DECIZIE nr. 163 din 27 februarie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 16 pct. 4 şi ale art. 37 alin. (1) pct. 4 din Legea energiei electrice nr. 318/2003„, excepţie ridicată de Aurica Roşca în Dosarul nr. 171/C/2006 al Judecătoriei Galaţi.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent informează că autoarea excepţiei a transmis Curţii o notificare prin care precizează că nu mai are înscrisuri sau susţineri care să completeze cele deja depuse la dosarul cauzei şi solicită judecarea în lipsă.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca devenită inadmisibilă, întrucât Legea energiei electrice nr. 318/2003 a fost integral abrogată prin dispoziţiile art. 90 alin. (2) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, iar prevederile legale criticate nu au fost preluate în noua reglementare în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 25 septembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 171/C/2006, Judecătoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 16 pct. 4 şi ale art. 37 alin. (1) pct. 4 din Legea energiei electrice nr. 318/2003„. Excepţia a fost ridicată de Aurica Roşca într-o cauză având ca obiect „pretenţii”.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2003 „prejudiciază grav dreptul de proprietate şi sunt în divergenţă flagrantă cu garanţiile constituţionale privind proprietatea”, consacrate de „art. 41 şi art. 135 alin. (6) din Constituţie” [devenite art. 44 şi art. 136 alin. (5) după republicare]. Precizează că legea criticată a fost adoptată înainte de revizuirea Constituţiei, prin revizuire intervenindu-se în sensul garantării proprietăţii. De asemenea, textul legal criticat contravine şi dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, precum şi art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, norme care consacră şi garantează dreptul de proprietate. Astfel, apreciază că dispoziţiile criticate, potrivit cărora terenurile pe care se situează reţelele electrice de distribuţie sunt şi rămân proprietatea publică a statului, instituie o măsură abuzivă, discriminatorie şi prin care se acordă statului o poziţie privilegiată faţă de proprietatea privată a cetăţenilor, fără a se prevedea măsuri compensatorii, reparatorii sau alternative, aşa cum în mod abuziv se proceda în fostul regim. Deşi a dobândit terenul în mod legal şi se comportă ca un bun proprietar în ceea ce priveşte plata impozitului aferent imobilului, titularul dreptului de proprietate este privat în exercitarea dreptului de uz asupra terenului, teren a cărui valoare de circulaţie a scăzut datorită sarcinilor „împovărătoare” impuse prin lege. Totodată, dispoziţiile art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2003 vin în contradicţie şi cu prevederile art. 16 din aceeaşi lege, prin care se instituie obligaţia despăgubirii celor prejudiciaţi, cu respectarea principiului echităţii, a dreptului de proprietate şi a legislaţiei în vigoare.Judecătoria Galaţi nu îşi exprimă opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 16 alin. (4) şi ale art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2003 sunt constituţionale. Chiar dacă, prin instituirea drepturilor de uz şi servitute, titularul dreptului de proprietate suferă o îngrădire în exercitarea atributelor dreptului său, această limitare este în acord cu prevederile art. 44 din Constituţie, potrivit căruia conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Dreptul de proprietate nu este un drept absolut, iar prin măsurile instituite de textele legale criticate se asigură valorificarea fondului energetic, bun public de interes naţional, astfel că nu contravin exigenţelor principiului garantării şi ocrotirii proprietăţii private. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat în încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile "art. 16 alin. (4) şi ale art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003„, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iulie 2003. Din motivarea autorului excepţiei rezultă că, în realitate, excepţia de neconstituţionalitate priveşte doar dispoziţiile art. 37 alin. (4) din legea amintită. Totodată, Curtea constată că prin dispoziţiile art. 90 alin. (2) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 legea iniţial criticată a fost integral abrogată, însă prevederile art. 37 alin. (4) din aceasta au fost preluate în mod identic de dispoziţiile art. 41 alin. (4) din noua lege în materie. Ca atare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, în prezent, dispoziţiile art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2007 (în vigoare din data de 22 februarie 2007), al căror conţinut este următorul: „(4) Terenurile pe care se situează reţelele electrice de distribuţie existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt şi rămân în proprietatea publică a statului”.În motivarea excepţiei, autorul acesteia invocă dispoziţiile art. 44 şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, norme care consacră şi garantează dreptul de proprietate privată.Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că dispoziţiile art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2003, iniţial criticate şi preluate, ca urmare a abrogării acestei legi, de art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, au mai constituit obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, prin raportare la aceleaşi norme constituţionale şi internaţionale invocate şi în prezenta cauză şi cu o motivare asemănătoare.Astfel, prin deciziile nr. 72/2004 şi nr. 203/2005, Curtea Constituţională a reţinut că textul de lege criticat, potrivit căruia "terenurile pe care se situează reţelele electrice de distribuţie existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt şi rămân în proprietatea publică a statului", nu contravine dreptului de proprietate. S-a reţinut cu acele prilejuri că, potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza a doua şi ale art. 136 alin. (5) din Constituţie, condiţiile şi limitele, precum şi caracterul inviolabil ale dreptului de proprietate sunt consacrate prin lege. Ca atare, "legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, Curtea constată că, prin reglementarea dedusă controlului, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale". Curtea a mai arătat că "exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra proprietăţilor afectate de capacităţile energetice, cu titlu gratuit pe toată durata existenţei acestora, deşi are ca efect lipsirea celor interesaţi de o parte din veniturile imobiliare, nu se traduce într-o expropriere formală şi nici într-o expropriere de fapt, ci duce la un control al folosirii bunurilor, ceea ce nu contravine art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la protecţia proprietăţii private. Este ceea ce a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Mellacher şi alţii împotriva Austriei, 1989, o speţă referitoare la reglementarea folosirii bunurilor. De asemenea, în cauza Sporrong şi Lonnroth împotriva Suediei, 1982, aceeaşi Curte a arătat că, întrucât autorităţile nu au trecut la exproprierea imobilelor petiţionarilor, aceştia puteau să-şi folosească bunurile, să le vândă, să le lase moştenire, să le doneze sau să le ipotecheze".Curtea Constituţională constată că cele reţinute în jurisprudenţa sa anterioară în materie îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Totodată, Curtea constată că dispoziţiile art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 nu consacră trecerea în proprietatea statului a terenului pe care se află reţele electrice de distribuţie, ci prevede că acestea sunt şi rămân proprietatea statului, instituind astfel un fine de neprimire a cererilor de retrocedare. Aşa fiind, reglementarea legală în cauză nu relevă nicio contradicţie cu art. 44 din Constituţie, ci, dimpotrivă, este în deplină concordanţă cu art. 136 din Legea fundamentală.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, excepţie ridicată de Aurica Roşca în Dosarul nr. 171/C/2006 al Judecătoriei Galaţi.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 februarie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește