DECIZIE nr. 296 din 7 noiembrie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^9 din Codul de procedură penală



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorIuliana Nedelcu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^9 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Sorin Marcel Balaj în Dosarul nr. 2.005/2002 al Curţii de Apel Oradea – Secţia penală.La apelul nominal răspunde avocat Arpad Ştefan Kolozsi, pentru autorul excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate, prin reprezentant, solicita admiterea acesteia şi constatarea ca prevederile art. 385^9 din Codul de procedură penală sunt contrare dispoziţiilor art. 24 din Constituţie, referitoare la dreptul la apărare, precum şi prevederilor art. 20 din Constituţie, cu referire la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind inadmisibila, deoarece aceasta vizează omisiuni de reglementare, ceea ce excede competentei Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 18 iunie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 2.005/2002, Curtea de Apel Oradea – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^9 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Sorin Marcel Balaj.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine ca dispoziţiile art. 385^9 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, deoarece nu stabilesc, ca motiv de recurs, "omisiunea instanţei de apel de a-l asculta pe inculpat". Prin conţinutul lor lacunar, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 24, privind dreptul la apărare, precum şi celor ale art. 20 alin. (2), cu referire la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Curtea de Apel Oradea – Secţia penală considera ca excepţia este neîntemeiată, deoarece prin art. 385^9 din Codul de procedură penală nu se încalcă dreptul la apărare al inculpatului, garantat de art. 24 alin. (1) din Constituţie, şi nici prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Instanţa arata ca "la judecarea recursului exista procedura necesară şi temeiul juridic ca inculpatul recurent să fie audiat nemijlocit de instanţa de recurs, în cazul în care recursul acestuia este admis, hotărârile casate şi decizia reţinută pentru rejudecare de către instanţa de recurs, potrivit art. 385^15 alin. 1 pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală".Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^9 din Codul de procedură penală este neîntemeiată. În acest sens se arata ca, la judecarea apelului, audierea inculpatului, ca apelant sau intimaţi, este obligatorie, iar instanţa de apel trebuie să analizeze declaraţia acestuia în vederea soluţionării apelului. Totodată, la judecarea recursului instanţa are posibilitatea ascultării inculpatului şi atunci când admite recursul, casează hotărârea atacată şi dispune rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs. De asemenea, la rejudecarea cauzei instanţa de recurs poate administra orice probe, inclusiv ascultarea inculpatului. Faptul ca neascultarea inculpatului nu este prevăzută ca motiv de recurs nu poate fi considerat ca o încălcare a dreptului la apărare, deoarece inculpatul este ascultat atât la judecarea cauzei în prima instanţa, cat şi la judecarea în apel.Avocatul Poporului considera ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Dreptul la apărare, consacrat în art. 24 alin. (1) din Constituţie, se exercită cu respectarea regulilor procedurale instituite de art. 125 alin. (3), conform căruia "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege". Regulile instituite nu implica, în mod necesar, introducerea ca motiv de recurs a omisiunii instanţei de apel de a-l asculta pe inculpat. Aceasta omisiune poate fi acoperită în faţa instanţei de recurs atunci când, conform procedurii, inculpatul recurent este audiat nemijlocit de judecători.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 385^9 din Codul de procedură penală, care reglementează limitativ şi expres cazurile în care hotărârile judecătoreşti sunt supuse casării.Aceste prevederi legale sunt considerate neconstituţionale de autorul excepţiei pentru că nu prevăd, printre motivele de recurs, "omisiunea ascultării inculpatului de către instanţa de apel", ceea ce se apreciază a fi o încălcare a dreptului fundamental la apărare şi a dreptului la un proces echitabil.Examinând criticile de neconstituţionalitate aduse dispoziţiilor art. 385^9 din Codul de procedură penală, Curtea constata ca acestea nu pot fi primite. Este de observat ca dispoziţiile legale sunt criticate pentru că nu prevăd un motiv de recurs, deci pentru o omisiune.Asupra unor excepţii de neconstituţionalitate ce vizau omisiuni de reglementare Curtea s-a mai pronunţat, statuand în mod constant ca jurisdicţia constituţională nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite şi, de aceea, critica de neconstituţionalitate prin omisiune este inadmisibila. Altminteri, un astfel de control ar reprezenta o ingerinta în sfera atribuţiilor Parlamentului, care, potrivit art. 58 alin. (1) teza a doua din Constituţie, este unica autoritate legiuitoare a tarii. În acest sens sunt, printre altele, Decizia nr. 212 din 7 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 2001, precum şi Decizia nr. 43 din 7 februarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001.Deoarece nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât considerentele, cat şi soluţiile pronunţate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în acest caz, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 385^9 din Codul de procedură penală urmează să fie respinsă ca fiind inadmisibila.Curtea constata ca nici pe fond excepţia nu este intemeiata, deoarece, pe de o parte, este atributul exclusiv al legiuitorului de a stabili competenţa şi procedura de judecată [art. 125 alin. (3) din Constituţie], precum şi căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti (art. 128 din Constituţie), iar pe de altă parte, nu este încălcat dreptul la apărare al inculpatului. Acesta este totdeauna ascultat în prima instanţa şi în instanţa de apel, iar atunci când este admis recursul, şi în faţa instanţei de recurs. Recursul nu poate fi confundat cu apelul, el fiind o cale de atac în drept, accesibila numai pentru motive precis şi limitativ determinate de lege, legiuitorul apreciind, în mod justificat, ca omisiunea ascultării inculpatului nu constituie un astfel de motiv.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^9 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Sorin Marcel Balaj în Dosarul nr. 2.005/2002 al Curţii de Apel Oradea – Secţia penală.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Florentina Geangu─────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește