DECIZIE nr. 3 din 8 ianuarie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (3) şi ale art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (3) şi ale art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Teodor Alexandru Mihali şi Maria Magdalena Mihali în Dosarul nr. 6.859/83/2006 al Judecătoriei Satu Mare.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 2 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 6.859/83/2006, Judecătoria Satu Mare a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (3) şi ale art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Teodor Alexandru Mihali şi Maria Magdalena Mihali.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 contravin art. 16, 21 şi 53 din Legea fundamentală, deoarece foştii chiriaşi care au devenit proprietari în temeiul Legii nr. 112/1995 au la îndemână numai mijloacele procedurale reglementate de dreptul comun, pe când foştii proprietari care solicită restituirea imobilelor în temeiul Legii nr. 10/2001 au la îndemână atât mijloacele procedurale reglementate de dreptul comun, cât şi cele prevăzute de Legea nr. 10/2001. În continuare autorii excepţiei susţin că această discriminare priveşte şi competenţa materială a instanţei. Astfel, cererile persoanelor îndreptăţite potrivit Legii nr. 10/2001 urmează a fi soluţionate de secţia civilă a tribunalului, pe când cererile foştilor chiriaşi vor fi soluţionate în primă instanţă de judecătorie. Şi, în fine, această discriminare priveşte şi gradele de jurisdicţie, deoarece cererea formulată potrivit prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 va beneficia de cele 3 grade de jurisdicţie existente în dreptul românesc, în timp ce cererea formulată potrivit dreptului comun va beneficia doar de două grade de jurisdicţie.În ceea ce priveşte art. 27 alin. (1) se susţine că acesta contravine art. 44 alin. (1)-(3) din Constituţie şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, datorită impreciziei şi ambiguităţii, precum şi "al insecurităţii circuitului civil al imobilelor", atâta vreme cât în aplicarea acestor prevederi persoana juridică notificată care deţine numai în parte bunurile imobile solicitate are posibilitatea restituirii imobilului pentru partea deţinută. Astfel, foştii chiriaşi care au devenit proprietari în baza Legii nr. 112/1995 devin coproprietari asupra unei parcele de teren împreună cu fostul proprietar care şi-a dobândit bunul revendicat în cotă-parte în baza Legii nr. 10/2001.Judecătoria Satu Mare consideră excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 alin. (1) ca neîntemeiată, iar excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (3) ca fiind inadmisibilă, deoarece prevederile de lege criticate nu au legătură cu cauza dedusă judecăţii.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 26 alin. (3) şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu următorul conţinut:– Art. 26 alin. (3): "Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.";– Art. 27 alin. (1): "Dispoziţiile art. 25 sunt aplicabile şi în situaţia în care persoana juridică notificată deţine numai în parte bunurile imobile solicitate. În această situaţie persoana juridică deţinătoare va emite decizia motivată de retrocedare numai pentru partea din imobil pe care o deţine."Textele constituţionale invocate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 44 alin. (1)-(3) privind dreptul de proprietate privată şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Sunt invocate ca fiind încălcate şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la convenţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, Curtea constată că aceasta, de fapt, vizează compararea acestor prevederi cu prevederi din Legea nr. 112/1995, în sensul că foştii chiriaşi care au devenit proprietari în temeiul Legii nr. 112/1995 au la îndemână numai mijloacele procedurale reglementate de dreptul comun, pe când foştii proprietari care solicită restituirea imobilelor în temeiul Legii nr. 10/2001 au la îndemână atât mijloacele procedurale reglementate de dreptul comun, cât şi cele prevăzute de Legea nr. 10/2001.Sub acest aspect critica de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, aşa cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa, de exemplu, în Decizia nr. 592 din 21 septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 3 noiembrie 2006, exercitarea controlului de constituţionalitate vizează conformitatea dispoziţiilor legale criticate cu prevederile constituţionale, iar nu eventuala necorelare existentă între dispoziţiile unor legi.Referitor la criticile de neconstituţionalitate privind art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, Curtea observă că autorii excepţiei sunt nemulţumiţi de faptul că foştii chiriaşi care au devenit proprietari în baza Legii nr. 112/1995 devin coproprietari asupra unei parcele de teren împreună cu fostul proprietar care şi-a dobândit bunul revendicat în cotă-parte în baza Legii nr. 10/2001.Curtea Constituţională a decis în jurisprudenţa sa că Legea nr. 10/2001 este o lege specială în materia revendicării imobiliare, prin care legiuitorul a urmărit să evite perpetuarea stării de incertitudine în ceea ce priveşte situaţia juridică a imobilelor preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu valabil, de către stat sau de către alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Soluţia de restituire a acestor imobile este rezultatul opţiunii legiuitorului şi are la bază dreptul pe care acesta îl are în a decide asupra modului de reparare a abuzurilor din legislaţia trecută cu privire la dreptul de proprietate privată.Prevederile de lege criticate fac parte dintr-o reglementare mai amplă a unei proceduri administrative prealabile, prevăzută de Legea nr. 10/2001, ce este obligatorie pentru obţinerea reparaţiilor în natură sau prin echivalent, indiferent dacă deţinătorul notificat are un drept de proprietate neafectat de modalităţi sau deţine numai în parte imobilul respectiv. Prin reglementarea criticată nu se aduce atingere dreptului de proprietate al coproprietarilor, aceasta fiind în deplină concordanţă cu art. 44 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (3) şi ale art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Teodor Alexandru Mihali şi Maria Magdalena Mihali în Dosarul nr. 6.859/83/2006 al Judecătoriei Satu Mare.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 ianuarie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește