DECIZIE nr. 180 din 10 octombrie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 107-112 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe şi a deciziilor nr. 9/1997 şi nr. 10/1997 ale Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 107-112 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe şi a deciziilor nr. 9/1997 şi nr. 10/1997 ale Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Daewoo Electronics România” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.430/1998 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.La apelul nominal răspund Societatea Comercială "Daewoo Electronics România" – S.R.L. din Bucureşti, reprezentată de avocatul Eugen Roşu, şi Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România – Asociaţia pentru Drepturi de Autor, reprezentată de avocatul Mihai Alexandru.Cauza fiind în stare de judecată, autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Se arata ca art. 107-112 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, articole care reglementează remuneraţia compensatorie pentru copia privată, reprezintă o noua taxa impusa unei anumite categorii de comercianţi şi constituie o inasprire a obligaţiilor fiscale pentru aceştia, ceea ce contravine prevederilor constituţionale ale art. 11, 16, 115, art. 116 alin. (2) şi ale art. 138.Reprezentantul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România – Asociaţia pentru Drepturi de Autor solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. Se arata ca remuneraţia compensatorie pentru copie privată este un drept patrimonial de autor, drept de proprietate aparţinând unor persoane private, iar veniturile realizate din colectarea remuneraţiei compensatorii sunt venituri ale unor persoane particulare, venituri ce sunt la rândul lor impozitate. Rezultă ca remuneraţia compensatorie pentru copia privată nu constituie, asa cum susţine autorul excepţiei de neconstituţionalitate, o taxa sau o obligaţie fiscală şi nu contravine nici unei prevederi constituţionale.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei, arătând ca dispoziţiile art. 107-112 din Legea nr. 8/1996 nu sunt contrare textelor din Constituţie invocate de autorul excepţiei ca fiind incalcate. Se apreciază ca remuneraţia compensatorie pentru copia privată, reglementată de prevederile criticate, reprezintă contravaloarea unei prestaţii pentru activitate creatoare, pusă la dispoziţie unor terţi, iar nu un impozit sau o taxa fiscală.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 27 ianuarie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 4.430/1998, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 107-112 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe şi a deciziilor nr. 9/1997 şi nr. 10/1997 ale Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Daewoo Electronics România” – S.R.L. din Bucureşti într-un litigiu având ca obiect pretenţii reprezentând remuneraţia compensatorie pentru copia privată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile art. 107-112 din Legea nr. 8/1996 contravin art. 11, art. 16 alin. (1) şi (2), art. 115, 116, art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), b) şi c) şi art. 138 din Constituţie. Astfel, se arata ca stabilirea „taxei” reglementate de textele criticate contravine obligaţiilor asumate de statul român prin Legea nr. 18/1994 pentru ratificarea Convenţiei dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Coreea pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital. Nerespectarea acestei convenţii, care face parte din dreptul intern, constituie în opinia autorului excepţiei o încălcare a prevederilor art. 11 din Constituţie, conform cărora statul român se obliga sa îndeplinească cu buna-credinţa obligaţiile ce îi revin din tratatele la care este parte. Se considera ca dispoziţiile art. 107-112 din Legea nr. 8/1996 sunt în contradictie cu art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, fără privilegii şi fără discriminări, prin aceea ca se creează „o situaţie favorabilă societăţilor mici şi celor care nu au sediul în Bucureşti, care nu vor achită taxa de 5%, urmărirea fiind determinata de un criteriu subiectiv, respectiv mărimea patrimoniului sau sediul acestora, fiind imposibil ca organismul de gestiune colectivă să poată urmări importatorii la nivel naţional, pentru a le impune tuturor şi în mod egal obligaţia achitării remuneraţiei compensatorii pentru copia privată.” Se mai susţine ca dispoziţiile criticate contravin şi art. 138 din Constituţie referitor la impozite şi taxe, întrucât „statul român, printr-o lege, obliga o categorie de societăţi comerciale denumite generic «importatori şi fabricanti» sa plătească taxe unei societăţi «nonprofit» (constituite din peste 20 de persoane) şi îşi deleagă responsabilităţile, ca organe de specialitate ale administraţiei publice, acestei asociaţii, pentru ca prin delegare aceasta să efectueze acte care ţin de puterea statului, respectiv calcularea, verificarea, urmărirea şi încasarea impozitelor la nivel naţional, incalcandu-se principii de drept universal valabile şi prevederile art. 115 şi 116 din Constituţia României”. Se mai susţine ca prevederile art. 107-112 din Legea nr. 8/1996 încalcă în mod evident prevederile art. 115 şi ale art. 116 alin. (2) din Constituţie potrivit cărora „asemenea organisme de specialitate se pot înfiinţa numai în subordinea ministerelor şi cu avizul Curţii de Conturi, în cazul în care legea le recunoaşte această competenţă”. În ceea ce priveşte contrarietatea faţă de prevederile art. 134 alin. (1) şi (2) din Constituţie referitoare la libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale şi protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, se considera ca textele criticate creează „o discriminare prin majorarea obligaţiilor fiscale în detrimentul marilor societăţi comerciale şi crearea de facilităţi prin neurmarirea fiscală a micilor comercianţi şi a persoanelor fizice, legea creând grave inegalitati şi o concurenta neloială determinata de modul în care a fost organizată aplicarea legii”.Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arata ca dispoziţiile cap. IV din Legea nr. 8/1996 reglementează o serie de drepturi patrimoniale cuvenite persoanelor fizice şi persoanelor juridice de drept privat cu titlu de contraprestatie pentru activitatea lor creatoare, iar nu impozite şi taxe ce constituie venituri ale bugetului public naţional. În consecinţa, textele criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arata ca dispoziţiile art. 11, 115, 116 şi 138 din Constituţie, invocate ca fiind incalcate prin art. 107-112 din Legea nr. 8/1996, nu sunt incidente în cauza. Se considera ca, în temeiul art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată numai cu privire la prevederile art. 107 şi 108 din Legea nr. 8/1996, întrucât soluţionarea cauzei depinde doar de aceste texte. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a art. 107 şi 108, Guvernul opineaza ca din conţinutul acestor texte rezultă cu claritate ca remuneraţia compensatorie pentru copia privată este un drept patrimonial, consecinţa fireasca a dreptului de proprietate intelectuală al titularilor dreptului de autor sau drepturilor conexe. Se mai arata ca aceasta remuneraţie nu se încadrează în categoria impozitelor, ci constituie o redeventa echitabila ce se plăteşte titularilor drepturilor de autor sau drepturilor conexe.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.C U R T E A,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 107-112 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, prevederi care au următorul conţinut:– Art. 107: "(1) Autorii operelor înregistrate sonor sau audiovizual, pe orice fel de suporturi, au dreptul, împreună cu editorii şi producătorii operelor respective şi cu artiştii interpreţi sau executanţi ale căror executii sunt fixate pe aceste suporturi, la o remuneraţie compensatorie pentru copia privată efectuată în condiţiile art. 34 alin. (2) din prezenta lege.(2) Remuneraţia prevăzută la alin. (1) va fi plătită de fabricantii sau importatorii de suporturi utilizabile pentru reproducerea operelor şi de către fabricantii sau importatorii de aparate ce permit reproducerea acestora. Remuneraţia se va plati în momentul punerii în circulaţie pe teritoriul naţional a acestor suporturi şi aparate şi va reprezenta 5% din preţul de vânzare al suporturilor şi aparatelor fabricate în ţara, respectiv 5 % din valoarea înscrisă în documentele organelor vamale pentru suporturile şi aparatele importate. … (3) Remuneraţia prevăzută la alin. (1) se repartizează, prin intermediul organismelor de gestiune colectivă a drepturilor de autor, între autori, artişti interpreţi sau executanţi, editori şi producători, după cum urmează: … a) în cazul operelor înregistrate sonor pe suporturi 40% din remuneraţie revine, în părţi negociabile, autorilor şi editorilor operelor înregistrate, iar restul de 60 % revine, în părţi egale, artiştilor interpreţi sau executanţi, pe de o parte, şi producătorilor de înregistrări sonore, pe de altă parte; … b) în cazul operelor înregistrate audiovizual pe suporturi remuneraţia se împarte în mod egal între autori, artişti interpreţi sau executanţi şi producători. … (4) Colectarea sumelor datorate în temeiul alin. (1) se va face de către un singur organism de gestiune colectivă pentru un domeniu, desemnat de Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor. Procedura repartizării acestor sume între beneficiari se va stabili printr-un protocol negociat între aceştia. … (5) Organismele de gestiune colectivă care colectează sumele datorate în temeiul alin. (1) au dreptul să solicite de la fabricanti şi importatori informaţii privind situaţia vânzărilor şi, respectiv, a importurilor de suporturi şi aparate şi sa controleze exactitatea acestora. … (6) Dreptul prevăzut la alin. (1) nu poate face obiectul unei renunţări din partea autorilor şi a artiştilor interpreţi sau executanţi."; … – Art. 108: "Remuneraţia prevăzută la art. 107 nu se plăteşte în cazul în care suporturile audio sau video neinregistrate, fabricate în ţara sau importate, se comercializează en gros către producătorii de înregistrări sonore şi audiovizuale sau către organismele de radiodifuziune şi televiziune, pentru propriile emisiuni.";– Art. 109: "(1) Autorii şi editorii de opere fixate pe un suport grafic sau analog au dreptul la o remuneraţie compensatorie pentru copia privată efectuată în condiţiile art. 34 din prezenta lege.(2) Remuneraţia prevăzută la alin. (1) va fi plătită de fabricantii sau importatorii de aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog. Remuneraţia se va plati în momentul punerii în circulaţie pe teritoriul naţional a acestor aparate şi va reprezenta 5% din preţul de vânzare al aparatelor fabricate în ţara, respectiv 5% din valoarea înscrisă în documentele vamale pentru aparatele importate. … (3) Remuneraţia prevăzută la alin. (1) se repartizează prin intermediul organismelor de gestiune colectivă a dreptului de autor, în mod egal, între autor şi editor. … (4) Colectarea sumelor datorate în temeiul alin. (1) se face de către un singur organism de gestiune colectivă pentru fiecare domeniu, desemnat de Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor. Procedura repartizării acestor sume între beneficiari se va stabili printr-un protocol negociat între aceştia."; … – Art. 110: "Dispoziţiile art. 107 şi 109 nu se aplică importului de suporturi şi aparate destinate reproducerii, efectuat de o persoană, fără scop comercial.";– Art. 111: "Difuzarea exemplarelor unei prestaţii artistice sau ale unei înregistrări sonore, ulterioară primei lor difuzari, nu mai necesita autorizarea titularului drepturilor conexe decât pentru închiriere şi pentru import.";– Art. 112: "Dispoziţiile art. 33, 34 şi 38 se aplică, prin analogie, artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de înregistrări sonore."Excepţia de neconstituţionalitate are, de asemenea, ca obiect prevederile deciziilor nr. 9/1997 şi nr. 10/1997 privind desemnarea Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România – Asociaţia pentru Drepturi de Autor "UCMR – ADA" şi desemnarea Societăţii Autorilor Români din Audiovizual – Societăţii pentru Drepturi de Autor în Cinematografie şi Audiovizual ca organisme unice de colectare a remuneraţiei compensatorii pentru copia privată unica în domeniul înregistrărilor sonore şi, respectiv, în domeniul audiovizual, ambele decizii fiind publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 1 iulie 1997.Critica de neconstituţionalitate consta în aceea ca dispoziţiile art. 107-112 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe şi ale deciziilor nr. 9/1997 şi nr. 10/1997 ale Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor încalcă în mod evident prevederile constituţionale ale art. 11, art. 16 alin. (1) şi (2), art. 115, art. 116 alin. (2), art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), b) şi c) şi ale art. 138, prin aceea ca aplicarea „în mod anarhic” a legii conduce la apariţia concurentei neloiale şi „tulbura grav echilibrul şi stabilitatea economiei naţionale, precum şi credibilitatea angajamentelor internaţionale asumate de România”.Textele constituţionale care se considera ca sunt incalcate prin reglementările criticate prevăd:– Art. 11: "(1) Statul român se obliga sa îndeplinească întocmai şi cu buna-credinţa obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern."; … – Art. 16: "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.(2) Nimeni nu este mai presus de lege."; … – Art. 115: "(1) Ministerele se organizează numai în subordinea Guvernului.(2) Alte organe de specialitate se pot organiza în subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autorităţi administrative autonome." … – Art. 116 alin. (2): "Guvernul şi ministerele, cu avizul Curţii de Conturi, pot înfiinţa organe de specialitate, în subordinea lor, numai dacă legea le recunoaşte această competenţă.";– Art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a)-c): "(1) Economia României este economie de piaţa.(2) Statul trebuie să asigure: … a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; … b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară; … c) stimularea cercetării ştiinţifice naţionale."; … – Art. 138: "(1) Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.(2) Impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene, în limitele şi în condiţiile legii." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constata următoarele:I. Textele de lege criticate ca neconstituţionale reglementează remuneraţia compensatorie pentru copia privată, remuneraţie ce se plăteşte de fabricantii sau importatorii de suporturi utilizabile pentru reproducerea operelor şi de către fabricantii şi importatorii de aparate ce permit reproducerea acestora. Remuneraţia reprezintă 5% din preţul de vânzare al suporturilor şi aparatelor fabricate în ţara, respectiv 5% din valoarea înscrisă în documentele organelor vamale pentru suporturile şi aparatele importate.Aceasta remuneraţie compensatorie pentru copia privată este un drept patrimonial rezultând din dreptul de proprietate intelectuală al titularilor dreptului de autor sau al drepturilor conexe, iar nu, asa cum susţine autorul excepţiei de neconstituţionalitate, o taxa impusa unei anumite categorii de comercianţi şi care reprezintă o inasprire a obligaţiilor fiscale. Art. 107-112 din Legea nr. 8/1996 reglementează o remuneraţie echitabila, sub forma unei taxe, aplicată asupra preţului de vânzare al suporturilor şi aparatelor fabricate în ţara, respectiv asupra valorii înscrise în documentele organelor vamale pentru suporturile şi aparatele importate. Caracterul echitabil al remuneraţiei compensatorii rezultă din faptul ca aceasta are valoarea unei contraprestatii pentru activitatea creatoare a unor persoane fizice sau juridice de drept privat, activitate pusă în slujba unor terţi, care în acest fel pot să apară în calitate de debitori.Asa fiind, Curtea Constituţională nu poate primi critica potrivit căreia prevederile art. 107-112 din Legea nr. 8/1996 sunt în contradictie cu dispoziţiile art. 11 din Constituţie referitoare la obligaţia statului român de a-şi îndeplini cu buna-credinţa obligaţiile ce îi revin din tratatele la care este parte, şi anume prin încălcarea dispoziţiilor art. 2 pct. 4 din Convenţia dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Coreea pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi capital, ratificată de Parlamentul României prin Legea nr. 18/1994. Dispoziţiile convenţiei menţionate se aplică numai impozitelor şi taxelor prevăzute de aceasta, pe când remuneraţia compensatorie pentru copia privată nu face parte din categoria impozitelor şi taxelor. Sub acest aspect Curtea va respinge excepţia de neconstituţionalitate.Pentru aceleaşi considerente urmează să fie respinsă şi critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 138 din Constituţie privind "Impozite, taxe", deoarece, asa cum s-a arătat, remuneraţia reglementată de art. 107-112 din Legea nr. 8/1996 nu reprezintă taxa sau impozit.Curtea Constituţională nu poate retine nici susţinerile privind încălcarea prin textele criticate a prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, prevederi care, în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, "asigura egalitatea în drepturi a cetăţenilor, în faţa legilor fiscale în cazul de faţa, fără privilegii şi fără discriminări", şi nici pe cele referitoare la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), b) şi c) privind libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale şi protejarea intereselor naţionale în activitatea economică. Se susţine ca aceste dispoziţii stabilesc "o discriminare prin majorarea obligaţiilor fiscale în detrimentul marilor societăţi comerciale şi crearea de facilităţi prin neurmarirea fiscală a micilor comercianţi şi a persoanelor fizice, legea creând grave inegalitati şi o concurenta neloială determinata de modul în care a fost organizată aplicarea legii".În realitate, din redactarea prevederilor legale care fac obiectul excepţiei nu rezultă o diferentiere de tratament între fabricanti şi importatori, în raport cu mărimea patrimoniului acestora, iar faptul ca societăţile mai mici pot fi mai greu urmărite pentru plata remuneraţiei compensatorii pentru copia privată constituie, asa cum de altfel afirma şi autorul excepţiei, o problemă de aplicare a legii. Acest din urma aspect nu intra însă în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, „[…] nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei”.Curtea Constituţională urmează sa respingă şi critica privind încălcarea prevederilor art. 115 şi ale art. 116 alin. (1) şi (2) din Constituţie, texte referitoare la faptul ca ministerele se organizează numai în subordinea Guvernului, precum şi la competenţa Guvernului şi a ministerelor de a înfiinţa, în temeiul legii, în subordinea lor, cu avizul Curţii de Conturi, organe de specialitate. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considera ca aceste dispoziţii constituţionale nu au fost respectate, întrucât Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor a fost înfiinţat fără avizul Curţii de Conturi.Prevederile art. 115 şi ale art. 116 alin. (1) din Constituţie nu sunt incidente în cauza, iar în ceea ce priveşte dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol, sub aspectul necesităţii avizului Curţii de Conturi, Curtea Constituţională retine ca Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor a luat fiinta în baza Legii nr. 8/1996 şi, în consecinţa, nu este necesar acest aviz. Cerinţa avizului Curţii de Conturi, prevăzut la art. 116 alin. (2) din Constituţie, trebuie îndeplinită în cazul infiintarii organelor de specialitate în subordinea Guvernului şi a ministerelor, dacă legea le recunoaşte această competenţă.II. Excepţia de neconstituţionalitate priveşte şi deciziile nr. 9/1997 şi nr. 10/1997 ale Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor, decizii criticate pentru motive identice celor formulate în susţinerea neconstitutionalitatii prevederilor art. 107-112 din Legea nr. 8/1996.Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie Curtea Constituţională "hotărăşte asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor". În acelaşi sens sunt şi prevederile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, conform cărora „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei”. Faţa de aceste prevederi constituţionale şi legale excepţia de neconstituţionalitate a deciziilor nr. 9/1997 şi nr. 10/1997 ale Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor urmează să fie respinsă, Curtea Constituţională nefiind competenţa să se pronunţe.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 107-112 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Daewoo Electronics România” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.430/1998 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.2. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a deciziilor nr. 9/1997 şi nr. 10/1997 ale Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor, excepţie ridicată de acelaşi autor şi în acelaşi dosar.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 octombrie 2000.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Ioan MuraruMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește