DECIZIE nr. 26 din 2 iunie 2008

pentru examinarea recursului în interesul legii, cu privire la problema admiterii plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală



Dosar nr. 9/2008Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la problema dacă, în cazul admiterii plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, menţiunile la care se face referire în teza finală a acestui text de lege trebuie făcute numai în considerentele hotărârii sau şi în dispozitivul acesteia.Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 87 de judecători din totalul de 115 aflaţi în funcţie.Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general.Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia, în sensul de a se stabili că, în cazul soluţiei de admitere a plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, cu trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, trebuie să se menţioneze atât în considerente, cât şi în dispozitivul hotărârii faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin ce anume mijloace de probă.SECŢIILE UNITE,deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:În practica instanţelor judecătoreşti s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la partea din hotărâre unde trebuie să se menţioneze faptele şi împrejurările ce trebuie constatate şi prin ce anume mijloace de probă, în cazul admiterii plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală.Astfel, unele instanţe au considerat că, într-o asemenea situaţie, menţiunile prevăzute în art. 278^1 pct. 8 lit. b) teza finală din Codul de procedură penală trebuie făcute atât în considerentele hotărârii judecătoreşti, cât şi în dispozitivul acesteia.Alte instanţe, dimpotrivă, s-au pronunţat în sensul că, atât timp cât în textul de lege menţionat nu se face menţiune în sensul că trebuie arătate în dispozitivul hotărârii faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate de procuror şi mijloacele de probă prin care urmează să fie constatate, cerinţa ca acestea să fie indicate de judecător este îndeplinită prin arătarea lor în considerentele acelei hotărâri.Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.În adevăr, reglementând instituţia plângerii în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, legiuitorul a indicat, în cuprinsul art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală, soluţiile pe care le pronunţă judecătorul în astfel de situaţii.Una dintre soluţiile la care se referă alineatul menţionat este şi aceea menţionată la lit. b) din cuprinsul său, unde se prevede că judecătorul "admite plângerea, prin sentinţă, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz", precizându-se, în continuare, că "judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume mijloace de probă".Prin această formulare, pe care o conţine partea finală din reglementarea de la art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, nu este prevăzută aşadar decât cerinţa ca judecătorul să indice "faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin ce anume mijloace de probă", fără să se precizeze în ce parte a hotărârii să fie menţionate.Aşa fiind şi cum reglementarea acestei cerinţe imperative este precedată de prevederea, în aceeaşi frază, a obligaţiei judecătorului "să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului", exprimare care nu se poate referi decât la partea din hotărâre care cuprinde considerentele, se impune să se constate că prin formularea de ansamblu a acelei obligaţii nu s-a urmărit decât să se asigure unei asemenea hotărâri un conţinut îndeajuns de explicit, lipsit de echivoc.Or, acest caracter explicit nu poate fi realizat pentru o hotărâre judecătorească decât prin considerente suficiente şi de natură a demonstra justeţea soluţiei, care ar fi cu greu posibil să-şi găsească suficient spaţiu într-o exprimare specifică unui dispozitiv care, pe lângă formularea sa restrâns imperativă, de sinteză, ar fi lipsit de dezvoltarea ulterioară, elaborată, a raţionamentelor ce au impus trimiterea cauzei procurorului.De aceea, în lipsa unei reglementări cu caracter normativ, prin care să fie instituită obligativitatea precizării, în dispozitivul sentinţei de trimitere a cauzei la procuror, a menţiunilor la care se face referire în partea finală a art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, nu se poate considera că formularea cu caracter general din acest text de lege a obligaţiei judecătorului "să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume mijloace de probă", nu ar fi respectată în cazul când toate acele elemente ar reieşi în suficientă măsură din considerentele sentinţei.În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi ale art. 414^2 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că, în cazul soluţiei de admitere a plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, întemeiată pe dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, menţiunile privind faptele, împrejurările ce urmează a fi constatate şi mijloacele de probă trebuie indicate numai în considerentele hotărârii.PENTRU ACESTE MOTIVEÎn numele legii,DECID:Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.Stabilesc că, în cazul soluţiei de admitere a plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, întemeiată pe dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, menţiunile privind faptele, împrejurările ce urmează a fi constatate şi mijloacele de probă se vor indica numai în considerentele hotărârii.Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedură penală.Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 iunie 2008.PREŞEDINTELEÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAp. Prim-magistrat-asistent,Victoria Maftei,eliberată din funcţie prin pensionare,Adriana Daniela White___________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește