DECIZIE nr. 206 din 9 iulie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. 3 teza finala din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. 3 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată, excepţie ridicată de Neculai Pasan în Dosarul nr. 2.437/2001 al Tribunalului Constanta – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei, ca inadmisibila, arătând ca asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 70/2001, declarand textul neconstitutional.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 16 octombrie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 2.437/2001, Tribunalul Constanta – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. 3 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată, excepţie ridicată de Neculai Pasan într-o cauza civilă având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare a unei locuinţe, încheiat de autorul excepţiei cu Societatea Comercială „CHIMPEX” – S.A. din Constanta.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 85/1992, republicată, contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 41 alin. (2) din Constituţie.Instanţa de judecată apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor arata ca excepţia este inadmisibila, întrucât asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 19 alin. 3 din Legea nr. 85/1992 Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 70 din 27 februarie 2001, constatând ca dispoziţia „Sumele restituite nu sunt purtătoare de dobânzi şi nici nu se actualizează” este neconstitutionala.Guvernul arata ca excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibila, întrucât Curtea a constatat printr-o decizie anterioară neconstituţionalitatea dispoziţiei legale criticate.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Critica de neconstituţionalitate are ca obiect prevederile art. 19 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998. Prin art. 19 din această lege sunt sancţionate cu nulitate absolută contractele de vânzare-cumpărare de locuinţe sau de spaţii cu alta destinaţie, încheiate cu încălcarea dispoziţiilor Decretului-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului către populaţie şi ale Legii nr. 85/1992. În alin. 3 al aceluiaşi articol se reglementează sesizarea instanţelor judecătoreşti pentru constatarea nulităţii, precum şi restabilirea situaţiei anterioare prin restituirea preţului de vânzare, dar cu reţinerea chiriei aferente perioadei de la contractare şi până la restituire. În sfârşit, teza finala a acestui alineat prevede că „Sumele restituite nu sunt purtătoare de dobânzi şi nici nu se actualizează”.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 19 alin. 3 din Legea nr. 85/1992 Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 70 din 27 februarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 10 mai 2001, constatând ca prevederea potrivit căreia „Sumele restituite nu sunt purtătoare de dobânzi şi nici nu se actualizează” este neconstitutionala. În considerentele acestei decizii Curtea a reţinut ca desfiinţarea unui contract de vânzare-cumpărare prin constatarea nulităţii absolute a acestuia impune restabilirea situaţiei existente la data încheierii contractului şi aplicarea principiului restitutio în integrum. Aceasta presupune ca fiecărei părţi a contractului sa i se restituie integral şi la valoarea reală tot ceea ce a prestat în temeiul contractului desfiinţat. Alin. 3 al art. 19 din Legea nr. 85/1992, republicată, respecta acest principiu numai în privinta drepturilor societăţii comerciale vanzatoare, care reprimeste atât locuinta, cat şi beneficiul nerealizat în perioada în care locuinta a fost folosită de cumpărător, şi anume sub forma chiriei; pe de altă parte, cumpărătorul reprimeste numai suma de bani efectiv plătită cu titlu de preţ, din care se retine chiria aferentă, fără a avea dreptul la actualizarea preţului, în sensul de a se tine seama de deprecierea produsă ca urmare a inflaţiei a valorii reale a sumei de bani remise de el la încheierea contractului şi nici dreptul la acordarea, sub forma dobânzii, a beneficiului nerealizat în decursul perioadei în care nu a folosit aceşti bani. Rezultă deci ca vânzătorul se bucura de protecţia deplina a proprietăţii sale, pe când cumpărătorul suferă o semnificativă pierdere patrimonială. Curtea a mai observat ca, prin ipoteza, calitatea de vânzător revine întotdeauna unei societăţi comerciale cu capital integral de stat, iar cea de cumpărător uneia sau mai multor persoane fizice. În aceste condiţii Curtea a reţinut ca teza finala a art. 19 alin. (3) din Legea nr. 85/1992, republicată, îi favorizează pe titularii proprietăţii private de stat în raport cu titularii proprietăţii private particulare şi prin aceasta încalcă prevederile art. 41 alin. (2) teza întâi din Constituţie, conform cărora „Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular”.Întrucât Curtea a constatat printr-o decizie anterioară neconstituţionalitatea dispoziţiei legale criticate, aceasta, în temeiul art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, nu mai poate face obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate, operand o cauza de inadmisibilitate, iar potrivit dispoziţiilor alin. (6) din acelaşi articol, dacă se ridica o astfel de excepţie, instanţa judecătorească trebuie să o respingă, pentru acest temei, printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. 3 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată, excepţie ridicată de Neculai Pasan în Dosarul nr. 2.437/2001 al Tribunalului Constanta – Secţia civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 iulie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Maria Bratu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește