DECIZIE nr. 344 din 6 decembrie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorIuliana Nedelcu – procurorVlad Mihai Cercel – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marian Brutaru în Dosarul nr. 18.169/2000 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei ca neîntemeiată, întrucât Curtea Constituţională a statuat în mod constant, în jurisprudenta sa, asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 27 aprilie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 18.169/2000, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost invocată de Marian Brutaru într-o cauza penală având ca obiect săvârşirea infracţiunilor de calomnie şi tulburare de posesie.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, precum şi ale art. 22 alin. (1), referitoare la garantarea dreptului la viaţa şi a dreptului la integritate fizica şi psihică ale persoanei. Se afirma ca dispoziţiile criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece posibilitatea persoanei vătămate de a introduce plângere prealabilă ori de câte ori considera necesar duce la o exercitare sicanatoare, cu rea-credinţa a acestui drept, drepturile persoanei vătămate fiind mult mai largi decât ale făptuitorului sau presupusului făptuitor. De asemenea, se susţine ca instanţa pune în mişcare acţiunea penală şi tot ea trebuie să se pronunţe asupra fondului cauzei, ceea ce afectează imparţialitatea judecătorului şi duce la o antepronuntare a acestuia.Se mai afirma ca dispoziţiile legale criticate încalcă şi prevederile art. 22 alin. (1) din Constituţie, deoarece prin introducerea plângerii prealabile o persoană trebuie să suporte consecinţele unei acţiuni penale sicanatoare, fără a exista împotriva sa probe sau indicii de vinovăţie. Exercitarea vexatorie a dreptului de a formula plângere prealabilă aduce atingere dreptului la integritate psihică a persoanei devenite inculpat prin efectul art. 279 din Codul de procedură penală.Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, apreciază ca dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 22 alin. (1) din Constituţie. În cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, legiuitorul a apreciat ca procesul penal nu trebuie să se desfăşoare împotriva voinţei acesteia, principiul oficialitatii fiind înlocuit de acela al disponibilităţii. Nu se poate susţine, în mod justificat, ca în aceste cazuri este afectată imparţialitatea judecătorului care se pronunţa într-o acţiune penală pe care el însuşi a pus-o în mişcare, atât timp cat legea prevede că numai plângerea prealabilă a persoanei vătămate determina punerea în mişcare a acţiunii penale. Judecătorul sesizat prin plângerea prealabilă nu poate decât sa pună în mişcare acţiunea penală, dar aceasta nu înseamnă ca el s-a pronunţat la acest moment, putând hotărî achitarea inculpatului dacă vinovăţia acestuia nu a fost dovedită. Pe de altă parte, inculpatul se bucura în tot cursul procesului penal de prezumţia de nevinovatie.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata, deoarece dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 22 alin. (1) din Constituţie şi nu încalcă alte prevederi ale Legii fundamentale. Se argumenteaza ca interpretarea data de către autorul excepţiei dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală este eronată, deoarece, potrivit prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, procedura de judecată şi competenţa sunt stabilite de lege. Chiar dacă persoana vătămată se adresează direct instanţei de judecată, aceasta nu contravine prevederilor Constituţiei, întrucât exista suficiente garanţii pentru inculpaţi de a-şi exercită dreptul la apărare, inclusiv prin exercitarea căilor de atac. Se invoca în acelaşi sens jurisprudenta Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 161/2000 şi nr. 197/2000 prin care a fost respinsă ca fiind neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere exprimat de Guvern, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, dispoziţii având următorul cuprins: "Punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracţiunilor pentru care legea penală prevede că este necesară astfel de plângere."Dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei în susţinerea acesteia sunt următoarele:– art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– art. 22 alin. (1): "Dreptul la viaţa, precum şi dreptul la integritate fizica şi psihică ale persoanei sunt garantate."Analizând excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea constata ca s-a mai pronunţat prin numeroase decizii asupra dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, statutand ca acestea sunt constituţionale. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 161 din 21 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 23 octombrie 2000, Decizia nr. 19 din 18 ianuarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 26 martie 2001, sau Decizia nr. 97 din 29 martie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 306 din 11 iunie 2001. În motivarea soluţiilor de respingere a excepţiilor s-a reţinut, în esenta, ca dispoziţiile criticate nu prevăd privilegii sau îngrădiri ale exercitării drepturilor procesuale pentru nici una dintre părţile procesului penal, întrucât distincţiile făcute între calitatea părţilor nu înseamnă nici privilegii şi nici discriminări.În ceea ce priveşte presupusa încălcare a prevederilor art. 22 alin. (1) din Constituţie Curtea a constatat ca dispoziţiile criticate nu aduc atingere dreptului la viaţa şi la integritate fizica şi psihică, întrucât obiectul reglementării dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală îl constituie doar procedura de punere în mişcare a acţiunii penale numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere.Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile adoptate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marian Brutaru în Dosarul nr. 18.169/2000 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 decembrie 2001.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Vlad Mihai Cercel––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește