DECIZIE nr. 342 din 28 iunie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice, excepţie ridicată de Viorel Monac şi Mioara Pascu în Dosarul nr. 120/CF/2005 al Tribunalului Neamţ – Secţia comercială şi contencios administrativ.La apelul nominal răspunde Viorel Monac, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Viorel Monac susţine că prevederile legale criticate încalcă autonomia financiară a autorităţilor administraţiei publice locale, întrucât acestea, potrivit dispoziţiilor art. 9 din Carta europeană a autonomiei locale, au dreptul la resurse financiare proprii suficiente de care să poată dispună în mod liber în exercitarea atribuţiunilor lor.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă, arătând că dispoziţiile legale criticate nu mai sunt în vigoare cu privire la autoritatea administraţiei publice locale implicate în cauza de faţă, şi anume consiliile locale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 22 februarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 120/CF/2005, Tribunalul Neamţ – Secţia comercială şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice, excepţie ridicată de Viorel Monac şi Mioara Pascu având ca obiect soluţionarea unei sesizări prin care se solicită stabilirea răspunderii juridice a autorilor excepţiei în urma efectuării de către Curtea de Conturi a verificării contului de execuţie bugetară şi a bilanţului contabil pe anul 2003 al unui consiliu local.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că prevederile art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 119 [devenit, după revizuirea şi republicarea Constituţiei, art. 120] şi art. 120 alin. (1) [devenit art. 121 alin. (1)].Autorii excepţiei apreciază că, prin art. 7 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001, „se aduce atingere principiului constituţional al autonomiei locale, întrucât plafonarea nivelului cheltuielilor lunare pentru telefoane ar trebui aprobată prin hotărâre de către consiliul local care are competenţa exclusivă a aprobării bugetului local”.Tribunalul Neamţ – Secţia comercială şi contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestei opinii se arată că textul de lege criticat nu încalcă principiul constituţional al autonomiei locale, întrucât "prin autonomia locală, în înţelesul art. 3 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, modificată, se înţelege «dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi gestiona, în numele şi interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii»”. Având în vedere însă măsura prevăzută de textul de lege criticat, instanţa consideră că aceasta constituie „o măsură care se încadrează în cadrul politicii economice naţionale, nefiind incompatibilă cu principiul constituţional al autonomiei locale, cu atât mai puţin cu cât autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a gestiona resursele proprii potrivit atribuţiilor ce le revin, în condiţiile legii, acestea trebuind să fie proporţionale cu competenţele şi responsabilităţile prevăzute de lege”.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este inadmisibilă. În argumentarea acestui punct de vedere se arată că prevederile art. 7 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001, „recent modificate prin Legea nr. 154/2004, includ la exceptarea aplicării prevederilor art. 7 alin. (1) şi consiliile locale şi judeţene” şi, în consecinţă, „excepţia de neconstituţionalitate este rămasă fără obiect”.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arată că dispoziţiile legale criticate nu contravin principiului constituţional al autonomiei locale, întrucât acesta "se realizează prin activitatea consiliilor locale alese şi a primarilor aleşi […] şi nu exclude obligaţia autorităţilor administraţiei publice locale de a respecta legile cu caracter general, aplicabile pe întreg teritoriul ţării". În acest sens este invocată Decizia Curţii Constituţionale nr. 102 din 11 martie 2003.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 1 septembrie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 247/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 304 din 9 mai 2002. Curtea reţine că, deşi autorii excepţiei fac referire la întregul text al art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 ca fiind neconstituţional, în realitate, astfel cum rezultă din motivare, sunt criticate numai dispoziţiile alin. (1) al art. 7 din ordonanţă. Totodată, Curtea observă că dispoziţiile criticate au fost modificate prin prevederile art. I pct. 4 din Legea nr. 188/2003 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 130/2002 pentru modificarea alin. (6) şi (7) ale art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 329 din 15 mai 2003. Art. 7 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001, în redactarea actuală, are următorul cuprins:"Cheltuielile anuale pentru convorbiri telefonice se reduc cu 10% pentru toate autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice, comparativ cu media anuală a acestor cheltuieli efectiv realizate în anul 2001. Cheltuielile privind convorbirile telefonice vor putea fi majorate în raport cu evoluţia indicelui inflaţiei."Textele constituţionale expres invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 120 şi ale art. 121 alin. (1). Cât priveşte încălcarea art. 120 din Constituţie, Curtea reţine că, în realitate, motivarea excepţiei se întemeiază pe dispoziţiile alin. (1) al art. 120 din Constituţie. Dispoziţiile constituţionale invocate au următorul cuprins:– Art. 120 alin. (1): "Administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice.";– Art. 121 alin. (1): "Autorităţile administraţiei publice, prin care se realizează autonomia locală în comune şi în oraşe, sunt consiliile locale alese şi primarii aleşi, în condiţiile legii."În esenţă, autorii excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că instituirea unui cuantum în ceea ce priveşte cheltuielile anuale pentru plata convorbirilor telefonice constituie o încălcare a principiului constituţional al autonomiei locale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001, astfel cum au fost modificate prin art. 1 pct. 3 din Legea nr. 154/2004 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 85/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 mai 2004, „(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică […] consiliilor locale şi judeţene”. În consecinţă, Curtea observă că dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 exceptează consiliile locale de la aplicarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din ordonanţa sus-menţionată.Având în vedere că obiectul cauzei în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate îl constituie soluţionarea unei sesizări prin care se solicită stabilirea răspunderii juridice a autorilor excepţiei în urma efectuării de către Curtea de Conturi a controlului contului de execuţie bugetară şi al bilanţului contabil pe anul 2003 al unui consiliu local, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate nu mai sunt în vigoare cu privire la consiliile locale. Aşadar, devin incidente prevederile art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi, în consecinţă, excepţia urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca fiind inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice, excepţie ridicată de Viorel Monac şi Mioara Pascu în Dosarul nr. 120/CF/2005 al Tribunalului Neamţ – Secţia comercială şi contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 iunie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește