DECIZIE nr. 18 din 10 ianuarie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorFlorentina Baltă – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Florentin Bocşan, Daniel Cioloca, Florentin Creangă, Petru Miculescu, Petru Peica, Maria Stoica şi Mihai Vişan în Dosarul nr. 6.301/2005 al Tribunalului Caraş-Severin.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale criticate nu contravin art. 16, 37 şi 53 din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 3 noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 6.301/2005, Tribunalul Caraş-Severin a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Florentin Bocşan, Daniel Cioloca, Florentin Creangă, Petru Miculescu, Petru Peica, Maria Stoica şi Mihai Vişan într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate de autorii excepţiei împotriva ordinului prefectului de constatare a dizolvării de drept a unui consiliu local, întrucât acesta nu s-a întrunit în mod legal timp de trei luni consecutive.În motivarea excepţiei autorii acesteia susţin că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 37 şi 53. Se apreciază că dizolvarea consiliului local ca urmare a neîntrunirii acestuia în mod legal timp de trei luni consecutive afectează dreptul constituţional de a fi ales al consilierilor locali, drept care, în optica acestora, trebuie înţeles şi aplicat prin dreptul aleşilor locali de a-şi duce la îndeplinire mandatul pentru care au fost aleşi de electorat şi validaţi, mandat care este de 4 ani şi în care legea trebuie să le garanteze şi să le asigure libertatea constituţională de a şi-l exercita.Autorii excepţiei apreciază că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât sunt discriminaţi faţă de consilierii locali care au absentat nemotivat la convocările consiliului local.Totodată, se arată că textul de lege criticat este neconstituţional şi din prisma faptului că nu este îndeajuns de cuprinzător.Tribunalul Caraş-Severin apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 23 aprilie 2001, care au următorul cuprins: „(1) În cazul în care consiliul local nu se întruneşte timp de 3 luni consecutive […], acesta se consideră dizolvat de drept.”Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt art. 16 alin. (1) şi (2), privind egalitatea în drepturi, art. 37, privind dreptul de a fi ales, şi art. 53, privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:În esenţă, autorii excepţiei consideră că dizolvarea de drept a consiliului local, în cazul în care acesta nu se întruneşte timp de trei luni consecutive ca urmare a absenţei, fără motive temeinice, a majorităţii consilierilor locali, este de natură a încălca dreptul de a fi ales al consilierilor locali care au fost prezenţi la fiecare convocare a consiliului local. Totodată, în optica autorilor excepţiei, textul legal criticat impune o restrângere nejustificată a dreptului de a fi ales şi încalcă principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor.Curtea reţine că art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 priveşte dizolvarea consiliului local în situaţia în care acesta nu se poate întruni legal timp de 3 luni consecutive, datorită lipsei cvorumului cerut de lege, şi anume majoritatea consilierilor locali aleşi. În aceste condiţii, este clar că autoritatea publică în cauză nu mai poate funcţiona legal şi nici să îşi îndeplinească atribuţiunile prevăzute de lege în sarcina sa.Din acest punct de vedere, Curtea constată că textul legal criticat se aplică fără excepţii, fiecare consiliu local aflat în ipoteza normei legale criticate dizolvându-se. În consecinţă, nu se poate pune problema existenţei unei discriminări între consilierii locali care au absentat nejustificat de la şedinţele consiliului local şi cei care au fost prezenţi. Soluţia stabilită de lege – recurgerea la un nou scrutin – este singura posibilă, în condiţiile în care autoritatea publică locală nu îşi poate desfăşura activitatea.Totodată, Curtea reţine că prevederile art. 37 alin. (1) din Constituţie nu au incidenţă în cauză, având în vedere că acestea se referă exclusiv la dreptul de a fi ales şi nu la modul de funcţionare a consiliilor locale.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a autorilor excepţiei în raport cu dispoziţiile art. 53 din Constituţie, Curtea constată că nici acestea nu au incidenţă în cauză, având în vedere că art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 215/2001 se referă la funcţionarea consiliilor locale şi nu la drepturi ale cetăţenilor.Referitor la critica autorilor excepţiei în sensul că textul de lege nu este suficient de cuprinzător, Curtea constată că, potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, în exercitarea controlului de constituţionalitate a legilor şi altor acte normative nu poate să modifice sau să completeze actele normative supuse controlului.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Florentin Bocşan, Daniel Cioloca, Florentin Creangă, Petru Miculescu, Petru Peica, Maria Stoica şi Mihai Vişan în Dosarul nr. 6.301/2005 al Tribunalului Caraş-Severin.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 ianuarie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește