DECIZIE nr. 194 din 28 februarie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 447 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 447 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cristian Potîrniche în Dosarul nr. 1.739/324/2007 al Judecătoriei Tecuci.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 4 septembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.739/324/2007, Judecătoria Tecuci a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 447 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cristian Potîrniche în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cereri de anulare a suspendării condiţionate a executării pedepsei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, deoarece se încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti irevocabile.Judecătoria Tecuci opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece în cursul executării unei hotărâri definitive în materie penală pot apărea împrejurări de natură a determina schimbări în modul de executare a acestei hotărâri judecătoreşti. În categoria acestor împrejurări, care nu aduc atingere autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive, respectând şi principiul non bis în idem, se înscrie şi instituţia revocării sau anulării suspendării pedepsei.De asemenea, nu este afectat dreptul la apărare, deoarece, ori de câte ori când urmează a se pronunţa în baza textului legal criticat, instanţa dispune citarea părţilor interesate şi ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu, în cazurile prevăzute în art. 171 din Codul de procedură penală.În sfârşit, nu este afectat nici dreptul la un proces echitabil, deoarece prezenta excepţie a fost invocată în faţa unei instanţe de judecată înzestrate cu competenţa şi procedurile stabilite prin lege de a soluţiona pe fond o cauză dedusă judecăţii pe baza unor proceduri clare şi previzibile.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu încalcă principiul constituţional al asistenţei obligatorii din partea unui avocat în cursul derulării procedurii privind cererile de revocare sau anulare a suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute în art. 85 din Codul penal.De asemenea, dispoziţiile legale criticate nu înlătură posibilitatea părţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 447 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei, care au următorul conţinut: "Asupra revocării sau anulării suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute în art. 83 ori în art. 85 din Codul penal sau a suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzută în art. 86^4 ori în art. 86^5 din Codul penal se pronunţă, din oficiu sau la sesizarea procurorului, instanţa care judecă ori a judecat în primă instanţă infracţiunea ce ar putea atrage revocarea sau anularea.Dacă până la expirarea termenului de încercare nu au fost respectate obligaţiile civile prevăzute în art. 84 sau cele prevăzute în art. 86^4 alin.1 din Codul penal, partea interesată sau procurorul sesizează instanţa care a pronunţat în primă instanţă suspendarea, în vederea revocării suspendării executării pedepsei".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate reglementează cu privire la revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei în anumite situaţii determinate de Codul penal. Or, ţinând cont de caracterul şi natura sa, instituţia suspendării condiţionate a executării pedepsei este strâns legată de individualizarea pedepsei, care presupune, mai exact, un proces de atenuare a pedepsei, şi nu unul de atenuare a executării pedepsei. Fiind o creaţie a legiuitorului, este firesc ca acesta să determine nu numai condiţiile şi sfera de incidenţă a măsurii, ci şi limitele ei, care presupune, între altele, posibilitatea anulării ori a revocării.Autoritatea de lucru judecat în materie penală legitimează aspectele referitoare la existenţa faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia. Aşa fiind, prin posibilitatea revocării ori anulării unei modalităţi de executare nu se aduce atingere principiului non bis în idem, legiuitorul fiind liber să întreprindă măsurile necesare care să justifice o individualizare a pedepsei mai eficientă. În plus, întrucât suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu reprezintă un drept al persoanei, ci doar o vocaţie conferită inculpatului, şi revocarea sau anularea acestei măsuri de individualizare capătă acelaşi caracter. Aşa fiind, nu poate fi primită susţinerea potrivit căreia dispoziţiile legale criticate ar contraveni liberului acces la justiţie sau dreptului la un proces echitabil, deoarece aplicarea măsurii, precum şi revocarea sau anularea ei se fac prin hotărâre judecătorească pronunţată ca urmare a finalizării procesului penal.De asemenea, textele de lege criticate sunt în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale privind dreptul la apărare, partea interesată având posibilitatea să îşi angajeze un apărător, beneficiind de toate garanţiile procesuale în acest sens.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 447 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cristian Potîrniche în Dosarul nr. 1.739/324/2007 al Judecătoriei Tecuci.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 februarie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește