DECIZIE nr. 155 din 12 octombrie 1999

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) şi (3), art. 9 alin. (1), art. 10 alin. (5) şi ale art. 12 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) şi (3), art. 9 alin. (1), art. 10 alin. (5) şi ale art. 12 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Ioan Jinga, Eugenia Ciurea, Elvira Eleonora Lazar, Ana Saftu, Eugenia Constantin, Maria Pascalau, Viorel Constantin, Iulian Constantin, Nicolae Constantin şi Livia-Maria Constantin în Dosarul nr. 1.099/1998 al Tribunalului Braşov.La apelul nominal răspunde prezent Corneliu-Alexandru Tanco, mandatarul autorilor excepţiei, constatandu-se lipsa lui Gheorghe Jinga şi a Prefecturii Judeţului Braşov – Comisia judeteana de aplicare a Legii fondului funciar nr. 18/1991, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, mandatarul autorilor excepţiei de neconstituţionalitate solicita admiterea acesteia, arătând ca prevederile art. 8 alin. (2) şi (3), art. 9 alin. (1), art. 10 alin. (5) şi ale art. 12 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 încalcă prevederile Constituţiei, deoarece impun limite ale suprafeţei de teren moştenite şi condiţii temporale ce vin în contradictie cu dreptul de proprietate recunoscut prin înscrierile din cartea funciară, care reprezintă sistemul de publicitate recunoscut oficial în Ardeal.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei, arătând ca motivele invocate în susţinerea acesteia privesc fondul cauzei. Arata, de asemenea, ca, în legătură cu constituţionalitatea art. 8 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 127/1996, care îşi menţine valabilitatea, iar cu referire la art. 9 alin. (1), introdus prin Legea nr. 169/1997, apreciază ca acest text largeste drepturile foştilor proprietari la 50 ha şi, deci, nu contravine art. 41 din Constituţie. Se susţine ca art. 12 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 nu contravine nici unei dispoziţii constituţionale, iar excepţia privind art. 10 alin. (5) din aceeaşi lege a rămas fără obiect ca urmare a modificării textului prin Legea nr. 169/1997.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 10 decembrie 1998, pronunţată în Dosarul nr. 1.099/1998, Tribunalul Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) şi (3), art. 9 alin. (1), art. 10 alin. (5) şi ale art. 12 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Ioan Jinga, Eugenia Ciurea, Elvira Eleonora Lazar, Ana Saftu, Eugenia Constantin, Maria Pascalau, Viorel Constantin, Iulian Constantin, Nicolae Constantin şi Livia-Maria Constantin. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arata ca prevederile art. 8 alin. (2) şi (3), art. 9 alin. (1), art. 10 alin. (5) şi ale art. 12 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 42, care consacra garantarea dreptului de moştenire, ale art. 51, care prevede obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, precum şi ale art. 16 alin. (1), care proclama egalitatea în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Critica de neconstituţionalitate a textelor menţionate se întemeiază, în esenta, pe faptul ca prin dispoziţiile respective se impun restrictii moştenitorilor, în sensul restrângerii dreptului acestora la moştenire în cazul în care persoana fizica pe care o moştenesc avea peste 10 ha de teren în proprietate, şi se impune termen pentru obţinerea moştenirii, deşi garantarea dreptului la moştenire prin Constituţie este necondiţionată. Se mai susţine ca textele atacate, impunând condiţii temporale, sunt neconstituţionale şi în contradictie cu conţinutul cărţii funciare. Se încalcă astfel dreptul de proprietate recunoscut prin înscrierile privitoare la proprietate din cartea funciară, sistem de publicitate recunoscut oficial în Ardeal. Exprimandu-şi opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată, instanţa considera ca aceasta este neîntemeiată.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Guvernul, în punctul sau de vedere, opineaza pentru respingerea excepţiei ca fiind neîntemeiată. În susţinerea acestui punct de vedere se arata ca asupra constituţionalităţii art. 8 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 36 din 25 februarie 1997, constatând ca textul este constituţional, întrucât reglementarea cuprinsă în acest text, ca şi în alte texte ale aceleiaşi legi, „are ca scop constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea foştilor cooperatori, a moştenitorilor acestora sau a altor persoane îndreptăţite”, iar „persoana interesată nu are calitatea de titulara a dreptului de proprietate în momentul depunerii cererii” şi, deci, „nu se pot invoca, în aplicarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, garantarea şi ocrotirea constituţională a dreptului de proprietate în privinta reclamanţilor, câtă vreme calitatea lor de proprietari încă nu exista ca atare, urmând să se nasca ulterior, după aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991„. Se mai arata ca, „în mod corespunzător, nu se poate considera ca prevederile art. 8 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 ar încalcă prevederile art. 42 din Constituţie, deoarece dreptul la moştenire asupra terenurilor, la care se referă art. 8, nu are obiect până la reconstituirea, în persoana fostului titular, a dreptului de proprietate asupra terenurilor respective şi care urmează a fi dobândite de succesorii acestuia”. Cu privire la neconstituţionalitatea art. 10 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 Guvernul apreciază ca „excepţia invocată este fără obiect, întrucât prin Legea nr. 169/1997 (art. I pct. 5) alin. (5) al art. 10 a fost abrogat”. Referitor la dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 169/1997, şi ale art. 12 alin. (2), se afirma ca „acestea nu doar că nu sunt potrivnice dreptului de moştenire garantat de Constituţie, ci, dimpotriva, creează condiţiile necesare pentru ca acesta să poată fi exercitat. Astfel art. 9 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 da posibilitatea persoanelor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în limita suprafeţei de teren de la 10 ha de familie de a cere reconstituirea dreptului de proprietate şi pentru diferenţa dintre aceasta suprafaţa şi cea pe care au adus-o în cooperativa agricolă de producţie ori care a fost preluată în orice mod de aceasta”. Cu referire la art. 12 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, se susţine ca textul cuprinde „dispoziţii de favoare pentru moştenitori, în sensul că aceia care nu îşi pot dovedi aceasta calitate sunt socotiţi repuşi în drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine şi sunt consideraţi acceptanţi prin faptul formulării cererii”. În concluzie, se apreciază ca „nici unul din textele menţionate ale Legii fondului funciar nr. 18/1991 nu poate fi considerat neconstitutional sub pretext ca ar ştirbi, limita ori ar încalcă dreptul de proprietate privată ori dreptul de moştenire”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa să soluţioneze excepţia ridicată.Art. 8. alin. (2) şi (3), art. 9 alin. (1) şi art. 12 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările ulterioare, texte criticate prin excepţie ca fiind neconstituţionale, prevăd: – Art. 8 alin. (2) şi (3): "De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producţie sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum şi, în condiţiile legii civile, moştenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativa şi alte persoane anume stabilite.Stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate în limita unei suprafeţe minime de 0,5 ha pentru fiecare persoana indreptatita, potrivit prezentei legi, şi de maximum 10 ha de familie, în echivalent arabil";– Art. 9 alin. (1): "Persoanele cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în limita suprafeţei de teren de 10 ha de familie, în echivalent arabil, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate şi pentru diferenţa dintre aceasta suprafaţa şi cea pe care au adus-o în cooperativa agricolă de producţie sau care a fost preluată în orice mod de aceasta, până la limita suprafeţei prevăzute la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, de familie, indiferent dacă reconstituirea urmează să se facă în mai multe localităţi sau de la autori diferiţi”;– Art. 12 alin. (2): "Comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale vor funcţiona sub îndrumarea unei comisii judeţene, numita prin ordinul prefectului şi condusă de acesta".Art. 10 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, criticat pentru neconstituţionalitate numai în ceea ce priveşte alin. (5), are, în redactarea data în urma republicarii legii, următorul conţinut: „(1) Persoanele fizice şi persoanele juridice cărora li s-a reconstituit sau li s-a constituit dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole, potrivit prezentei legi, precum şi persoanele juridice care au în patrimoniu sau în administrare terenuri agricole ori deţin în orice mod asemenea terenuri au obligaţia de a da secretarului consiliului local o declaraţie în care vor menţiona suprafaţa de teren agricol atribuită sau, respectiv, deţinută efectiv, în una sau mai multe localităţi, iar pentru persoanele fizice, şi de la mai mulţi autori. (2) Persoanele fizice vor face declaraţia pe propria răspundere, iar persoanele juridice, prin reprezentanţii lor". … Curtea retine ca după republicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, Legea fondului funciar nr. 18/1991 a fost modificată şi completată prin mai multe acte normative, care însă nu privesc şi articolele vizate de prezenta excepţie de neconstituţionalitate.Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin ca textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), care stabilesc ca "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări", ale art. 42, potrivit căruia "Dreptul la moştenire este garantat", şi ale art. 51, care dispune ca "Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie".Examinând excepţia de neconstituţionalitate a art. 8 alin. (2) şi (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, care reglementează stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, excepţie ce se întemeiază pe susţinerea ca sunt incalcate dispoziţiile art. 42 din Constituţie, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată şi urmează să fie respinsă.Prevederile art. 8 alin. (2) şi (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 nu încalcă dispoziţiile constituţionale care garantează dreptul de moştenire, prin limitarea suprafeţelor de teren care formează obiectul dreptului sau prin prevederea unor termene în care să fie formulate cererile, întrucât calitatea de moştenitor nu poate fi recunoscută decât ca urmare a aplicării legii şi numai în limitele stabilite de aceasta. De altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat cu privire la dispoziţiile art. 8 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi prin Decizia nr. 127 din 23 octombrie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 36 din 25 februarie 1997, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 11 martie 1997, statuand ca aceste dispoziţii sunt constituţionale. Cu acel prilej, referitor la invocarea art. 42 din Constituţie, privind garantarea dreptului la moştenire, Curtea a reţinut, în esenta, ca „dreptul la moştenire asupra terenurilor la care se referă art. 8 din lege nu are obiect până la reconstituirea, prin aplicarea legii, în persoana fostului titular, a dreptului de proprietate asupra terenurilor respective şi care urmează a fi dobândite de succesorii acestuia”. Totodată Curtea a reţinut ca „Legea nr. 18/1991, prin art. 8 şi prin alte texte, nu numai că nu este potrivnica dreptului de moştenire garantat de Constituţie, ci, dimpotriva, creează condiţiile necesare pentru ca el să poată fi exercitat, prin aceea ca restabileste pentru viitor dreptul de proprietate în patrimoniul succesoral ce urmează a fi dobândit de moştenitori, iar normele prin care legea face efectivă exercitarea dreptului de succesiune sunt, toate, în favoarea moştenitorilor”. Aceste considerente cu privire la constituţionalitatea prevederilor art. 8 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 îşi menţin valabilitatea, întrucât, astfel cum s-a arătat, acest text a rămas în aceeaşi redactare şi după republicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a art. 9 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, potrivit căruia „Persoanele cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în limita suprafeţei de teren de 10 ha de familie, în echivalent arabil, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate şi pentru diferenţa dintre aceasta suprafaţa şi cea pe care au adus-o în cooperativa agricolă de producţie sau care a fost preluată în orice mod de aceasta, până la limita suprafeţei prevăzute la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, de familie, indiferent dacă reconstituirea urmează să se facă în mai multe localităţi sau de la autori diferiţi”, Curtea constata ca, având în vedere dispoziţiile art. 42 din Constituţie, nici aceasta critica nu poate fi reţinută, urmând a fi respinsă. Prin aceasta prevedere legală a fost largita posibilitatea foştilor proprietari şi a moştenitorilor acestora de a li se reconstitui dreptul de proprietate până la limita de 50 ha de familie, limita prevăzută prin art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, şi aceasta indiferent dacă reconstituirea urmează să se facă în mai multe localităţi sau de la autori diferiţi. În aceste condiţii, din punct de vedere al controlului de constituţionalitate şi pentru identitate de ratiune cu situaţia în care se afla art. 8, textul art. 9 alin. (1) nu poate fi considerat incompatibil cu art. 42 din Constituţie privind garantarea dreptului la moştenire, întrucât dreptul la moştenire nu poate fi recunoscut decât ca urmare a aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată. De altfel, acest text legal marcheaza un progres din punctul de vedere al reglementării cu privire la întinderea reparaţiilor. Nici excepţia de neconstituţionalitate a art. 12 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, nu poate fi admisă, avându-se în vedere dispoziţiile art. 42 din Constituţie. Textul criticat priveşte funcţionarea comisiilor comunale, orăşeneşti sau municipale sub îndrumarea unei comisii judeţene, numita prin ordin al prefectului, astfel că nu se poate retine incompatibilitatea acestui text legal cu dispoziţiile constituţionale menţionate.De asemenea, Curtea constata ca textele art. 8 alin. (2) şi (3), art. 9 alin. (1) şi art. 12 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, nu încalcă nici dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, care consacra principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, întrucât nu conţin prevederi cu caracter discriminatoriu, şi nici dispoziţiile art. 51 din Constituţie, întrucât nu contravin principiului obligativitatii respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor. Referitor la neconstituţionalitatea art. 10 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, Curtea constata ca excepţia este fără obiect, întrucât acest text nu conţine, în realitate, decât doua alineate, astfel cum rezultă din cuprinsul redactarii legii, astfel cum aceasta a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, în urma modificării şi completării sale prin Legea nr. 169/1997. Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională se pronunţa numai asupra excepţiilor privind neconstituţionalitatea unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare. De aceea excepţia de neconstituţionalitate a art. 10 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 urmează a fi respinsă ca inadmisibila.În sfârşit, referitor la susţinerea autorilor excepţiei în sensul că Legea fondului funciar nr. 18/1991 încalcă principiul constitutiv de drepturi reale al înscrierii în cartea funciară, Curtea retine ca aceasta nu reprezintă o problemă de control al constituţionalităţii legii, de competenţa instanţei de contencios constituţional, fiind de resortul instanţelor judiciare să se pronunţe asupra eventualului conflict dintre prevederile legale în vigoare privind cartea funciară şi prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată.Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) şi (3), art. 9 alin. (1) şi ale art. 12 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, excepţie ridicată de Ioan Jinga, Eugenia Ciurea, Elvira Eleonora Lazar, Ana Saftu, Eugenia Constantin, Maria Pascalau, Viorel Constantin, Iulian Constantin, Nicolae Constantin şi Livia-Maria Constantin în Dosarul nr. 1.099/1998 al Tribunalului Braşov.2. Respinge ca fiind inadmisibila excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, excepţie ridicată de aceiaşi autori în cadrul aceluiaşi dosar.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 octombrie 1999.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu –––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește