie 1999

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) lit. c) din Codul muncii



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, ridicată de Societatea Comercială "Siretul" – S.A. din Bucecea în Dosarul nr. 2.500/1999 al Judecătoriei Botosani.La apelul nominal răspunde Doina Zmau. Lipseşte Societatea Comercială "Siretul" – S.A. din Bucecea, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, Doina Zmau susţine ca schimbarea locului sau de muncă şi, implicit, a felului muncii sunt ilegale, deoarece contractul individual de muncă a fost modificat unilateral, incalcandu-se astfel dispoziţiile art. 19 alin. (1) lit. c) din Codul muncii.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei ridicate, considerând că nu se justifica schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, concretizata în Decizia nr. 86 din 4 septembrie 1996.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Judecătoria Botosani, prin Încheierea din 24 mai 1999, pronunţată în Dosarul nr. 2.500/1999, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, ridicată de Societatea Comercială "Siretul" – S.A. din Bucecea, judeţul Botosani, într-o cauza ce are ca obiect contestaţia formulată de Doina Zmau împotriva deciziei de modificare unilaterala a contractului individual de muncă, emisă de autoarea excepţiei.În motivarea excepţiei se susţine ca art. 19 alin. (1) lit. c) din Codul muncii "este abrogat implicit, deoarece face vorbire de persoane încadrate în unităţile socialiste". Întrucât "asemenea unităţi nu mai exista, ele fiind transformate potrivit Legii nr. 15/1990 în societăţi comerciale şi regii autonome…, nici persoanelor încadrate la unităţile nouinfiintate nu li se mai aplica prevederile care erau valabile pentru unităţile de tip socialist”. Deoarece nici Constituţia şi nici legislaţia de după 1989 nu se mai referă la organizaţii socialiste, „iar art. 134 din Constituţie stabileşte ca economia României este o economie de piaţa, dispoziţiile legale criticate sunt abrogate prin efectul prevederilor constituţionale ale art. 150 alin. (1)”. În acest sens se invoca şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 82 din 29 aprilie 1997, prin care s-a reţinut abrogarea dispoziţiilor art. 13 alin. 3 din Legea nr. 1/1970, în măsura în care se referă la societăţile comerciale.Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază excepţia ridicată ca nefondata, deoarece textul de lege îşi menţine valabilitatea. Şi aceasta, chiar dacă expresia "unităţile socialiste" este o expresie perimata, fiindca face "referire la aceeaşi persoana juridică", existenta în continuare.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepţia este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile art. 19 alin. (1) lit. c) din Codul muncii "nu contravin prevederilor art. 38 din Constituţie, care reglementează dreptul la munca şi la protecţia socială a muncii, şi nici altor dispoziţii constituţionale". În acest sens se invoca Decizia Curţii Constituţionale nr. 86 din 4 septembrie 1996, prin care s-a decis ca dispoziţiile art. 19 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Codul muncii sunt constituţionale. În continuare se menţionează că, potrivit art. 183 alin. (1) din Codul muncii, prevederile acestuia se aplică şi "raporturilor de muncă stabilite de persoane juridice, altele decât unităţile socialiste".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, art. 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Critica de neconstituţionalitate vizează art. 19 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, conform căruia "Persoana încadrată într-o unitate socialistă are următoarele drepturi principale: […]c) sa i se asigure stabilitatea în munca, contractul de muncă neputând sa înceteze sau să fie modificat decât în cazurile prevăzute de lege". … Deşi autoarea excepţiei nu precizează norma constituţională incalcata, în motivarea excepţiei se referă totuşi la art. 134 din Constituţie, potrivit căruia "Economia României este economie de piaţa", şi la art. 150 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia "Legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii".Examinând cauza, Curtea constata ca primul argument de neconstituţionalitate nu poate fi reţinut, deoarece protecţia legală a raporturilor de muncă este necesară şi valabilă şi în condiţiile economiei de piaţa. Dispoziţiile art. 19 alin. (1) lit. c) din Codul muncii impun legalitatea oricărei măsuri de încetare sau de modificare a contractului individual de muncă, cerinţa pe deplin compatibila cu principiile consacrate prin Constituţia din 1991, îndeosebi cu cele referitoare la dreptul la munca şi la protecţia socială a muncii, consacrate în art. 38 alin. (1) şi (2), potrivit cărora "Dreptul la munca nu poate fi îngrădit […]" şi, respectiv, "Salariaţii au dreptul la protecţia socială a muncii […]".Examinând cel de-al doilea motiv de neconstituţionalitate, Curtea constata ca, neputându-se retine vreo norma constituţională infranta de art. 19 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, nu se poate susţine nici abrogarea acestui articol de lege prin efectul art. 150 alin. (1) din Constituţie.De altfel, dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, concretizat în Decizia Curţii Constituţionale nr. 86 din 4 septembrie 1996, rămasă definitivă prin nerecurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 7 ianuarie 1997. Prin aceasta decizie s-a constatat constituţionalitatea textului de lege criticat, reţinându-se ca, deşi unităţile socialiste au dispărut ca subiecte ale raporturilor de muncă, totuşi reglementarea data acestor raporturi prin textele Codului muncii trebuie aplicată în continuare "raporturilor ce se stabilesc între salariaţii persoanelor juridice care au rezultat din transformarea fostelor unităţi socialiste, inclusiv după privatizarea acestora, potrivit legii". De asemenea, s-a reţinut ca, "Independent însă dacă se admite sau nu o modificare tacită a terminologiei Codului muncii, textele acestuia se aplică – cu excepţia cazurilor în care ar fi potrivnice prevederilor Constituţiei sau dispoziţiilor cuprinse în legile ulterioare – în cazul tuturor raporturilor de muncă stabilite între agenţii economici şi salariaţii acestora".Aceste considerente îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţa, neintervenind elemente noi care să justifice reconsiderarea acestora.În plus, Curtea constata ca aceeaşi obligaţie este prevăzută şi la art. 183 alin. (1) din Codul muncii, care prevede că dispoziţiile acestui cod se aplică şi "raporturilor de muncă stabilite cu persoane juridice, altele decât unităţile socialiste". Rezultă ca reglementările Codului muncii continua şi în prezent să aibă caracterul de drept comun pentru orice raporturi juridice de muncă, indiferent cine este angajatorul. De aceea, art. 19 alin. (1) lit. c) din Codul muncii este în vigoare şi corespunde pe deplin prevederilor constituţionale ale art. 38, potrivit cărora dreptul la munca nu poate fi îngrădit, salariaţii având dreptul la protecţia socială a muncii.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, ridicată de Societatea Comercială "Siretul" – S.A. din Bucecea în Dosarul nr. 2.500/1999 al Judecătoriei Botosani.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 octombrie 1999.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Doina Suliman–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește