DECIZIE nr. 277 din 24 octombrie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. 3, cu referire la art. 42 alin. 1 lit. a) teza întâi din Decretul nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice, republicat, cu modificările şi completările ulterioare



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIoan Vida – judecătorCristina Nicoara – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. 3, cu referire la art. 42 alin. 1 lit. a) teza întâi din Decretul nr. 328/1966, excepţie ridicată de Dumitru Chele în Dosarul nr. 1.940/RC/2002 al Tribunalului Neamt.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 306 C/2002, având în vedere ca obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de Bag Ioan în Dosarul nr. 1.461/RC/2002 al Tribunalului Neamt este identic cu cel al cauzei menţionate.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public considera ca sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.Curtea, în temeiul prevederilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, şi ale art. 164 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 306 C/2002 la Dosarul nr. 305 C/2002, care este primul înregistrat.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind neîntemeiată, precizând ca dispoziţiile art. 42 alin. 3, cu referire la art. 42 alin. 1 lit. a) teza întâi din Decretul nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 23 alin. (8), referitoare la prezumţia de nevinovatie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin încheierile din 28 mai 2002, pronunţate în dosarele nr. 1.461/RC/2002 şi, respectiv, nr. 1.940/RC/2002, Tribunalul Neamt a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 alin. 3, cu referire la art. 42 alin. 1 lit. a) teza întâi din Decretul nr. 328/1966. Excepţia a fost ridicată de Ioan Bag şi, respectiv, de Dumitru Chele.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenta, ca prevederile din Decretul nr. 328/1966 sunt neconstituţionale, întrucât contravin dispoziţiilor art. 23 alin. (8) din Constituţie, care instituie prezumţia de nevinovatie până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare.Tribunalul Neamt considera excepţia intemeiata, deoarece prin reţinerea permisului de conducere o dată cu constatarea infracţiunii se ingradeste libertatea persoanei înainte de pronunţarea unei hotărâri de condamnare definitive.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul apreciază ca dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, excepţia fiind neîntemeiată. În acest sens se arata ca măsura reţinerii permisului de conducere în vederea anulării, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, reprezintă o măsura instituită de legiuitor pentru realizarea siguranţei circulaţiei pe drumurile publice. Ratiunea acestei măsuri rezida în pericolul social ridicat al infracţiunilor menţionate în art. 42 alin. 1 lit. a) şi b) din Decretul nr. 328/1966 şi în necesitatea apărării dreptului la viaţa şi la integritate corporală a cetăţenilor. De aceea, restrangerea este conformă cu prevederile art. 49 alin. (1) din Constituţie, precum şi cu cele ale alin. (2) din acelaşi articol, deoarece măsura durează până la rămânerea definitivă a hotărârilor judecătoreşti şi nu afectează existenta dreptului, limitand doar temporar exerciţiul acestuia. Reţinerea permisului de conducere, în vederea anulării, apare ca o măsura justificată, conformă cu standardele constituţionale şi nu poate fi interpretată ca fiind o încălcare a prezumţiei de nevinovatie, întrucât reţinerea permisului de conducere nu are semnificatia stabilirii vinovatiei unei persoane înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.Avocatul Poporului arata ca autorii excepţiei interpretează eronat prevederile art. 23 alin. (8) din Legea fundamentală, referitoare la prezumţia de nevinovatie, întrucât în cele doua spete infracţiunea de ucidere din culpa a fost deja constatată, iar reţinerea permisului de conducere în vederea anulării este intemeiata atât din punct de vedere moral, cat şi juridic. Măsura are ca scop prevenirea unor noi fapte. Se apreciază, în concluzie, ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. I alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate ridicate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, în ambele dosare, dispoziţiile art. 42 alin. 3, cu referire la art. 42 alin. 1 lit. a) teza întâi din Decretul nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul conţinut:"Organele poliţiei anulează permisul de conducere în cazul când titularul acestuia a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă:a) pentru infracţiunile de ucidere sau vătămare grava a integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau a mai multor persoane, sau pentru distrugerea unuia sau a mai multor autovehicule, săvârşite din culpa, ca urmare a nerespectării regulilor de circulaţie; … b) pentru infracţiunea de conducere a autovehiculelor în stare de ebrietate ori cu o îmbibaţie alcoolică în sânge ce depăşeşte limita legală, sau de sustragere de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei; … c) la interzicerea de a exercita profesia sau ocupaţia de conducător de autovehicule. … Permisul de conducere se poate anula şi în cazul când titularul acestuia a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru vreuna din infracţiunile prevăzute în art. 22 alin. 4 (infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice, omor, lovire sau vătămare cauzatoare de moarte, vătămare corporală grava, tâlhărie, ultraj cu violenta ori pentru o infracţiune de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice), cu excepţia celor de la art. 37 (conducerea în stare de ebrietate), precum şi pentru orice alta infracţiune, dacă la săvârşirea ei făptuitorul s-a folosit de un autovehicul, în calitate de conducător.În cazurile prevăzute în alin. 1 lit. a) şi b), permisul de conducere va fi reţinut, în vederea anulării, o dată cu constatarea săvârşirii infracţiunii, iar în cazurile prevăzute în alin. 1 lit. c) şi alin. 2, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare."Autorii excepţiei susţin ca dispoziţiile art. 42 alin. 3, cu referire la art. 42 alin. 1 lit. a) teza întâi din Decretul nr. 328/1966 sunt contrare prevederilor art. 23 alin. (8) din Constituţie, referitoare la prezumţia de nevinovatie, deoarece măsura reţinerii permisului de conducere, în vederea anulării acestuia, se ia la data săvârşirii infracţiunii, aparand ca o restrangere a dreptului de a conduce autovehicule înainte de condamnarea definitivă pentru infracţiunea săvârşită.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:Măsura reţinerii permisului de conducere, în vederea anulării, se ia chiar în momentul constatării săvârşirii vreuneia dintre infracţiunile prevăzute de textul de lege în discuţie, ca reactie preventivă imediata faţă de fapta săvârşită şi de teama repetarii ei de către conducătorul auto în cauza. Restrangerea exerciţiului dreptului de a conduce în continuare autovehiculul, înainte de pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive de condamnare, are ca temei pericolul social deosebit pentru securitatea unor valori de importanţa excepţionala, cum sunt viaţa sau integritatea corporală a persoanei şi alte valori angajate în traficul rutier. Măsura este în concordanta cu prevederile art. 49 din Constituţie, deoarece: reţinerea permisului de conducere în vederea anulării este determinata de săvârşirea unei infracţiuni la regimul siguranţei circulaţiei rutiere, durează numai până la pronunţarea hotărârii definitive de condamnare, nu afectează existenta dreptului, ci doar limitează temporar exerciţiul acestuia. Reţinerea permisului de conducere nu are semnificatia stabilirii vinovatiei înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.În cele doua spete, prin rechizitoriul procurorului, s-a reţinut, în sarcina autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpa în varianta agravată prevăzută în art. 178 alin. 3 din Codul penal, precum şi a infracţiunilor de vătămare corporală grava şi vătămare corporală faţă de mai multe persoane. Asa fiind, ridicarea permisului de conducere al făptuitorului, în vederea anulării, apare justificată, iar textele legale care prevăd această măsură sunt constituţionale.Asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 42 şi 43 din Decretul nr. 328/1966 Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 181 din 14 iunie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 21 ianuarie 2002, statuand ca sunt constituţionale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. 3, cu referire la art. 42 alin. 1 lit. a) teza întâi din Decretul nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Dumitru Chele în Dosarul nr. 1.940/RC/2002 al Tribunalului Neamt şi de Bag Ioan în Dosarul nr. 1.461/RC/2002 al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 octombrie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Florentina Geangu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește