DECIZIE nr. 226 din 16 noiembrie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorGabriela Ghita – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Traian Filip Ralu în Dosarul nr. 1.329/2000 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, invocand în acest sens practica jurisdicţională în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 17 mai 2000, pronunţată în Dosarul nr. 1.329/2000, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Traian Filip Ralu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 54 din Constituţie întrucât, introducând o derogare de la regimul general al acţiunilor în justiţie evaluabile în bani, se inlesnesc arbitrariul şi abuzul de drept, transformand în acest mod instituţia "daunelor morale" într-o sursa de venituri şi într-un instrument de presiune asupra libertăţii de exprimare şi dreptului de informare, valori garantate de Constituţie. În acelaşi sens evoca "luarile de poziţii ale Clubului Roman de Presa şi în general ale ziaristilor, care au semnalat anomaliile născute, consecinţa a abuzului de drept în pretinderea de daune morale, mai ales în domeniul presei". Faţa de escaladarea cuantumului daunelor morale "se incearca transformarea procesului civil într-o arma de jugulare a libertăţii de exprimare, fiindca în cazul în care informaţiile ziaristului au caracter denigrator, se putea acţiona pe calea dreptului penal unde este necesară prezenta părţii vătămate la proces". În continuare se prezintă anumite stări de fapt, calificate drept anomalii, care au devenit posibile datorită caracterului neconstitutional al dispoziţiei legale criticate. Aceleaşi prevederi contravin şi dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, pentru ca regimul derogator al prevederilor "nu corespunde cerinţelor statului de drept şi garantarii dreptatii"; se creează astfel un regim de inegalitate între cei care pretind daune evaluabile în bani, şi anume între cei care au suferit prejudicii materiale în raport cu cei care au suferit doar prejudicii morale. Se mai susţine ca textul care face obiectul excepţiei transforma justiţia într-un instrument de presiune asupra libertăţii de exprimare şi ca transfera asupra reclamantului prerogativa legiuitorului de a stabili competenţa materială a instanţelor judecătoreşti.Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata, deoarece orice fapta a omului cauzatoare de prejudicii atrage răspunderea acestuia, potrivit prevederilor art. 998 din Codul civil, iar cetăţenii au dreptul sa ceara ziaristilor sa furnizeze informaţii cu onestitate şi respect pentru adevăr.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca dispoziţia legală criticata a fost modificată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele măsuri privind soluţionarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele morale, însă prin modificarea adusă s-a conservat soluţia legală, situaţie în care Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Cu privire la fondul criticii de neconstituţionalitate se arata ca libertatea de exprimare, care se integreaza în principiul constituţional al garantarii drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, nu este o libertate absolută, deoarece „[…] nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine” [art. 30 alin. (6) din Constituţie].Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.I. Prin Încheierea din 17 mai 2000 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, dispoziţii introduse prin pct. 4 al art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1998 şi modificate prin Legea nr. 112/1998 privind aprobarea acestei ordonanţe (lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 9 iunie 1998). Aceste dispoziţii au următorul cuprins: „Sunt scutite de taxe judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la: […]f^1) stabilirea şi acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnităţii sau reputaţiei unei persoane fizice."Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele măsuri privind soluţionarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele morale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 23 mai 2000, au fost aduse modificări lit. f^1) a art. 15 din Legea nr. 146/1997, care în prezent are următorul cuprins: „stabilirea şi acordarea de despăgubiri persoanei fizice pentru daunele morale aduse onoarei, demnităţii, reputaţiei, vieţii intime, familiale sau private, ori dreptului la imagine;”În jurisprudenta sa Curtea Constituţională a statuat în mod constant ca, atunci când, după ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţia legală a fost modificată, excepţia poate să fie examinata, dacă textul legal în noua sa redactare conserva substanţa reglementării iniţiale. De aceea, având în vedere ca aceasta cerinţa este îndeplinită, Curtea urmează să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 în forma modificată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 53/2000.II. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate critica dispoziţiile art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997, astfel cum a fost modificată, întrucât acestea contravin prevederilor art. 1 alin. (3) şi ale art. 54 din Constituţie, texte având următorul cuprins:– Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.";– Art. 54: "Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu buna-credinţa, fără sa încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi."Examinând excepţia de neconstituţionalitate sub aspectul criticii privind încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) Curtea constata ca instituirea unor excepţii – cum este aceea din speta – de la regula generală a plăţii taxelor judiciare de timbru este o prerogativa exclusiva a legiuitorului. Potrivit prevederilor art. 138 alin. (1) din Constituţie, "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege". Stabilirea prin lege a unor excepţii de la plata taxelor de timbru trebuie să fie în concordanta cu prevederile art. 53 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora "Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice", în măsura în care în situaţii diferite aceasta obligaţie este prevăzută de lege. Întrucât legiuitorului îi aparţine competenţa exclusiva de a reglementa cu privire la taxe şi impozite, se observa ca adoptarea unei anumite politici fiscale în materia taxelor judiciare de timbru nu aduce atingere prevederilor constituţionale referitoare la statul de drept.Curtea considera ca fiind neîntemeiat şi argumentul potrivit căruia prin textul de lege criticat s-ar institui un instrument de presiune asupra libertăţii de exprimare şi s-ar aduce astfel atingere principiului exercitării cu bunacredinta a drepturilor şi libertăţilor, prevăzut în art. 54 din Constituţie. Astfel Curtea retine ca libertatea de exprimare nu este absolută, întrucât, potrivit art. 30 alin. (6) din Constituţie, aceasta "nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine".Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Traian Filip Ralu în Dosarul nr. 1.329/2000 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2000.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Doina Suliman──────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește