DECIZIE nr. 224 din 17 februarie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Ecaterina Muşe şi Petru Petricău în Dosarul nr. 2.692/111/2006 al Curţii de Apel Oradea – Secţia penală şi pentru cauze cu minori.La apelul nominal este prezent autorul excepţiei Petru Petricău, asistat de domnul avocat Alexandru Pantea, lipsind Ecaterina Muşe, care este reprezentată de acelaşi avocat.Având cuvântul, avocatul autorilor excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând pe larg motivele de neconstituţionalitate expuse în faţa instanţei de fond.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că ceea ce se critică este modul în care instanţele au înţeles să aplice în cauză dispoziţiile art. 332 din Codul de procedură penală.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 14 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 2.692/111/2006, Curtea de Apel Oradea – Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Ecaterina Muşe şi Petru Petricău.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 332 alin. 1 din Codul de procedură penală, în formularea actuală, dă posibilitatea instanţelor judecătoreşti să gireze abuzuri ale organelor de cercetare penală şi ale Parchetului, deoarece, în practică, instanţele au posibilitatea să restituie cauzele pentru refacerea urmăririi penale, atunci când sunt sesizate cu fapte care sunt încadrate juridic de aşa manieră încât nu rezultă evident că organele Parchetului sunt competente de a efectua cercetarea penală, iar dacă încadrarea juridică are loc în cursul cercetării judecătoreşti sub diferite motive, nu se face în cauză aplicarea prevederilor art. 332 alin. 1 din Codul de procedură penală. În ceea ce priveşte alin. 2 al art. 332 din acelaşi cod, se arată că, în actuala formulare cu privire la desesizarea instanţei în cazul nerespectării dispoziţiilor referitoare la sesizarea acesteia, permite eludarea, printr-o sesizare a instanţei competente de către o altă instanţă, prin schimbarea încadrării juridice a faptei cu care a fost sesizată, într-o altă încadrare juridică ce atrage competenţa de cercetare a Parchetului, situaţie în care nu se mai are în vedere actul de sesizare a instanţei – rechizitoriul. Se arată că ceea ce a determinat în cauză sesizarea Curţii Constituţionale sunt gravele abuzuri ale organelor de urmărire penală faţă de inculpaţi şi se expun o serie de date privitoare la cercetarea penală în cauză.Curtea de Apel Oradea – Secţia penală şi pentru cauze cu minori apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că raţiunea legiuitorului de a insera în dispoziţiile art. 332 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală prevederi exprese referitoare la situaţiile în care instanţa se desesizează şi restituie cauza la procuror a fost aceea de a eficientiza actul de justiţie, ce implică dreptul la un proces echitabil şi soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, arătând că acestea nu încalcă liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 332 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Restituirea pentru refacerea urmăririi penale, care au următorul conţinut: "Când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătoreşti, că în cauza supusă judecăţii s-a efectuat cercetare penală de un alt organ decât cel competent, instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului, care procedează potrivit art. 268 alin. 1. Cauza nu se restituie atunci când constatarea are loc după începerea dezbaterilor sau când instanţa, în urma cercetării judecătoreşti, schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracţiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare.Instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispoziţiilor privitoare la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanţei, prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător."În susţinerea excepţiei se invocă art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional. Astfel, prin Decizia nr. 1.191 din 11 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 8 decembrie 2008, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 1-3 din Codul de procedură penală, statuând, pentru considerentele acolo arătate, că acestea nu încalcă dreptul la un proces echitabil. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.De altfel, în prezenta cauză, autorii excepţiei sunt nemulţumiţi de modul în care organele de urmărire penală au făcut aplicarea dispoziţiilor legale, critica lor fiind formulată, prin urmare, din perspectiva modului de interpretare şi aplicare a legii, aspecte care excedează competenţei Curţii Constituţionale.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Ecaterina Muşe şi Petru Petricău în Dosarul nr. 2.692/111/2006 al Curţii de Apel Oradea – Secţia penală şi pentru cauze cu minori.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 februarie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește