referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, republicatăLucian Mihai - preşedinteCostica Bulai -...
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, republicată
Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, republicată, excepţie ridicată de Secretariatul General al Guvernului în Dosarul nr. 1.432/2000 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.La apelul nominal a răspuns Paula Ciobotaru, lipsind Secretariatul General al Guvernului şi Guvernul României, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, partea prezenta pune concluzii de respingere a excepţiei. Se apreciază ca textul de lege criticat de autorul excepţiei este constituţional, deoarece are ca scop recunoaşterea meritelor celor care au participat la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibila, a excepţiei ridicate, deoarece Secretariatul General al Guvernului este o instituţie bugetară şi nicidecum o unitate cu capital integral de stat.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 4 aprilie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 1.432/2000, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, republicată, excepţie ridicată de Secretariatul General al Guvernului.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile art. 10 din Legea nr. 42/1990 nu se pot întemeia „nici pe principiile stabilite de art. 16 din Constituţie şi nici pe cele ale art. 7 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, deoarece prin conţinutul alineatului 2 el se indeparteaza de acestea”. Se considera, de asemenea, ca este „inadmisibila includerea în sfera dreptului muncii a unei diferentieri între cetăţenii români, în ceea ce priveşte protecţia raportului juridic de muncă. În caz contrar, s-ar ajunge la o aplicare partinica atunci când un angajator, unitate cu capital de stat, este obligat să facă aplicarea prevederilor art. 130 alin. 1 lit. a) din Codul muncii”. Totodată se afirma ca prin dispoziţia legală criticata, care face parte din Legea nr. 93/1992, lege ordinară, au fost modificate dispoziţiile cuprinse într-o lege organică, asa cum este Codul muncii, contravenindu-se astfel prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţie. În continuare se susţine ca, deşi dreptul la munca este consacrat de art. 38 din Constituţie şi de art. 23 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, drept care sta la baza unui raport juridic de muncă, nu trebuie ca la încetarea acestuia „angajatorul să fie ţinut de aplicarea unor criterii de ordin social-politic ori de alta natura, care nu au nimic comun cu criteriile care au stat la baza încadrării în munca a persoanelor ori la aprecierea competentei lor profesionale”. Se mai arata ca „menţionarea într-un contract de muncă a unei clauze legale cum este aceea stabilită de art. 10 din Legea nr. 42/1990, în sensul unei superprotectii a dreptului la munca, conduce în mod vadit la restrangerea garanţiilor aceluiaşi drept la munca al celorlalţi salariaţi membri ai colectivului în care îşi desfăşoară activitatea, însă al căror contract de muncă nu conţine o astfel de clauza care să-i protejeze atunci când angajatorul este în situaţia de a face aplicarea prevederilor art. 130 alin. (1) lit. a) din Codul muncii”. În finalul motivarii se susţine ca dispoziţia legală criticata a fost redactată printr-o îndepărtare evidenta de la principiile constituţionale, precum şi ale normelor internaţionale în domeniul relaţiilor de muncă, ce consacra egalitatea cetăţenilor în faţa legii, dar şi o protecţie a legii faţă de aceştia, realizată în mod egal. Constituţia României, Codul muncii şi Legea nr. 1/1991 referitoare la protecţia socială a şomerilor şi reintegrarea lor profesională asigura protecţie tuturor cetăţenilor în ceea ce priveşte raportul lor de muncă, spre deosebire de caracterul partinic al prevederilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 42/1990.Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia este nefondata, deoarece "prin art. 10 alin. 2 din Legea nr. 42/1990 nu s-a inclus o diferentiere între cetăţenii români, în ceea ce priveşte protecţia raportului juridic de muncă, ci includerea unei norme juridice care are menirea sa protejeze raporturile de muncă ale persoanelor care au contribuit la victoria Revoluţiei din 1989, împotriva unor eventuale măsuri abuzive din partea conducerilor unităţilor economice cu capital de stat, contractul de muncă al acestor persoane putând fi desfăcut numai pentru motive imputabile acestora”.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este intemeiata pentru următoarele considerente: în raport cu dispoziţiile art. 16, 20 şi 38 din Constituţie şi cu cele ale art. 7 şi 23 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului prevederile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 42/1990, republicată, sunt neconstituţionale, deoarece cetăţenii români sunt egali în exercitarea dreptului la munca, iar „naşterea, modificarea sau încetarea raportului lor de muncă nu poate fi condiţionată preferenţial pe alte criterii decât cele de competenţa profesională”. Dispoziţiile legale criticate constituie o măsura de protecţie a unor categorii de persoane, care „încalcă însă dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi art. 38 din Constituţia României şi restrânge capacitatea juridică a angajatorului în ceea ce priveşte măsurile legale pe care este obligat să le adopte pentru buna desfăşurare a activităţii sale atunci când trebuie să facă aplicarea art. 130 alin. (1) lit. a) din Codul muncii. Într-adevăr, Legea nr. 10/1972, respectiv Codul muncii, în art. 146, stabileşte anumite situaţii obiective în care contractul de muncă al personalului încadrat este protejat, dar aceste dispoziţii sunt în perfecta concordanta cu normele internaţionale privind protecţia muncii, stabilitatea în munca, precum şi cu principiile Constituţiei, ceea ce nu realizează însă art. 10 alin. 2 din Legea nr. 42/1990„.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 23 august 1996, având următorul cuprins: „Contractul de muncă al luptătorilor pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, încadraţi în unităţi cu capital integral de stat, nu poate fi desfăcut decât pentru motive imputabile lor.”1. Autorul excepţiei susţine ca aceste reglementări contravin principiului egalităţii în drepturi prevăzut la art. 16 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia: "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări" şi, pe cale de consecinţa, dispoziţiilor art. 7 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, în care se prevede că: "Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au dreptul fără deosebire la o protecţie egala a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egala împotriva oricărei discriminări care ar încalcă prezenta declaraţie şi împotriva oricărei provocari la o astfel de discriminare."Examinând aceasta sustinere, Curtea observa ca prin dispoziţiile legale criticate nu se instituie nici un privilegiu şi nici o discriminare. Eroii-martiri, răniţii şi luptatorii pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 se afla într-o situaţie diferita în comparatie cu celelalte categorii de salariaţi. Or, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. În acest sens este şi jurisprudenta Curţii Constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 256 din 17 iunie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 2 aprilie 1998, s-a statuat ca principiul egalităţii nu se opune ca o lege sa stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se afla în situaţii diferite. Sub acest aspect măsura legală de protecţie a salariaţilor încadraţi în unităţile cu capital integral de stat, salariaţi care au calitatea de urmaşi ai eroilor-martiri, răniţi, precum şi de luptători pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, este justificată tocmai de situaţia deosebită în care se afla aceştia, ca urmare a recunoaşterii meritelor celor care şi-au jertfit viaţa ori şi-au pierdut total sau în parte capacitatea de muncă pentru instaurarea actualului sistem democratic al tarii. De altfel, este de reţinut şi faptul ca aceasta protecţie funcţionează doar în cazul desfacerii contractului de muncă pentru motive neimputabile celor aparţinând categoriei de salariaţi menţionate.2. Un alt motiv de neconstituţionalitate invocat de autorul excepţiei este acela ca, potrivit susţinerilor sale, prin dispoziţia legală criticata, care "este cuprinsă într-o lege adoptată ca lege ordinară, a fost modificat Codul muncii, deci o lege organică". În acest mod se considera ca au fost incalcate dispoziţiile constituţionale ale art. 72 alin. (3) lit. l), care prevăd ca "Prin lege organică se reglementează:[…]l) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele şi protecţia socială;". … Analizând aceasta critica, Curtea constata ca este neîntemeiată. Prevederile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 42/1990, republicată, nu au ca obiect reglementarea regimului general privind raporturile de muncă, ci instituirea unei interdicţii pentru unităţile cu capital integral de stat în cazul desfacerii contractului de muncă unor salariaţi aparţinând unei categorii determinate. Totodată aceste prevederi aparţin unei legi care are ca scop cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989.De aceea în cauza nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 72 alin. (3) lit. l) din Constituţie.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, republicată, excepţie ridicată de Secretariatul General al Guvernului în Dosarul nr. 1.432/2000 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2000.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta––––
