DECIZIE nr. 30 din 22 februarie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 11/1998, aprobată prin Legea nr. 112/1998



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorMarioara Prodan – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 11/1998, aprobată prin Legea nr. 112 din 5 iunie 1998, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Electrica” – S.A. – Sucursala de distribuţie Craiova în Dosarul nr. 7.011/1998 al Tribunalului Dolj – Secţia civilă.La apelul nominal se prezintă consilier juridic Marinela Petrescu, pentru autorul excepţiei, şi Nanca Barbu, lipsind Consiliul local al comunei Goicea şi Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat Dolj, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorului excepţiei solicita admiterea excepţiei şi constatarea neconstitutionalitatii art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 11/1998, aprobată prin Legea nr. 112 din 5 iunie 1998, deoarece contravine prevederilor art. 16 şi 21 din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi şi la accesul liber la justiţie. Considera ca textul de lege criticat creează o discriminare în cadrul aceluiaşi proces, deoarece persoanele prevăzute la art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 sunt scutite de plată taxei judiciare de timbru, iar celelalte părţi au obligaţia plăţii acestei taxe. Totodată considera ca este îngrădit şi accesul liber la justiţie prevăzut la art. 21 din Constituţie, deoarece, fiind obligate la plata unor taxe judiciare de timbru foarte mari, părţile renunţa la exercitarea căilor de atac.Nanca Barbu arata ca imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de stat, iar tatăl sau, fostul proprietar, a fost şi privat de libertate. În final, lasă la aprecierea Curţii modul de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând ca dispoziţiile art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 nu contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 şi 21. Mai arata ca textul de lege criticat nu creează o inegalitate între părţi şi nu contravine principiului constituţional prevăzut în art. 16, ci instituie doar o excepţie de la regula plăţii taxelor judiciare de timbru, legiuitorul având libertatea de a stabili, prin lege, impozite şi taxe, precum şi scutiri de la plata acestora în temeiul art. 138 alin. (1) din Constituţie. În final, arata ca în temeiul art. 53 alin. (1) din Constituţie cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice, or, îndeplinirea acestei obligaţii constituţionale nu contravine nici principiului egalităţii în drepturi şi nici accesului liber la justiţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 21 octombrie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 7.011/1998, Tribunalul Dolj – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 11/1998, aprobată prin Legea nr. 112/1998, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Electrica” – S.A. – Sucursala de distribuţie Craiova.În motivarea excepţiei se arata ca textul de lege criticat este neconstitutional, întrucât încalcă prevederile art. 16 şi 21 din Constituţie. Prin scutirea de plată a taxelor judiciare de timbru a proprietarilor şi succesorilor acestora, care cer restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, se creează, în opinia autorului excepţiei, o discriminare vădită între persoanele care revendica imobilele scutite de plată taxelor judiciare de timbru şi actualii deţinători ai acestor imobile, care au obligaţia de a plati aceste taxe. Se arata, în final, ca în acest mod se încalcă principiile constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi şi la accesul liber la justiţie.Exprimandu-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, instanţa de judecată apreciază ca aceasta este neîntemeiată, deoarece scutirea de plată taxei judiciare de timbru a proprietarilor şi succesorilor acestora în cererile privind restituirea imobilelor preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 este de stricta interpretare, urmând ca părţile care nu beneficiază de scutire să se supună regulii generale privind obligativitatea plăţii taxei judiciare de timbru. Se menţionează că, întrucât aceasta a fost voinţa legiuitorului expres prevăzută de textul de lege criticat, celelalte părţi nu pot beneficia de scutirea de taxa, fără a se putea considera ca prin aceasta se încalcă principiul egalităţii în drepturi. Totodată instanţa considera că nu s-a încălcat nici principiul constituţional referitor la accesul liber la justiţie, cuprins în art. 21 din Constituţie, deoarece accesul liber la justiţie nu presupune gratuitatea acesteia, iar justiţia fiind un serviciu public al statului, costurile sale se suporta de la bugetul de stat, la ale cărui venituri contribuie toţi cetăţenii. În final, instanţa apreciază ca, potrivit art. 274 din Codul de procedură civilă, contribuţia justiţiabilului la plata taxei judiciare de timbru poate fi recuperată de la partea care cade în pretenţii, suma fiind inclusă în cheltuielile de judecată. De asemenea, nu poate fi considerată ca o lipsire de apărare obligarea autorului excepţiei la plata taxei judiciare de timbru, întrucât, fiind persoana juridică, autorul excepţiei este reprezentat în instanţa prin consilier juridic, care exercită, în mod legal, dreptul la apărare pentru acesta.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.În punctul de vedere al Guvernului se considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat este în deplina concordanta cu prevederile art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora: "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege", legiuitorul având astfel libertatea de a statua în aceste domenii. Nu sunt incalcate nici prevederile art. 21 din Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie, deoarece acest text nu prevede gratuitatea justiţiei sau interdicţii cu privire la taxele judiciare de timbru. Textul trebuie corelat cu dispoziţiile art. 138 alin. (1) din Constituţie, care prevăd obligativitatea stabilirii prin lege a taxelor, impozitelor şi a oricăror alte venituri ale bugetului de stat. Curtea Constituţională, prin Decizia Plenului nr. 1/1994, prin Decizia nr. 7/1993 şi prin Decizia nr. 97/1995, a considerat ca "accesul liber la justiţie nu presupune gratuitatea acesteia", justiţia fiind un serviciu public al statului, "iar costurile sale se suporta de la bugetul de stat la ale cărui venituri contribuie toţi cetăţenii".În fine, potrivit dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 146/1997, Ministerul Finanţelor poate acorda scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului finanţelor.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate, fiind legal sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 11/1998 şi aprobată prin Legea nr. 112/1998, dispoziţii care au următorul cuprins: „Sunt scutite de taxe judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la: […]r) cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi cererile accesorii şi incidente." … Aceste prevederi sunt considerate neconstituţionale de autorul excepţiei, în raport cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi ale art. 21 din Constituţie.Textele constituţionale invocate prevăd:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate sub aspectul criticii privind încălcarea principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea retine ca aceasta este neîntemeiată, deoarece instituirea de către legiuitor, prin textul de lege criticat, a unor excepţii de la regula generală a plăţii taxelor judiciare de timbru (scutiri de plată taxei) nu constituie o discriminare sau o atingere adusă acestui principiu constituţional. Potrivit art. 138 alin. (1) din Constituţie, "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", fiind, asadar, la latitudinea legiuitorului sa stabilească, în raport şi cu politica statului într-o anumită perioada, scutiri de taxe sau impozite, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalităţii în drepturi. Plata unor taxe sau impozite nu reprezintă un drept, ci o obligaţie constituţională a cetăţenilor, prevăzută la art. 53 alin. (1) din Legea fundamentală, conform căruia "Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice". Asa fiind, nu se poate considera ca prin textul de lege criticat ar fi fost incalcate prevederile art. 16 din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi.Curtea mai constata că nu au fost incalcate nici prevederile art. 21 din Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie, deoarece nu se poate susţine ca prin îndeplinirea de către justiţiabili a unei obligaţii cetăţeneşti, prevăzută de însăşi Legea fundamentală în art. 53 alin. (1), şi anume aceea de a plati taxe (în speta, taxe judiciare de timbru), s-a încălcat principiul accesului liber la justiţie. De asemenea, nu poate fi primită nici susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia scutirile de taxe ar fi contrare Constituţiei, deoarece legiuitorul poate interveni oricând, în conformitate cu art. 138 alin. (1) din Constituţie, prin stabilirea atât a unor impozite şi taxe, cat şi a unor scutiri, cu condiţia ca acestea să fie dispuse prin lege. Prin urmare, constituie o prerogativa constituţională a legiuitorului de a stabili nu numai impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetelor de asigurări sociale de stat, prin lege, ci şi orice excepţii de la aceste obligaţii (cum este cea din prezenta cauza).Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la taxele judiciare de timbru prin mai multe decizii, printre care: Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, şi prin Decizia nr. 97 din 24 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996, stabilind ca "accesul liber la justiţie nu presupune gratuitatea acesteia", justiţia fiind un serviciu public al statului, "iar costurile sale se suporta de la bugetul de stat la ale cărui venituri contribuie toţi cetăţenii".Curtea constata că nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei sale, astfel încât atât decizia de respingere a excepţiei, cat şi considerentele amintite îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza.Critica de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi cu privire la încălcarea dreptului la apărare, deoarece textul de lege criticat nu aduce nici o atingere dreptului la apărare garantat de Constituţie prin art. 24. Într-adevăr, instituirea de către legiuitor a unor scutiri de plată taxelor judiciare de timbru nu este de natura sa aducă atingere dreptului unei părţi de a se apara.Criticile de neconstituţionalitate fiind neintemeiate, excepţia urmează să fie respinsă.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 11/1998, aprobată prin Legea nr. 112/1998, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Electrica” – S.A. – Sucursala de distribuţie Craiova în Dosarul nr. 7.011/1998 al Tribunalului Dolj – Secţia civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 februarie 2000.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Marioara Prodan––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește