DECIZIE nr. 162 din 27 februarie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorAntonia Constantin – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 5 alin. (1) pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România”, excepţie ridicată de Wang Xiu în Dosarul nr. 11.945/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, cauză înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 2.219D/2006.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei personal, însoţit de interpretul autorizat de limba chineză, dl Ioan Budura. Lipseşte partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 2.222D/2006 şi nr. 2.325D/2006, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Du Youmiao şi Dong Zhonglin în dosarele nr. 9.557/302/2006 şi nr. 9.551/302/2006 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.La apelul nominal se prezintă autorii excepţiei, însoţiţi, de asemenea, de acelaşi interpret de limba chineză, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere identitatea dintre obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Autorii excepţiilor, prin traducător, sunt de acord cu conexarea dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public este, de asemenea, de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 2.325D/2006 şi nr. 2.222D/2006 la Dosarul nr. 2.219D/2006, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, se acordă cuvântul părţilor prezente. Acestea susţin că returnarea în ţara de origine le-ar pune în pericol viaţa şi integritatea fizică, întrucât au încălcat legile naţionale privind planificarea familială.Reprezentantul Ministerului Public arată că reglementarea din art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind protecţia umanitară condiţionată a fost preluată, în mod identic, de art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din noua lege în materie, respectiv Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Asupra constituţionalităţii textului de lege iniţial criticat Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, de exemplu prin deciziile nr. 717/2006 şi nr. 799/2006, iar în lipsa unor motive noi care să determine schimbarea acestei jurisprudenţe constante, se impune menţinerea ei. Prin urmare, solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin încheierile din 23, 20 şi 16 octombrie 2006, pronunţate în dosarele nr. 11.945/302/2006, nr. 9.557/302/2006 şi nr. 9.551/302/2006, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România”. Excepţia a fost ridicată de Wang Xiu, Du Youmiao şi Dong Zhonglin în cauze având ca obiect soluţionarea unor plângeri împotriva hotărârilor Oficiului Naţional pentru Refugiaţi de respingere a cererilor de acordare a statutului de refugiat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut identic, se susţine că dispoziţiile art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 sunt contrare prevederilor art. 22 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, texte care instituie dreptul absolut al persoanei la protecţie împotriva riscului de tortură, pedepse sau tratamente inumane ori degradante.Se arată, în acest sens, că, dată fiind lipsa de claritate a dispoziţiilor legale criticate, acestea permit, pe de o parte, limitarea condiţiilor de acordare a protecţiei umanitare condiţionate numai la situaţiile în care riscul de tortură, pedepse sau tratamente inumane sau degradante ar surveni dintr-o temere bine întemeiată de persecuţie, pentru unul sau mai multe dintre cele cinci motive de persecuţie (rasa, religia, naţionalitatea, opinia politică şi apartenenţa la un anumit grup social), în condiţiile în care prevederile art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 22 alin. (2) din Constituţie, referitoare la interzicerea torturii, au un caracter absolut şi necondiţionat. Totodată, caracterul ambiguu al dispoziţiilor legale criticate lasă loc unor interpretări arbitrare şi în ceea ce priveşte "natura şi conţinutul pedepselor şi tratamentelor inumane ori degradante, ceea ce este contrar definiţiei date de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza B. contra Franţei". De altfel, instanţa europeană face, în această materie, un control de convenţionalitate a legii interne, în sensul respectării caracterului absolut al protecţiei instituite de art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, devenite art. 26 din Legea nr. 122/2006, sunt constituţionale, iar determinarea circumstanţelor specifice fiecărei situaţii în parte în vederea aplicării textului de lege criticat nu reprezintă o problemă de constituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004. Curtea observă că, la data sesizării sale cu soluţionarea prezentei excepţii, acest act normativ era abrogat în temeiul art. 152 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, act normativ ce preia însă soluţiile legislative conţinute de dispoziţiile de lege iniţial criticate. Ca atare, Curtea constată că, în realitate, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006, care prevăd următoarele:Art. 26. – Protecţia subsidiară: "(1) Protecţia subsidiară se poate acorda cetăţeanului străin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datorită acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţări.(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege: (…) … 2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante."În motivarea excepţiei ridicate, autorii acesteia invocă încălcarea dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, texte care interzic tortura, pedepsele sau tratamentele inumane ori degradante. De asemenea, se face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, atât sub forma anterioară a art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, în prezent abrogată, cât şi în actuala redactare. De exemplu, prin deciziile nr. 648/2006, nr. 717/2006 şi nr. 799/2006, Curtea a reţinut, pentru argumentele acolo expuse, că dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România nu contravin textelor constituţionale şi convenţionale referitoare la interzicerea torturii, pretins a fi încălcate şi în prezenta cauză.Soluţia pronunţată prin deciziile menţionate, precum şi considerentele care au stat la baza acesteia, îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi, de natură să modifice jurisprudenţa Curţii.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Wang Xiu, Du Youmiao şi Dong Zhonglin în dosarele nr. 11.945/302/2006, nr. 9.557/302/2006 şi nr. 9.551/302/2006 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 februarie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește