DECIZIE nr. 3*) din 14 ianuarie 1997

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. 1, ale art. 30 alin. 2, ale art. 50 alin. 1 lit. c) şi ale art. 59 din Decretul nr. 244/1978 privind regimul materialelor preţioase şi pietrelor preţioase



Viorel Mihai Ciobanu – preşedinteCostica Bulai – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorDoina Suliman – magistrat-asistentCompletul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:Prin Încheierea din 23 septembrie 1996, pronunţată în Dosarul nr. 2.286/1996, Tribunalul Municipiului Bucureşti – Secţia a II-a penală a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Decretului nr. 244/1978 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase, invocată de apelantul-inculpat Popescu Bogdan.Prin încheierea de sesizare rezultă ca excepţia a fost invocată cu referire la prevederile Decretului nr. 244/1978 care „nu sunt în concordanta cu dispoziţiile constituţionale privind noţiunea de patrimoniu”. Dar din examinarea dosarului cauzei, se constată că excepţia priveşte dispoziţiile art. 17 alin. 1, art. 30 alin. 2, art. 50 alin. 1 lit. c) şi ale art. 59 din Decretul nr. 244/1978. De aceea, având în vedere obligaţia instanţei de judecată de a sesiza Curtea Constituţională cu excepţia privind dispoziţia legală de care depinde judecarea cauzei şi astfel cum a fost ridicată de părţi, potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, rezultă ca, în vederea soluţionării excepţiei, Curtea urmează să se pronunţe având în vedere aceste dispoziţii, chiar dacă motivarea părţii nu este suficient de explicita.În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile atacate contravin prevederilor art. 41 alin. (3) din Constituţie, care stipulează ca "nimeni nu poate fi expropriat decît pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta şi prealabilă despăgubire".Exprimindu-şi opinia, la intervenţia Curţii Constituţionale, instanţa de judecată apreciază excepţia ca neîntemeiată.Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului, precum şi cel al Guvernului asupra excepţiei invocate.În punctul sau de vedere, Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata, deoarece dispoziţiile Decretului nr. 244/1978 nu contravin prevederilor constituţionale în ce priveşte noţiunea de patrimoniu. Se mai arata ca în general, Constituţia nu conţine prevederi referitoare la patrimoniu, acest concept fiind prevăzut doar în Codul civil şi în legi speciale, astfel ca afirmatia autorului excepţiei, în sensul că dispoziţiile Decretului nr. 244/1978 sunt neconstituţionale, este nefondata. Cu privire la neconstituţionalitatea altor prevederi ale Decretului nr. 244/1978, în punctul de vedere al Guvernului se arata că nu se poate exprima o opinie, deoarece nu se cunosc argumentele invocate în susţinerea excepţiei. Se arata totuşi ca, în raport cu dispoziţiile art. 150 alin. (1) din Constituţie, unele prevederi ale Decretului nr. 244/1978 nu mai sunt în vigoare, însă asupra acestui aspect poate aprecia numai instanţa judecătorească. De asemenea, se arata ca prevederile decretului în discuţie, referitoare la monopolul de stat asupra deţinerii cu orice titlu de metale preţioase, precum şi asupra operaţiunilor de orice fel cu acestea, sunt abrogate implicit prin dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 31/1996 privind regimul monopolului de stat.Senatul şi Camera Deputaţilor nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile Decretului nr. 244/1978 raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Deşi este vorba de dispoziţii preconstitutionale, pe baza lor s-au stabilit raporturi după intrarea în vigoare a Constituţiei din 1991, astfel ca, potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, art. 23 şi art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia invocată, fiind şi legal sesizată.Din examinarea dosarului se constată că dispoziţiile art. 41 alin. (3) din Constituţie nu sunt incidente în cauza, deoarece bunurile (bijuteriile) care au constituit obiectul infracţiunii prevăzute în art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 nu au fost expropriate, ci confiscate în baza art. 57 din acelaşi decret, or art. 41 alin. (8) din Constituţie îngăduie confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii, în condiţiile legii.Cît priveşte prevederile art. 17 din Decretul nr. 244/1978, referitoare la obligaţia de predare, la preţurile legale în vigoare, a metalelor preţioase, altele decît cele prevăzute la art. 14 din decret, prevederile art. 30 alin. 2, care reafirma aceasta obligaţie, şi cele ale art. 59, care au în vedere apărarea de răspundere penală a celor care predau metalele preţioase după expirarea termenelor legale, dar înainte de începerea urmăririi penale, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca vadit nefondata. Este adevărat ca aceste dispoziţii nu au fost abrogate în mod expres, dar Curtea Constituţională, încă prin Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993, definitivă prin nerecurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993, a interpretat dispoziţiile decretului în acord cu prevederile constituţionale, în sensul că persoanele fizice pot deţine orice cantitate de bijuterii cumpărate în ţara ori aduse din străinătate sau dobîndite în alt mod, dacă aceste operaţiuni s-au făcut în mod legal, potrivit dispoziţiilor actuale, şi nu în vederea desfăşurării unei activităţi comerciale ilicite.În legătură cu modul de evaluare a bijuteriilor, care nici nu interesa în speta, fiind vorba de confiscare, Curtea nu are a se pronunţa, întrucît este o problemă de fapt, care rămâne la aprecierea instanţelor.În sfârşit, cu referire la constituţionalitatea dispoziţiei art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978, în temeiul căruia inculpatul a fost condamnat în prima instanţa, se constată că ea a mai format obiectul controlului, Curtea Constituţională pronunţăndu-se prin Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993, la care ne-am referit, şi prin Decizia nr. 36 din 5 iulie 1993, definitivă prin nerecurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 22 septembrie 1993.În esenta, prin cele doua decizii Curtea a constatat ca dispoziţia art. 50 alin. 1 lit c) din Decretul nr. 244/1978, corelata la speta cu prevederea înscrisă în art. 25 lit. c) din acelaşi decret, nu pune în discuţie dreptul de proprietate, ci se referă în exclusivitate la efectuarea unor operaţiuni interzise de lege, care, fiind săvârşite în anumite circumstanţe, constituie infracţiuni. Este unanim admis ca legiuitorul poate institui, în interes general, un regim special cu privire la producerea, deţinerea, circulaţia unor bunuri de interes naţional, economic şi strategic.În consecinţa, cu referire la art. 25 lit. c) şi al art. 50 alin. 1 lit c) din Decretul nr. 244/1978, care stabilesc ca este infracţiune „vânzarea şi cumpărarea de metale preţioase, pietre preţioase şi semipretioase, naturale, precum şi mijlocirea acestor operaţii” şi raportindu-se numai la operaţiuni de acest fel cu bijuterii, astfel cum o obliga cadrul spetei în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a apreciat ca textele ar fi neconstituţionale, dacă ar fi interpretate în continuare, în sensul că operaţiunile cu bijuterii – vînzare, cumpărare, mijlocire – pot fi efectuate numai de agenţi economici cu capital de stat. Curtea a interpretat însă textele respective în sensul că este posibil ca orice agent economic să efectueze astfel de operaţiuni cu bijuterii, dacă sunt menţionate în obiectul de activitate şi este autorizat – când este cazul – potrivit legii, textele mai sus menţionate având în condiţiile actuale rolul de a-i opri pe cei care nu au astfel de abilitari şi incearca sa eludeze regimul special instituit cu privire la metalele şi pietrele preţioase, precum şi alte dispoziţii legale, cum sunt cele fiscale sau cele care reglementează îndatoririle profesionale ale comercianţilor. Pe de altă parte, în rezolvarea unor cazuri concrete, organele de aplicare a legii trebuie să aibă în vedere şi dispoziţiile art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 42/1991, potrivit cărora constituie activitate comercială ilicită şi atrage răspunderea contravenţională sau penală, după caz, efectuarea de acte sau fapte de comerţ de natura celor prevăzute în Codul comercial sau în alte legi, fără îndeplinirea condiţiilor stabilite prin lege.Stabilirea la speta a împrejurării ca bijuteriile s-au cumpărat ori nu în scop de revinzare, a faptului dacă s-a savirsit sau nu o activitate ilicită, precum şi dacă este cazul răspunderii contravenţionale sau a celei penale nu sunt de competenţa Curţii, ci a instanţei judecătoreşti.Aceste motive care fundamentează deciziile nr. 19/1993 şi nr. 36/1993 subzistă şi în acest dosar şi, întrucît nu exista nici un nou element care să le infirme şi care deci să facă necesară reconsiderarea lor, ţinând seama de prevederile art. 145 alin. (2) Constituţie, excepţia din cauza de faţa urmează să fie respinsă ca vadit nefondata.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. 1, ale art. 30 alin. 2, ale art. 50 alin. 1 lit. c şi ale art. 59 din Decretul nr. 244/1978 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase, invocată de Popescu Bogdan în Dosarul nr. 2.286/1996 al Tribunalului Municipiului Bucureşti – Secţia a II-a penală.Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.Pronunţată la data de 14 ianuarie 1997.––––––Notă …
*) Definitivă prin nerecurare.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Viorel Mihai CiobanuMagistrat-asistent,Doina Suliman–––––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește