DECIZIE nr. 203 din 17 octombrie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula Pantea – procurorCristina Radu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare Banat-Crisana în Dosarul nr. 2.454/COM/2000 al Curţii de Apel Timişoara Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile (Societatea Comercială "Horticola" – S.A. Horia şi Fondul Proprietăţii de Stat), faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei ca fiind neîntemeiată, considerând ca prevederile art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa nu contravin dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 20 aprilie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 2.454/COM/2000, Curtea de Apel Timişoara Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare Banat-Crisana.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 încalcă prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţie, întrucât prin diminuarea capitalului social al societăţilor comerciale agricole cu valoarea terenurilor agricole şi a celor aflate permanent sub luciu de apa i se produce un prejudiciu corespunzător acţiunilor aferente valorii acestor terenuri. Se arata ca, potrivit art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 746/1991, „Capitalul social al societăţilor comerciale […] se majorează cu valoarea de patrimoniu a terenurilor agricole aflate în proprietatea acestora”, şi ca textul de lege a cărui neconstituţionalitate se invoca prevede că aceste terenuri „nu fac parte din capitalul social al societăţilor comerciale […]”. Prin urmare, scoaterea terenurilor agricole din capitalul social reduce valoarea acestuia şi, în mod implicit, numărul acţiunilor deţinute de Societatea de Investiţii Financiare Banat-Crisana, fiind astfel lezat dreptul sau de proprietate.Curtea de Apel Timişoara – Secţia comercială şi de contencios administrativ, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia ridicată nu este intemeiata, întrucât prin scoaterea din capitalul social a terenurilor agricole numărul acţiunilor nu s-a redus, ci s-a diminuat valoarea acestora cu valoarea terenurilor agricole restituite proprietarilor cărora li s-a întocmit titlu de proprietate, în acord cu prevederile constituţionale care ocrotesc dreptul de proprietate.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 „nu aduc atingere dreptului de proprietate privată, garantat de art. 41 din Legea fundamentală, acestea concretizand opţiunea politicii statului în privinta reformei economice şi strategiei de privatizare”. Se mai arata ca Hotărârea Guvernului nr. 746/1991 a prevăzut majorarea capitalului social doar cu valoarea acelor terenuri care constituiau proprietatea societăţilor comerciale, iar art. 75 din Legea privatizării societăţilor comerciale nr. 58/1991 a exclus în mod expres din capitalul social valoarea terenurilor aparţinând persoanelor fizice, acţionari în temeiul prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 13 decembrie 1999, care au următorul cuprins: „Terenurile agricole şi terenurile aflate permanent sub luciu de apa nu fac parte din capitalul social al societăţilor comerciale prevăzute la art. 1 şi 2.”Art. 1 din ordonanţa prevede: "Prezenta ordonanţă de urgenţă stabileşte cadrul juridic privind privatizarea societăţilor comerciale agricole, care deţin în exploatare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, constituite în conformitate cu prevederile Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, precum şi regimul concesionarii terenurilor proprietate publică şi privată a statului, aflate în exploatarea acestor societăţi.” De asemenea, art. 2 din aceeaşi ordonanţa precizează: „Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă se aplică şi societăţilor comerciale rezultate din divizarea sau fuziunea societăţilor comerciale menţionate la art. 1, care deţin în exploatare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa.”Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine ca textul de lege criticat contravine prevederilor art. 41 alin. (2) teza întâi din Constituţie, potrivit cărora "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular".Examinând textul de lege criticat, Curtea retine ca acesta nu dispune anumite măsuri ce urmează să fie luate în viitor, ci face o simpla constatare în sensul că "Terenurile agricole şi terenurile aflate permanent sub luciu de apa nu fac parte din capitalul social […]". În alin. (2) al art. 3 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 se arata ca „Fac parte din capitalul social al societăţilor comerciale […] terenurile pentru care societăţile comerciale au obţinut certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului de incinta, eliberat de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei […]”.Textul de lege criticat nu afectează dreptul de proprietate al vreunui titular. Autorul excepţiei nu a avut niciodată drept de proprietate asupra terenurilor. El deţine un pachet de acţiuni care îi conferă un drept de creanta asupra patrimoniului societăţii comerciale, iar nu un drept de proprietate asupra bunurilor acesteia. Curtea nu poate primi nici susţinerea ca autorul excepţiei suferă o paguba materială prin diminuarea valorii acţiunilor datorită neincluderii în capitalul social a terenurilor agricole. Potrivit prevederilor Legii privatizării societăţilor comerciale nr. 58/1991, acţiunile corespunzătoare capitalului social al fiecărei societăţi comerciale au fost repartizate procentual între Fondul Proprietăţii de Stat şi fostele Fonduri ale Proprietăţii Private, antecesorii Societăţilor de Investiţii Financiare. Repartizarea procentuală a acţiunilor societăţilor comerciale rămâne identică, indiferent de orice modificare a valorii capitalului social.Curtea mai constata ca din punct de vedere legal terenurile agricole şi cele aflate permanent sub luciu de apa nu au fost niciodată incluse în capitalul social al societăţilor comerciale agricole. Deşi prin Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990, lege preconstitutionala, societăţile comerciale constituite prin transformarea unităţilor economice de stat au preluat tot patrimoniul acestora, iar la art. 20 alin. 2 din aceeaşi lege s-a prevăzut ca „Bunurile din patrimoniul societăţii comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu”, totuşi terenurile agricole nu puteau intră în componenta patrimoniului societăţilor comerciale, întrucât situaţia juridică a acestora, reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate asupra lor urmau să fie reglementate prin acte normative ulterioare. De altfel, Parlamentul adoptase anterior, la 31 iulie 1990, Legea nr. 9 privind interzicerea temporară a înstrăinării terenurilor prin acte între vii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 1 august 1990.Într-adevăr, pentru reglementarea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole, precum şi a situaţiei juridice a acestor terenuri au fost adoptate succesiv numeroase alte acte normative, cum sunt: Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998; Legea arendării nr. 16/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 7 aprilie 1994, modificată şi completată prin Legea nr. 58/1995 şi prin Legea nr. 65/1998; Legea nr. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 102 din 4 martie 1998; Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare Banat-Crisana în Dosarul nr. 2.454/COM/2000 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 octombrie 2000.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Ioan MuraruMagistrat-asistent,Cristina Radu──────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește