DECIZIE nr. 292 din 9 iunie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 privind sancţionarea unor fapte săvârşite în afara teritoriului ţării de cetăţeni români sau de persoane fără cetăţenie domiciliate în România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 252/2002



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorNicoleta Grigorescu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001, excepţie ridicată de Cornelia Lăzărescu, Constantin Lăzărescu şi Constantin Şerban în Dosarul nr. 2.129/2004 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a excepţiei ca nefondată, întrucât apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate ca fiind încălcate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 3 decembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 2.129/2004, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 252/2002. Excepţia a fost ridicată de inculpaţii Cornelia Lăzărescu, Constantin Lăzărescu şi Constantin Şerban, trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 1 alin. 1 şi art. 2 alin. 2 din ordonanţa criticată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 252/2002, contravin prevederilor art. 1 şi 17 din Constituţie, deoarece „incriminează fapte săvârşite în afara teritoriului ţării de către cetăţeni români care, potrivit articolelor menţionate din Legea fundamentală, se bucură de protecţia statului român”.Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti arată că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate nu contravin art. 1 şi 17 din Constituţie.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că statul este interesat în apărarea ordinii sale de drept şi deci în combaterea infracţiunilor săvârşite pe teritoriul său, cât şi în afara acestuia. Obligaţia respectării legii penale române, implicit a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 252/2002, incumbă şi cetăţenilor români aflaţi în afara graniţelor ţării, astfel cum rezultă din interpretarea sistematică a normelor constituţionale invocate în cauză, consacrându-se principiul personalităţii legii penale. Astfel, potrivit teoriei personalităţii sau naţionalităţii active, reglementată în art. 4 din Codul penal, legea penală a unui stat trebuie să se aplice întotdeauna faţă de cetăţenii săi, chiar şi atunci când au săvârşit infracţiuni în străinătate, fiindcă oriunde s-ar afla cetăţenii sunt obligaţi să respecte legile statului ai cărui cetăţeni sunt. Faţă de infracţiunile săvârşite în străinătate de cetăţenii români, legea penală română are competenţă exclusivă şi necondiţionată. În acest context, prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 252/2002, nu fac altceva decât să incrimineze infracţiuni săvârşite în afara graniţelor ţării de cetăţeni români sau apatrizi cu domiciliul în România, aceasta necontrazicând, ci, dimpotrivă, dând substanţă statutului juridic al cetăţenilor români aflaţi în străinătate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere prevederilor art. 17 din Legea fundamentală, deoarece luarea unor măsuri privind sancţionarea unor fapte săvârşite în afara teritoriului ţării de cetăţeni români sau persoane fără cetăţenie domiciliate în România "nu echivalează cu nerespectarea, de către statul român, a obligaţiei de a asigura protecţia cetăţenilor săi în străinătate". Se arată, totodată, că nu poate fi reţinută nici critica în raport de prevederile constituţionale ale art. 1, întrucât dispoziţiile legale criticate nu încalcă "trăsăturile şi valorile supreme ale statului român". În concluzie, Avocatul Poporului consideră că excepţia este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 privind sancţionarea unor fapte săvârşite în afara teritoriului ţării de cetăţeni români sau de persoane fără cetăţenie domiciliate în România (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 septembrie 2001), aprobată cu modificări prin Legea nr. 252/2002 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 9 mai 2002).Autorii excepţiei critică aceste prevederi legale în raport de dispoziţiile constituţionale care consacră statul de drept (art. 1) şi protecţia de care se bucură cetăţenii români aflaţi în străinătate din partea statului român (art. 17). Se susţine că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 sunt neconstituţionale prin aceea că „incriminează fapte săvârşite în afara teritoriului ţării de către cetăţeni români care se bucură de protecţia statului român”.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 252/2002, a fost incriminată fapta săvârşită de un cetăţean român sau de o persoană fără cetăţenie domiciliată pe teritoriul României, constând în intrarea sau ieşirea dintr-un stat străin prin trecerea ilegală a frontierei acestuia (art. 1 alin. 1), racolarea, îndrumarea sau călăuzirea uneia sau mai multor persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat străin sau care organizează una ori mai multe dintre aceste activităţi ilegale (art. 2 alin. 1), precum şi iniţierea sau constituirea unei asociaţii în scopul săvârşirii infracţiunii prevăzute la art. 2 ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri (art. 3).Aceste norme nu contravin prevederilor constituţionale care consacră statul de drept, cu elementele definitorii ale acestuia, între care şi principiul legalităţii incriminării, deoarece reglementarea infracţiunilor în cauză este realizată prin lege, în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale ale art. 23 alin. (12), potrivit cărora "Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii".De asemenea, se constată că luarea unor măsuri legislative pentru sancţionarea cetăţenilor români sau a persoanelor fără cetăţenie domiciliate pe teritoriul României, care săvârşesc fapte de trecere ilegală a frontierei unui stat străin sau care racolează, îndrumă ori călăuzesc mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat străin sau organizează aceste activităţi ilegale, nu poate reprezenta o încălcare a dispoziţiilor art. 17 din Legea fundamentală, referitoare la obligaţia statului român de a asigura protecţia cetăţenilor săi aflaţi în străinătate. Dimpotrivă, aceste măsuri sunt stabilite prin lege şi justificate de securizarea frontierelor, precum şi de prevenirea unor consecinţe negative, cum ar fi migraţia ilegală.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 privind sancţionarea unor fapte săvârşite în afara teritoriului ţării de cetăţeni români sau de persoane fără cetăţenie domiciliate în România, excepţie ridicată de Cornelia Lăzărescu, Constantin Lăzărescu şi Constantin Şerban în Dosarul nr. 2.129/2004 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 iunie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu_______________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește