DECIZIE nr. 304 din 10 iulie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 ultimul alineat din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorAurelia Popa – procurorDoina Suliman – magistrat-asistent şefPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 ultimul alineat din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicată de Paraschiva Badici în Dosarul nr. 13.913/2002 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.La apelul nominal, pentru autorul excepţiei, răspunde avocatul Ileana Frigioiu. Lipseşte Floarea Petculescu, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, avocatul părţii prezente solicita admiterea excepţiei pentru motivele invocate în faţa instanţei judecătoreşti.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 27 noiembrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 13.913/2002, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 ultimul alineat din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului. Excepţia a fost ridicată de Paraschiva Badici într-o cauza civilă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, asa cum reiese aceasta din încheierea de şedinţa prin care Curtea Constituţională a fost sesizată, deoarece nu au fost depuse note scrise la dosar, se susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale care privesc dreptul de proprietate.Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care sunt invocate prevederile art. 41 alin. (1) teza a doua din Constituţie, ce lasă legiuitorului posibilitatea de a stabili conţinutul şi limitele dreptului de proprietate. Astfel, în acest caz, inalienabilitatea temporară instituită asupra bunurilor prevăzute de lege este justificată de împrejurarea ca aceste bunuri sunt dobândite în condiţii specifice şi nu aduce atingere caracterului de drept absolut al dreptului de proprietate.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, iar în conformitate cu art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul, invocand dispoziţiile constituţionale ale art. 41 alin. (1) teza a doua, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece legea este cea care stabileşte conţinutul şi limitele dreptului de proprietate. De altfel se observa ca, în jurisprudenta sa, prin Decizia nr. 169/1999 şi Decizia nr. 238/2000, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii textului art. 9 ultimul alineat din Legea nr. 112/1995 în raport cu dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Constituţie, prilej cu care s-a constatat ca aceste dispoziţii legale sunt constituţionale.Avocatul Poporului apreciază, în lumina aceloraşi prevederi constituţionale ale art. 41 alin. (1) teza a doua, ca art. 9 ultimul alineat din Legea nr. 112/1995 este constituţional.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi cel al instituţiei Avocatul Poporului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, susţinerile avocatului autorului excepţiei, notele scrise depuse de parte, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 9 ultimul alineat din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 1995, dispoziţii ce au următoarea redactare:– Art. 9 ultimul alineat: "Apartamentele dobândite în condiţiile alin. 1 nu pot fi înstrăinate 10 ani de la data cumpărării."Asa cum reiese din încheierea de şedinţa prin care Curtea Constituţională a fost sesizată, autorul excepţiei nu indica prevederile constituţionale ce sunt incalcate de textul legal criticat, arătând doar ca acesta contravine normelor constituţionale care privesc dreptul de proprietate.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca prevederile art. 9 ultimul alineat din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie. Astfel, prin Decizia nr. 169 din 2 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 12 aprilie 2000, Curtea Constituţională, respingând excepţia de neconstituţionalitate a art. 9 ultimul alineat din Legea nr. 112/1995, a statuat ca aceste dispoziţii nu contravin prevederilor art. 41 alin. (1) din Constituţie. Într-adevăr, asa cum s-a arătat cu acel prilej, prevederile tezei întâi din textul constituţional menţionat nu pot fi disociate de prevederile imediat următoare ale tezei a doua, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Asa fiind, intră în puterea Parlamentului, ca „unica autoritate legiuitoare a tarii”, conform art. 58 alin. (1) din Constituţie, dreptul de a decide instituirea unei asemenea interdicţii temporare de înstrăinare, interdicţie care, de altfel, era cunoscută de autorul excepţiei încă din momentul în care acesta a optat pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra locuinţei deţinute până în acel moment în calitate de chiriaş.Deoarece nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 ultimul alineat din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicată de Paraschiva Badici în Dosarul nr. 13.913/2002 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 iulie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent şef,Doina Suliman──────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește