DECIZIE nr. 3 din 12 ianuarie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii



Acsinte Gaspar – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 472/116/2009 al Tribunalului Călăraşi – Secţia civilă, în dosarele nr. 4.741/85/2008 şi nr. 76/85/2009 ale Tribunalului Sibiu – Secţia civilă, precum şi în dosarele nr. 950/33/2009, nr. 945/33/2009, nr. 941/33/2009, nr. 949/33/2009, nr. 948/33/2009, nr. 946/33/2009, nr. 947/33/2009, nr. 942/33/2009, nr. 943/33/2009, nr. 940/33/2009, nr. 944/33/2009 şi nr. 4.090/117/2008 ale Curţii de Apel Cluj – Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 4.854D/2009, nr. 4.858D-4.859D/2009, nr. 4.867D-4.878D/2009 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 4.858D-4.859D/2009, nr. 4.867D-4.878D/2009 la Dosarul nr. 4.854D/2009, care este primul înregistrat.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere, ca fiind inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierea din 27 aprilie 2009, pronunţă în Dosarul nr. 472/116/2009 al Tribunalului Călăraşi – Secţia civilă, încheierile din 30 aprilie 2009, pronunţate în dosarele nr. 4.741/85/2008 şi nr. 76/85/2009 ale Tribunalului Sibiu – Secţia civilă, precum şi prin încheierile din 29 mai 2009 şi 2 iunie 2009, pronunţate în dosarele nr. 950/33/2009, nr. 945/33/2009, nr. 941/33/2009, nr. 949/33/2009, nr. 948/33/2009, nr. 946/33/2009, nr. 947/33/2009, nr. 942/33/2009, nr. 943/33/2009, nr. 940/33/2009, nr. 944/33/2009 şi nr. 4.090/117/2008 ale Curţii de Apel Cluj – Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Petrom" – S.A. din Bucureşti cu ocazia soluţionării unor litigii de muncă având ca obiect drepturi băneşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat a fost interpretat de către instanţele de judecată ca realizând o abrogare implicită a prevederilor art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă. Or, după intrarea în vigoare a Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, nu mai există temei legal pentru a opera abrogarea implicită, dispoziţiile art. 62 şi 63 din Legea nr. 24/2000 reglementând în mod imperativ abrogarea expresă directă, cu enumerarea datelor de identificare a tuturor actelor normative vizate. Prin urmare, prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii trebuie interpretate prin prisma regulilor de tehnică legislativă reglementate de art. 1 alin. (2) şi art. 15 din Legea nr. 24/2000. În opinia autorului excepţiei, orice altă interpretare este contrară jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia legiuitorul are obligaţia elaborării unor dispoziţii legale eficiente din punctul de vedere al aplicabilităţii acestora, în sensul că ele trebuie să fie coerente (Cauza Unedic contra Franţei, 2008), să evite paralelismul legislativ (Cauza Katz contra României, 2009), să aibă vocaţia de a respecta drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor şi să aibă o aplicabilitate practică uniformă, pentru a se evita o jurisprudenţă neuniformă (Cauza Santo Pinto contra Portugaliei, 2008).Tribunalul Călăraşi – Secţia civilă şi Tribunalul Sibiu – Secţia civilă şi-au exprimat opinia în sensul că excepţia este neîntemeiată, critica autorului vizând de fapt modul de aplicare în timp a unor norme legale, precum şi raportul dintre legea specială şi dreptul comun în materia dreptului muncii.Curtea de Apel Cluj – Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece, potrivit art. 126 din Constituţie, legiuitorul este în drept să reglementeze competenţa instanţelor judecătoreşti şi să modifice, pentru viitor, aceste reglementări, în funcţie de noi raţiuni pe care le are în vedere, fără ca aceasta să aibă semnificaţia unei aplicări retroactive.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii potrivit cărora: „(2) Pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă: […]– orice alte dispoziţii contrare."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, reglementarea criticată contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) şi (5) referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi obligativitatea respectării Constituţiei şi a legilor, art. 73 alin. (3) lit. p) privind reglementarea prin lege organică a regimului general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială şi în art. 79 alin. (1) referitor la Consiliul Legislativ. De asemenea, acesta consideră că textul de lege criticat, prin formularea sa imprecisă, poate ridica dificultăţi de interpretare şi aplicare a legii.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate.Astfel, prin Decizia nr. 1.005 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 18 august 2009, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii.Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 472/116/2009 al Tribunalului Călăraşi – Secţia civilă, în dosarele nr. 4.741/85/2008 şi nr. 76/85/2009 ale Tribunalului Sibiu – Secţia civilă, precum şi în dosarele nr. 950/33/2009, nr. 945/33/2009, nr. 941/33/2009, nr. 949/33/2009, nr. 948/33/2009, nr. 946/33/2009, nr. 947/33/2009, nr. 942/33/2009, nr. 943/33/2009, nr. 940/33/2009, nr. 944/33/2009 şi nr. 4.090/117/2008 ale Curţii de Apel Cluj – Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 ianuarie 2010.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește