DECIZIE nr. 351 din 23 septembrie 2003

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 17/11/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 801 din 13 noiembrie 2003
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LADECIZIE 243 10/07/2001
ActulREFERIRE LADECIZIE 168 10/12/1998
ActulREFERIRE LALEGE 35 13/03/1997 ART. 18
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 12
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 13
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 23
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 24
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 25
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 144
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 145
ActulREFERIRE LADECRET-LEGE (R) 118 30/03/1990
ActulREFERIRE LADECRET-LEGE (R) 118 30/03/1990 ART. 1
ActulREFERIRE LADECRET-LEGE (R) 118 30/03/1990 ART. 3
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEADECRET-LEGE (R) 118 30/03/1990 ART. 9
ActulREFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 14
 Nu exista acte care fac referire la acest act

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorAurelia Popa – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Liviu Negoita în Dosarul nr. 763/COM/2003 al Tribunalului Timiş – Secţia comercială.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicita admiterea excepţiei, întrucât art. 9 din Decretul-lege nr. 118/1990 contravine dispoziţiilor art. 16 din Constituţie privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. Se arata ca prevederile criticate nu încalcă principiul egalităţii prevăzut de art. 16 din Constituţie, deoarece situaţiile diferite în care s-au găsit persoanele persecutate din motive politice au determinat legiuitorul sa stabilească drepturi distincte.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 25 februarie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 763/COM/2003, Tribunalul Timiş – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Liviu Negoita.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenta, ca textele de lege criticate încalcă dispoziţiile art. 16 din Constituţie privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, întrucât nu prevede, pentru persoanele care fac dovada prin hotărâre judecătorească de constatare că nu au putut să îşi exercite profesia pe perioada cat au fost persecutate politic şi dreptul la indemnizaţie, ci numai recunoaşterea vechimii în munca, deşi pentru alte categorii de persoane aflate în aceeaşi situaţie de persecutat politic se recunoaşte dreptul la indemnizaţie.Tribunalul Timiş – Secţia comercială considera ca "articolul invocat de către reclamant este neconstitutional, incalcand principiul constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii, întrucât, fiind beneficiar al prevederilor art. 9 din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, drept recunoscut prin Decizia nr. 113 din 16 ianuarie 2001, emisă de D.M.S.S. Timiş, recunoscandu-i-se vechimea în munca pe perioada cat a fost persecutat politic, nu este normal ca […] pentru această perioadă să nu beneficieze de o indemnizaţie bănească cu titlu de despăgubire”.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul considera excepţia neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se susţine ca "principiul egalităţii implica un tratament juridic diferit la situaţii diferite în ceea ce priveşte exercitarea efectivă a drepturilor recunoscute şi garantate de Constituţie. Astfel se justifica existenta unui tratament diferit prevăzut de Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, pentru persoanele care s-au aflat în situaţiile reglementate în art. 1, acestea beneficiind, pe lângă recunoaşterea acelor perioade ca fiind vechime în munca, şi de indemnizaţie lunară, faţă de persoanele care au fost impiedicate din motive politice să îşi exercite profesia sau meseria şi care trebuie să dovedească aceste situaţii prin hotărâre judecătorească, şi cărora li se recunoaşte perioada respectiva ca vechime în munca”.În punctul de vedere prezentat Guvernul invoca şi jurisprudenta Curţii Constituţionale cu privire la principiul egalităţii în faţa legii, în legătură cu care s-a stabilit ca "nu înseamnă uniformitate, asa încât, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite, tratamentul juridic nu poate fi decât diferit". Se menţionează, pentru exemplificare, Decizia Curţii Constituţionale nr. 168 din 10 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999.Avocatul Poporului considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arata ca în jurisprudenta Curţii Constituţionale s-a stabilit ca "principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, asa încât dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite, tratamentul juridic nu poate fi decât diferit". De asemenea, susţine Avocatul Poporului, "Curtea Europeană a Drepturilor Omului considera ca art. 14 din Convenţia europeană a drepturilor omului nu interzice orice deosebire de tratament în exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute, ci ca egalitatea de tratament este incalcata dacă deosebirea este lipsită de o justificare obiectivă şi raţională".În conceptia Avocatului Poporului, "situaţiile diferite în care s-au găsit persoanele persecutate din motive politice au determinat legiuitorul sa stabilească drepturi distincte, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalităţii. Tocmai inegalitatea reală, care rezultă din aceasta diferenţa, justifica reguli distincte".În afară de aceasta, se precizează în punctul de vedere prezentat, art. 3 alin. (1) şi (2) din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, „enumera expres persoanele care pot beneficia de indemnizaţia lunară, fără să facă referire la persoanele care nu şi-au putut exercita profesia sau ocupaţia în perioada în care au fost persecutate sau urmărite din motive politice. Pentru ultima categorie, art. 11 (actualul art. 9) din actul normativ menţionat stabileşte ca, în baza unei hotărâri judecătoreşti de constatare, persoanele în cauza beneficiază numai de vechime în munca”. Pe cale de consecinţa, se apreciază ca „este constituţională reglementarea unui tratament juridic diferit pentru categorii diferite de persoane persecutate din motive politice, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalităţii”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 9 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 18 martie 1998, cu modificările şi completările ulterioare.Textul criticat pentru neconstituţionalitate are următorul cuprins:"Persoanele care fac dovada, prin hotărâre judecătorească de constatare, că nu au putut să-şi exercite profesia sau, după caz, ocupaţia pe perioada în care au fost persecutate sau urmărite din motive politice beneficiază de vechime în munca pe perioada în care s-au aflat în atare situaţie."Prevederile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele cuprinse la art. 16. Din precizările făcute de autorul excepţiei rezultă însă în mod evident ca acesta se referă numai la alin. (1) al acestui articol, text care are următorul cuprins:Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări."Critica de neconstituţionalitate a textului de lege suscitat are la baza susţinerea ca se încalcă principiul egalităţii, întrucât textul nu prevede, pentru categoriile de persoane persecutate sau urmărite din motive politice care nu au putut să îşi exercite profesia sau, după caz, ocupaţia, decât beneficiul vechimii în munca pentru perioada respectiva, iar nu şi dreptul la o indemnizaţie lunară, asa cum prevede art. 3 din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, pentru alte categorii de persoane persecutate, prevăzute la art. 1 din acelaşi act normativ (persoane private de libertate, internate în spitale de psihiatrie, strămutate într-o alta localitate, persoane deportate, constituite în prizonieri).Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată.În jurisprudenta sa, Curtea Constituţională a stabilit, de principiu, în acord cu jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului în legătură cu aplicarea art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, text care consacra interzicerea discriminarii, ca "egalitatea nu înseamnă uniformitate şi ca pot fi instituite tratamente juridice distincte pentru anumite categorii de persoane sau grupuri dacă exista o justificare obiectivă şi rezonabila". În acest sens menţionăm Decizia Curţii Constituţionale nr. 243/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 10 ianuarie 2002. În ceea ce priveşte jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului, citam soluţia în cazul Rassmussen împotriva Danemarcei – 1984. De altfel, însăşi Carta socială europeană, revizuită, ratificată de România, care consacra în partea a V-a, la art. E, nediscriminarea, stabileşte în anexa privind Câmpul de aplicare a Cartei, în privinta persoanelor protejate, "ca o diferenţa de tratament pe un motiv obiectiv şi rezonabil nu este considerată ca discriminatorie".Aceste considerente sunt aplicabile şi în cauza de faţa.Dreptul persoanelor prevăzute la art. 9 din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, de a beneficia de vechime în munca pe perioada în care s-au aflat în situaţiile menţionate în text se înscrie în ansamblul măsurilor reparatorii reglementate de decretul-lege sus-citat. Tratamentul juridic diferit al acestei categorii de persoane, în comparatie cu cele prevăzute la art. 3 din acelaşi decret-lege, se bazează pe situaţiile diferite în care se afla acestea. Faptul ca legiuitorul a stabilit în mod diferit drepturile acordate diverselor categorii de persoane persecutate reprezintă opţiunea sa, care nu încalcă normele constituţionale.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Liviu Negoita în Dosarul nr. 763/COM/2003 al Tribunalului Timiş – Secţia comercială.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 septembrie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta––-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
Post
Filter
Apply Filters