DECIZIE nr. 303 din 12 noiembrie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 372, 373, 376 şi 377 din Codul de procedură civilă



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorFlorentina Balta – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 372, 373, 376 şi 377 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "HITROM" – S.A. Vaslui în Dosarul nr. 8.538/2001 al Judecătoriei Vaslui.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent invedereaza Curţii ca la dosarul cauzei autorul excepţiei a depus o cerere prin care înţelege sa renunţe la judecarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 372, 373, 376 şi 377 din Codul de procedură civilă.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea cererii de renunţare la judecata, arătând ca aceasta este inadmisibila.Curtea Constituţională, având în vedere ca excepţia de neconstituţionalitate este de ordine publică, în temeiul art. 25 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii şi ţinând seama de jurisprudenta sa constanta, constata ca renunţarea la judecarea excepţiei este inadmisibila.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 372, 373, 376 şi 377 din Codul de procedură civilă, ca neîntemeiată, apreciind ca dispoziţiile legale criticate nu ingradesc accesul liber la justiţie şi nici nu limitează dreptul la apărare. În acest sens, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 134 din 23 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 1 iulie 2002, prin care a respins, ca nefondata, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 372, 373, 376 şi 377 din Codul de procedură civilă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 30 octombrie 2001, Judecătoria Vaslui a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 372, 373, 376 şi 377 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "HITROM" – S.A. Vaslui în Dosarul nr. 8.538/2001, având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile articolelor de lege criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 şi 24 privind accesul la justiţie şi, respectiv, dreptul la apărare.Autorul excepţiei arata, în esenta, ca executarea unei hotărâri judecătoreşti definitive, deşi atacată cu recurs, "poate avea consecinţe dramatice pentru prezumtivul debitor, pentru care exista posibilitatea de a nu-şi mai putea recupera bunurile sau banii pe calea întoarcerii executării".De asemenea, autorul excepţiei considera ca "pe aceasta cale, se lipseşte de conţinut instituţia recursului, întrucât, conform dispoziţiilor legale criticate, existând posibilitatea executării unei hotărâri judecătoreşti definitive, partea recurenta poate ajunge în situaţia de faliment, deşi a solicitat, potrivit legii, îndreptarea hotărârii definitive pentru motivele prevăzute de lege". În acest mod, potrivit sustinerii autorului excepţiei, "se aduce atingere unor principii fundamentale ale procedurii civile, cum sunt: principiul accesului liber la justiţie, al dreptului la apărare, principiul aflarii adevărului, al exercitării drepturilor procesuale cu buna-credinţa, al interesului în promovarea unei acţiuni sau exercitarea unei cai de atac".Judecătoria Vaslui considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arata ca textele criticate "nu ingradesc sub nici o formă accesul liber la justiţie şi nici nu limitează dreptul la apărare, prevăzute la art. 21 şi 24 din Constituţie".Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor considera excepţia de neconstituţionalitate neîntemeiată. Potrivit acestui punct de vedere, debitorul obligaţiei de executat are posibilitatea de a face contestaţie la executare, precum şi de a utiliza cai de atac împotriva hotărârii judecătoreşti, ceea ce demonstreaza că nu sunt incalcate dispoziţiile art. 21 şi 24 din Constituţie, invocate de autorul excepţiei.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arata ca textele criticate se constituie într-o reglementare unitară, în cadrul căreia stabilirea temeiului executării silite, precum şi a sferei titlurilor executorii, fără a leza dreptul la apărare ori chiar accesul liber la justiţie, a ţinut cont de necesitatea respectării acestor drepturi constituţionale fundamentale. Astfel, în unele cazuri se prevede că recursul suspenda executarea, iar pe de altă parte, conform art. 300 alin. 2 din Codul de procedură civilă, instanţa sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea executării hotărârii recurate şi în alte cazuri. De asemenea, Guvernul considera că nu se poate susţine nici încălcarea dreptului la apărare, întrucât părţile au posibilitatea să îşi facă toate apărările în cadrul judecaţii în faţa instanţei de recurs. Guvernul face referire şi la dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Constituţie, care prevăd ca reglementarea procedurii de judecată se face prin lege.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor şi cel al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţilor şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 372, 373, 376 şi 377 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:– Art. 372: "Executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.";– Art. 373: "Hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se executa de executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în care se afla acestea. Dacă bunurile urmaribile se afla în circumscripţiile mai multor judecătorii, este competent oricare dintre executorii judecătoreşti care funcţionează pe lângă acestea.Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afară cazurilor în care legea dispune altfel.";– Art. 376: "Se investesc cu formula executorie hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, înscrisurile autentificate, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea sa devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege.Actele autentificate de o reprezentanta diplomatică sau consulară a României se vor putea investi cu formula executorie de judecătoria domiciliului uneia din părţile părtaşe la actul autentic.Dacă nici una din părţi nu are domiciliul cunoscut în ţara, investirea cu formula executorie se face la judecătoria sectorului III din Capitala României.";– Art. 377: "Sunt hotărâri definitive:1. hotărârile date în prima instanţa, potrivit legii, fără drept de apel;2. hotărârile date în prima instanţa care nu au fost atacate cu apel sau, chiar atacate cu apel, dacă judecata acestuia s-a perimat ori cererea de apel a fost respinsă sau anulată;3. hotărârile date în apel;4. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu apel.Sunt hotărâri irevocabile:1. hotărârile date în prima instanţa, fără drept de apel, nerecurate;2. hotărârile date în prima instanţa, care nu au fost atacate cu apel;3. hotărârile date în apel, nerecurate;4. hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii;5. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs."Critica de neconstituţionalitate se bazează pe susţinerea potrivit căreia textele de lege menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 şi 24 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare, texte care au următorul cuprins:– Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."; … – Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu." … Analizând aceste sustineri, Curtea constata ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează:Din examinarea textelor de lege criticate pentru neconstituţionalitate rezultă ca acestea reglementează titlurile executorii, inclusiv hotărârile judecătoreşti, care se investesc cu formula executorie în cazul în care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, iar punerea lor în executare se realizează de executorul judecătoresc, în condiţiile prevăzute strict de lege. În acelaşi timp prevederile art. 377 din Codul de procedură civilă precizează care sunt hotărârile definitive, precum şi cele irevocabile.Curtea retine ca aceste texte de lege stabilesc condiţiile în care, în urma judecării unui litigiu, se poate realiza executarea silită a obligaţiei stabilite de instanţa judecătorească fără ca prin aceasta să se aducă atingere dispoziţiilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.De altfel, în conformitate cu prevederile art. 125 alin. (3) din Constituţie, stabilirea procedurii de judecată, în care este inclusă şi procedura executării silite, se face prin lege. Prin urmare, reglementarea condiţiilor în care hotărârile definitive sunt executorii este o problemă care tine de opţiunea legiuitorului. Când a considerat necesar, legiuitorul a prevăzut, în mod limitativ, cazurile în care recursul suspenda executarea (art. 300 alin. 1 din Codul de procedură civilă).Curtea constata, în consecinţa, ca este neîntemeiată susţinerea potrivit căreia dispoziţiile legale criticate ar fi contrare principiului liberului acces la justiţie şi dreptului la apărare, consacrate de art. 21 şi 24 din Constituţie. Art. 300 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă prevede posibilitatea instanţei sesizate cu judecarea recursului de a dispune, la cerere, motivat, suspendarea executării hotărârii recurate "şi în alte cazuri decât cele la care se referă alin. 1", iar, potrivit dispoziţiilor cuprinse în secţiunea a VI-a a Cărţii V din Codul de procedură civilă – art. 399-404 -, împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. Totodată, până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competenţa poate suspenda executarea. În acelaşi timp, potrivit art. 404^1 şi 404^2 din Codul de procedură civilă, în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia.Cat priveşte critica referitoare la necorelarea prevederilor legale criticate cu unele principii fundamentale ale procedurii civile, Curtea constata ca aceasta, chiar dacă ar fi intemeiata, nu intra sub incidenţa controlului de constituţionalitate, problema concordanţei dintre normele legale fiind de resortul legislatorului pozitiv.De altfel, textele Codului de procedura civilă criticate prin excepţia de neconstituţionalitate ce formează obiectul prezentului dosar au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Prin Decizia nr. 134 din 23 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 1 iulie 2002, Curtea Constituţională, prin raportare la aceleaşi texte constituţionale, a respins ca nefondata excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 372, 373, 376 şi 377 din Codul de procedură civilă, formulată într-un alt dosar de acelaşi autor al excepţiei.Soluţia pronunţată anterior şi considerentele care au stat la baza acesteia îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţa, întrucât nu sunt invederate elemente noi de natura sa determine modificarea jurisprudenţei Curţii în aceasta materie.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 372, 373, 376 şi 377 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "HITROM" – S.A. Vaslui în Dosarul nr. 8.538/2001 al Judecătoriei Vaslui.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta──────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește