DECIZIE nr. 296 din 6 noiembrie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (1) lit. a) şi e) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (1) lit. a) şi e) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Elena Cioara în Dosarul nr. 1.941/2000 al Judecătoriei Medgidia.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca prevederile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei nu pot fi reţinute, deoarece un act nul nu poate constitui temei al dobândirii valabile a dreptului de proprietate, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 28 februarie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 1.941/2000, Judecătoria Medgidia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. III alin. (1) lit. a) şi e) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991. Excepţia a fost ridicată de Elena Cioara într-un proces de constatare a nulităţii unui titlu de proprietate dobândit în procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (2) şi (3) referitoare la protecţia proprietăţii private. De asemenea, se considera ca se contravine "unor principii fundamentale ale dreptului civil: principiul bunei-credinţe, cel al dreptului câştigat, precum şi principiul exprimat de adagiul latin error comunis facit jus".Judecătoria Medgidia, exprimandu-şi opinia ca urmare a intervenţiei Curţii Constituţionale, apreciază ca excepţia este neîntemeiată, "întrucât prevederile atacate constata expres nulităţi preexistente, rezultate din caracterul imperativ al dispoziţiilor legale incalcate, în vigoare la momentul încheierii actului juridic". Se mai considera că nu se pot retine nici referirile la efectuarea unei etatizari sau exproprieri şi nici cele la încălcarea principiilor fundamentale ale dreptului civil.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia nu este intemeiata. Aceasta deoarece consecinţele nulităţii absolute nu pot fi confundate cu exproprierea; actul nul este desfiinţat de la încheierea lui, neputând în nici un fel sa constituie un temei pentru dobândirea unui drept.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia este neîntemeiată, deoarece nu se poate susţine ca dispoziţiile referitoare la nulitatea absolută a actelor încheiate cu încălcarea prevederilor exprese ale Legii fondului funciar nr. 18/1991 aduc atingere dreptului de proprietate, fiind contrare art. 41 alin. (2) şi (3) din Constituţie.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. III alin. (1) lit. a) şi e) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 4 noiembrie 1997), dispoziţii care au următoarea redactare: „(1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991:a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri; […] … e) actele de constituire a dreptului de proprietate, în condiţiile art. 20, în localităţile în care s-a aplicat cota de reducere prevăzută de lege." … Autorul excepţiei considera neconstitutional acest text de lege, întrucât, în condiţiile în care constituirea dreptului de proprietate asupra terenului a fost realizată cu respectarea normelor prevăzute de Legea nr. 18/1991, acţiunea în constatarea nulităţii, promovata în conformitate cu dispoziţiile art. III alin. 1 lit. a) şi e) din Legea nr. 169/1997, reprezintă o expropriere, ceea ce contravine prevederilor art. 41 alin. (2) şi (3) din Constituţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata că nu poate fi primită aceasta critica de neconstituţionalitate.Dispoziţiile legale criticate prevăd ca sunt lovite de nulitate absolută, potrivit legislaţiei civile aplicabile la data încheierii actului juridic, printre altele, actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptăţite la asemenea reconstituiri sau constituiri, precum şi actele de constituire a dreptului de proprietate, în condiţiile art. 20 din lege, în localităţile în care s-a aplicat cota de reducere prevăzută de lege. Acestea nu aduc nici o noutate din punct de vedere legislativ; ele nu fac decât sa precizeze încă o dată sancţiunea nulităţii actelor translative de proprietate încheiate cu încălcarea unor norme legale imperative. Or, cum un act nul nu poate produce efecte, el fiind desfiinţat retroactiv, asemenea acte nu au putut sa constituie temeiuri ale dobândirii valabile a dreptului de proprietate. În aceste condiţii este forţată invocarea prevederilor constituţionale privind ocrotirea dreptului de proprietate şi, cu atât mai mult, referirea la asa-zisa „expropriere deghizată”.În ceea ce priveşte celelalte critici, Curtea constata ca exced competentei sale, acestea urmând să fie rezolvate de instanţele judecătoreşti.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (1) lit. a) şi e) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Elena Cioara în Dosarul nr. 1.941/2000 al Judecătoriei Medgidia.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2001.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Doina Suliman–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește