DECIZIE nr. 192 din 12 februarie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 214 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 214 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Jolt Impex” – S.R.L. Bistriţa în Dosarul nr. 3.734/190/2007 al Judecătoriei Bistriţa.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textul legal criticat nu are legătură cu soluţionarea cauzei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 15 mai 2008, pronunţată în Dosarul nr. 3.734/190/2007, Judecătoria Bistriţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 214 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Jolt Impex” – S.R.L. Bistriţa într-o cauză privind soluţionarea contestaţiei la executare, formulată împotriva unor titluri executorii emise de Administraţia Finanţelor Publice Bistriţa.În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate îngrădesc posibilitatea reclamantului de a se adresa direct justiţiei şi afectează celeritatea judecării contestaţiei, introdusă în temeiul art. 213 din Codul de procedură fiscală. Mai mult, se arată că această procedură prealabilă ar trebui să fie facultativă şi nu obligatorie.Judecătoria Bistriţa, formulându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 214 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007. În realitate, critica autorului excepţiei, astfel cum rezultă din motivarea acesteia, vizează dispoziţiile art. 214 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, text asupra căruia Curtea urmează a se pronunţa. Art. 214 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 are următorul cuprins:"(1) Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când:a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedura administrativă; […]". … Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă textele constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (4) privind accesul liber la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:Prin Decizia nr. 1.173 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 8 decembrie 2008, şi Decizia nr. 927 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 23 noiembrie 2007, s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor cuprinse în titlul IX – Soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 şi, cu precădere, asupra dispoziţiilor art. 214 alin. (1) lit. a) din acelaşi act normativ, statuând, în esenţă, că textul criticat din Codul de procedură fiscală reglementează proceduri de recurs administrativ, prin care se lasă posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate sau organelor superioare acestora de a reveni asupra măsurilor luate.Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să conducă la schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia din deciziile amintite îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Distinct de cele de mai sus, Curtea reţine că textul criticat nu aduce atingere dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, întrucât suspendarea soluţionării contestaţiei pe cale administrativă nu presupune şi suspendarea judecării contestaţiei la executare, dovadă fiind chiar existenţa prezentei cauze.Pe de altă parte, Curtea reţine că, în situaţia suspendării soluţionării contestaţiei pe cale administrativă în temeiul art. 214 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 – text criticat în cauza de faţă -, contribuabilul are deschisă calea acţiunii în justiţie [drept prevăzut de art. 215 alin. (2) din Codul de procedură fiscală] în temeiul prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel încât, şi sub acest aspect, excepţia apare ca neîntemeiată.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 214 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Jolt Impex” – S.R.L. Bistriţa în Dosarul nr. 3.734/190/2007 al Judecătoriei Bistriţa.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 februarie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly_______

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește