DECIZIE nr. 280 din 22 martie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistent şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Decebal” – S.A. din Deva în Dosarul nr. 551/221/2006 (1.402/2006) al Judecătoriei Deva.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât apreciază că art. 52 din Legea nr. 7/1996 nu încalcă prevederile din Constituţie şi din documentele internaţionale invocate ca fiind încălcate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 8 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 551/221/2006 (1.402/2006), Judecătoria Deva a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Decebal” – S.A. din Deva într-o cauză civilă având ca obiect anularea unei încheieri a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Hunedoara şi obligarea la înscrierea procesului în cartea funciară.În motivarea excepţiei se susţine că art. 52 din legea criticată "este profund greşit şi înfrânge deopotrivă finalitatea dreptului la un proces echitabil în cadrul democraţiei constituţionale, principiul fundamental al unui stat care declară preeminenţa dreptului, postulat la nivel european în art. 1 şi 6 al Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale".Pentru aceste considerente, apreciază că textul de lege criticat încalcă art. 1 alin. (3), art. 11 alin. (2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20, 21, 24 şi 129 din Constituţie, precum şi art. 1 şi 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.Judecătoria Deva apreciază că "excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 din Legea nr. 7/1996 (fostul art. 50 din Legea nr. 7/1996) este neîntemeiată, încheierea comunicându-se celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, încheiere ce poate fi atacată în faţa instanţei de judecată, garantându-se astfel toate prevederile constituţionale invocate”.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 52 din Legea nr. 7/1996 sunt constituţionale, întrucât ele „nu impietează cu nimic asupra drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor, se aplică în mod egal tuturor celor vizaţi de ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare şi nu împiedică în nici un fel soluţionarea cauzei în mod imparţial şi independent”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 52 din Legea nr. 7/1996, republicată, care prevede: „(1) În cazul în care o carte funciară urmează a fi întocmită ori completată prin înscrierea unui imobil care nu a fost cuprins în nicio altă carte funciară, precum şi în cazul în care o carte funciară a fost distrusă, pierdută ori a devenit nefolosibilă, în tot sau în parte, din diferite cauze, întocmirea, completarea şi reconstituirea, după caz, se face de către registratorul de la biroul teritorial, la cerere sau din oficiu, cu acordul celor interesaţi, pe baza unei încheieri. În acest scop se folosesc toate înscrisurile şi documentaţiile tehnice existente, privitoare la imobilele în cauză, precum şi situaţia dreptului de proprietate.(2) Încheierea poate fi atacată, după caz, în condiţiile art. 50 alin. (2)." … În opinia autorului excepţiei, acest text de lege contravine următoarelor prevederi din Constituţie: art. 1 alin. (3) referitor la România ca stat de drept, democratic şi social, art. 11 alin. (2) care dispune că "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern", art. 15 alin. (1) potrivit căruia "Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea", art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare şi art. 129 privind folosirea căilor de atac.Se invocă, de asemenea, încălcarea art. 1 privind obligaţia de a respecta drepturile omului şi art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, ambele din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, privind dreptul persoanelor de a fi judecate în mod echitabil şi public de un tribunal independent, precum şi art. 10 şi art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, privind egalitatea oamenilor în faţa tribunalelor şi curţilor de justiţie. În opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat "este profund greşit şi înfrânge deopotrivă finalitatea dreptului la un proces echitabil".Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:Articolul 52 din Legea nr. 7/1996 dispune la alin. (1) cu privire la modalităţile în care o carte funciară urmează a fi întocmită sau completată în cazul înscrierii unui imobil care nu a fost cuprins în nicio altă carte funciară, precum şi în cazul în care o carte funciară a fost distrusă, pierdută ori a devenit nefolosibilă, în tot sau în parte, din diferite cauze. Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede posibilitatea atacării încheierii de înscriere sau de respingere, la judecătorie. Condiţiile pentru formularea plângerii sunt stabilite de art. 50 alin. (2) din aceeaşi lege, conform cărora „(2) Încheierea de înscriere sau de respingere poate fi atacată cu plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la biroul teritorial. Plângerea împotriva încheierii se depune la biroul teritorial şi se va înscrie din oficiu în cartea funciară. Oficiul teritorial este obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilul, însoţită de dosarul încheierii şi copia cărţii funciare”. Celelalte alineate ale art. 50 dispun cu privire la căile de atac împotriva hotărârii pronunţate de judecătorie, cu privire la comunicarea hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile, precum şi cu privire la înscrierile ce se fac în cartea funciară, în funcţie de soluţia dată prin hotărârea judecătorească. Aşadar, faţă de prevederile de lege arătate, Curtea nu poate reţine încălcarea niciuneia dintre dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate de autorul excepţiei.De altfel, în realitate, acesta nici nu formulează critici de neconstituţionalitate, ci, enunţând prevederile din Constituţie şi din convenţie menţionate, afirmă că textul de lege "este profund greşit" şi "înfrânge deopotrivă finalitatea dreptului la un proces echitabil". Or, acestea reprezintă simple aprecieri personale ale autorului excepţiei, cu privire la care Curtea Constituţională nu este competentă să se pronunţe.Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Decebal” – S.A. din Deva în Dosarul nr. 551/221/2006 (1.402/2006) al Judecătoriei Deva.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent şef,Gabriela Dragomirescu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește