DECIZIE nr. 365 din 30 septembrie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1^2) şi (1^3), precum şi ale art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, dispoziţii introduse prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 208/2002



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stangu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIoan Vida – judecătorFlorentina Balta – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1^2) şi (1^3), precum şi ale art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, dispoziţii introduse prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 208/2002, excepţie ridicată de S.I.F. Oltenia – S.A. în Dosarul nr. 298/COM/2003 al Tribunalului Dolj – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1^2) din Legea nr. 137/2002, întrucât măsura suspendării acţiunilor judiciare şi extrajudiciare prevăzută de acest text legal limitează accesul liber la justiţie, contravenind astfel prevederilor art. 21 din Legea fundamentală şi, totodată, încalcă principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 47^1 din Legea nr. 137/2002, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca fiind neîntemeiată, întrucât legiuitorul, în virtutea art. 51 din Constituţie, poate institui anumite excepţii de la dispoziţiile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 28/2002, ceea ce nu încalcă principiile şi prevederile Legii fundamentale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 17 martie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 298/COM/2003, Tribunalul Dolj – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1^2) şi (3), precum şi ale art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, dispoziţii introduse prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 208/2002. Excepţia a fost ridicată de S.I.F. Oltenia – S.A. într-o cauza având ca obiect anularea hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor Societăţii Comerciale „MAT” – S.A.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine ca dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, deoarece suspendarea tuturor acţiunilor judiciare şi extrajudiciare pe termen de maximum 6 luni, "dispusă abuziv" de dispoziţiile art. 16 alin. (1^2) şi (1^3) din Legea nr. 137/2002, introduse prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 208/2002, împiedica soluţionarea într-un termen rezonabil a acţiunilor pe care o persoană de drept privat le-a promovat împotriva unei societăţi comerciale aflate în administrare specială şi echivaleaza cu limitarea accesului liber la justiţie. Totodată, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile referitoare la economia de piaţa, precum şi pe cele referitoare la protecţia proprietăţii private din Constituţie, întrucât sunt prejudiciati: pe de-o parte, creditorii societăţilor comerciale cu capital de stat aflate în administrare specială, creditori care nu îşi mai pot recupera creanţele, iar, pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 47^1 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 208/2002, actionarii acestor societăţi comerciale, deoarece atributele aferente calităţii de acţionar nu mai pot fi exercitate.De asemenea, autoarea excepţiei susţine ca restrangerea exerciţiului dreptului la acţiune împotriva societăţilor comerciale aflate în administrare specială, respectiv suspendarea acţiunilor judiciare şi extrajudiciare pornite împotriva acestora şi exceptarea de la regulile de drept comun reglementate de Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 28/2002, nu se încadrează în nici una dintre situaţiile prevăzute limitativ de dispoziţiile art. 49 din Constituţie referitoare la posibilitatea restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Tribunalul Dolj – Secţia comercială şi de contencios administrativ opineaza în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece suspendarea acţiunilor judiciare şi extrajudiciare promovate împotriva uneia dintre societăţile comerciale aflate în administrare specială reprezintă o "reflectare a condiţiilor economico-sociale concrete din România, în ceea ce priveşte societăţile comerciale aflate în proces de privatizare". Totodată nu exista neconcordante între dispoziţiile legale criticate şi prevederile art. 41, 134, 135 şi 49 din Constituţie.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât suspendarea, pe perioada cuprinsă între data instituirii supravegherii financiare şi data incheiereii contractului de vânzare-cumpărare, a acţiunilor judiciare şi extrajudiciare pornite împotriva societăţilor comerciale, precum şi suspendarea oricăror termene de prescripţie a acestor acţiuni pe durata supravegherii financiare constituie măsuri cu impact semnificativ în domeniul administrării participatiilor statului, menite sa sporeasca atractivitatea ofertei de privatizare a respectivelor societăţi în faţa potenţialilor cumpărători.Suspendarea acţiunilor judiciare şi extrajudiciare pornite împotriva societăţilor comerciale aflate în procesul de privatizare nu împiedica cu caracter definitiv exercitarea acestor acţiuni, ci reprezintă o măsura excepţionala cu caracter temporar, necesară în vederea accelerarii procesului de privatizare.De asemenea, Guvernul apreciază critica referitoare la încălcarea dreptului de proprietate ca fiind neîntemeiată, deoarece dispoziţiile criticate nu aduc atingere dreptului de proprietate al acţionarilor minoritari asupra acţiunilor deţinute la aceste societăţi, ci constituie măsuri speciale care au drept scop accelerarea procesului de privatizare, statul intervenind pentru protejarea intereselor sale naţionale în activitatea economică şi financiară, în conformitate cu prevederile art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie. Pe de altă parte, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, iar exceptarea operaţiunilor de majorare a capitalului social de la prevederile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate corespunde interesului statului de diminuare rapida a participatiilor sale la societăţile comerciale.În final, apreciază ca atât suspendarea acţiunilor judiciare şi extrajudiciare pornite împotriva societăţilor comerciale, ce constituie o măsura excepţionala cu caracter temporar, cat şi exceptarea operaţiunilor de majorare a capitalului social de la prevederile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 28/2002 nu constituie o restrangere a exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale.Avocatul Poporului apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât ratiunea introducerii prin dispoziţiile legale criticate a unui caz special de suspendare o constituie "favorizarea accelerarii procesului de privatizare a societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat, care, în acelaşi timp, au şi mari datorii la bugetul statului, furnizorii de utilităţi publice, precum şi la creditorii comerciali".Posibilele întârzieri în realizarea creanţelor, datorate suspendării tuturor acţiunilor judiciare şi extrajudiciare, nu au valoarea unei îngrădiri a exercitării dreptului de a se adresa justiţiei pentru apărarea intereselor sale legitime, întrucât art. 21 din Constituţie nu instituie vreo interdicţie cu privire la suspendarea legală sau judiciară a unor cauze, ci prevede posibilitatea sesizării justiţiei, reglementare pe care Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 208/2002 nu o încalcă.Măsura suspendării tuturor acţiunilor judiciare şi extrajudiciare îndreptate împotriva societăţilor comerciale aflate sub supraveghere financiară nu aduce atingere dreptului de proprietate al titularilor de creanţe. Totodată aceasta se justifica din punctul de vedere al apărării ordinii publice, astfel încât se înscrie în limitele statuate de art. 49 din Constituţie.Dispoziţiile legale criticate nu încalcă nici prevederile art. 134 din Legea fundamentală, deoarece prin suspendarea acţiunilor judiciare şi extrajudiciare s-a urmărit crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, precum şi protejarea intereselor naţionale în activitatea economică.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 16 alin. (1^2) şi (1^3) şi ale art. 47^1 din Legea nr. 137 din 28 martie 2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, dispoziţii introduse prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 208/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 28 decembrie 2002, care au următorul conţinut:– Art. 16 alin. (1^2) şi (1^3): "(1^2) Toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pornite împotriva societăţii comerciale înainte sau după instituirea supravegherii financiare se suspenda pe perioada cuprinsă între data instituirii supravegherii financiare şi data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a pachetului de acţiuni, dar nu mai mult de 6 luni de la data instituirii supravegherii financiare.(1^3) Pe durata supravegherii financiare se suspenda orice termene de prescripţie a acţiunilor prevăzute la alin. (1^2).";– Art. 47^1: "Sunt exceptate de la prevederile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate, aprobată cu modificări prin Legea nr. 525/2002, operaţiunile de majorare a capitalului social efectuate în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 506/2002.”În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia apreciază ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate următoarele prevederi constituţionale:– Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."; … – Art. 41: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor. … (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta şi prealabilă despăgubire. … (4) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii. … (5) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenta, prin justiţie. … (6) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. … (7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma. … (8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii."; … – Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrangerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii."; … – Art. 134: "(1) Economia României este economie de piaţa.(2) Statul trebuie să asigure: … a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; … b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară; … c) stimularea cercetării ştiinţifice naţionale; … d) exploatarea resurselor naturale, în concordanta cu interesul naţional; … e) refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic; … f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii."; … – Art. 135: "(1) Statul ocroteşte proprietatea.(2) Proprietatea este publică sau privată. … (3) Proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale. … (4) Bogăţiile de orice natura ale subsolului, căile de comunicaţie, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil şi acelea ce pot fi folosite în interes public, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. … (5) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate. … (6) Proprietatea privată este, în condiţiile legii, inviolabilă." … De asemenea, autoarea excepţiei susţine ca sunt incalcate şi prevederile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi cele ale art. 1 din primul Protocol adiţional la convenţie, care au următorul cuprins:– Art. 6 pct. 1 din Convenţie: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţa independenta şi impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţa poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durata a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţa atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducă atingere intereselor justiţiei.";– Art. 1 din primul Protocol adiţional la convenţie: "Orice persoană fizica sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinţă bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor."I. Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea retine ca dispoziţiile Legii nr. 137/2002 stabilesc cadrul juridic pentru accelerarea procesului de privatizare, iar în acest scop cap. III (art. 16 – 21) „Măsuri speciale în procesul de privatizare” instituie o procedură de administrare specială în perioada de privatizare pentru societăţile comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale deţine un pachet majoritar de acţiuni, procedura menita sa favorizeze accelerarea procesului de privatizare şi să facă atractive, în cadrul acestui proces, societăţile comerciale cu capital de stat. Astfel, dispoziţiile art. 16 alin. (1^2) şi (1^3) din lege prevăd măsura suspendării tuturor acţiunilor judiciare sau extrajudiciare pornite împotriva societăţii comerciale înainte sau după instituirea supravegherii financiare, pe perioada cuprinsă între data instituirii supravegherii financiare şi data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a pachetului de acţiuni, „dar nu mai mult de 6 luni de la data instituirii supravegherii financiare”.Având în vedere perioada de timp limitată pentru care se pot suspenda acţiunile judiciare sau extrajudiciare pornite împotriva societăţilor la care fac referire dispoziţiile legale criticate, aceasta suspendare incetand în momentul când se încheie contractele de privatizare sau după 6 luni de la data supravegherii financiare, Curtea constata ca dispoziţiile art. 16 alin. (1^2) şi (1^3) din aceeaşi lege nu contravin cerinței soluţionării procesului într-un termen rezonabil şi ca atare critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale este neîntemeiată.De asemenea, Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate nu ingradesc accesul liber la justiţie, care include dreptul oricărei persoane de a se adresa instanţei judecătoreşti competente pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, precum şi dreptul de a stărui în continuarea procesului judiciar declansat până la soluţionarea definitivă a acestuia printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, inclusiv exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, drept care, în speta, nu este suprimat. Art. 21 din Constituţie prevede posibilitatea sesizării justiţiei, fără sa instituie vreo interdicţie cu privire la suspendarea legală sau judiciară a unor cauze şi ca atare dispoziţiile legale criticate nu intră în contradictie cu prevederea constituţională menţionată.Totodată Curtea nu poate retine incompatibilitatea, susţinută de autorul excepţiei, dintre dispoziţiile criticate şi cele ale art. 41 şi 135 din Constituţie privind proprietatea privată, precum şi cele ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât măsura temporară a suspendării acţiunilor judiciare sau extrajudiciare, prin ea însăşi, este luată în vederea realizării scopului strategic, de interes general, al privatizării, fără a pune în discuţie dreptul de proprietate al altor subiecte îndreptăţite sa acţioneze în judecata societăţile comerciale respective.Ca atare, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 49 din Constituţie, Curtea constata ca şi aceasta este neîntemeiată, întrucât autorului excepţiei nu i s-au restrâns, prin prevederile legale criticate, exerciţiul vreunuia dintre drepturile ori libertăţile constituţionale.Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 134 din Constituţie privind economia, Curtea constata ca, dimpotriva, textele legale criticate contribuie la consolidarea economiei de piaţa şi la crearea cadrului favorabil pentru valorificarea factorilor de producţie şi protejarea intereselor cetăţenilor în activitatea economico-financiară.Sub aceste aspecte Curtea s-a mai pronunţat în cauze similare, prin mai multe decizii (de exemplu, prin Decizia nr. 211 din 10 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 28 octombrie 2002), stabilind ca dispoziţiile art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului sunt constituţionale, deşi aceste dispoziţii prevedeau măsura suspendării acţiunilor sau, după caz, a procedurilor prevăzute de Legea nr. 64/1995 pe timp de un an, cu posibilitatea prelungirii pe timp de încă un an.De altfel, jurisprudenta Curţii Constituţionale în aceasta materie este în deplin acord cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, în cazul Saggio contra Italiei (Hotărârea din 25 octombrie 2001), Curtea de la Strasbourg a stabilit în cauza ca măsura luată de ministrul industriei din Italia de plasare a unei societăţi sub regim de "administrare extraordinară", în baza Legii nr. 95 din 3 aprilie 1979, conform căreia nici o acţiune în executare nu putea fi intentată împotriva societăţii, vizează asigurarea unei bune gestionari a societăţii respective şi o protecţie identică pentru toţi creditorii. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recunoscut statului o marja larga de apreciere în ceea ce priveşte mijloacele folosite pentru atingerea obiectivelor urmărite. În hotărârea respectiva Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat ca, în principiu, un sistem de suspendare temporară a plăţii datoriilor unei societăţi comerciale aflate în criza şi autorizate să îşi continue activitatea de producţie în interesul economiei naţionale nu este criticabil în sine, având în vedere marja de apreciere recunoscută statelor. Totodată, în considerentele hotărârii respective, instanţa europeană a statuat ca, în speta, nu a operat vreo expropriere sau vreun transfer de proprietate, căci dreptul reclamantului (fost salariat al societăţii) nu a fost niciodată pus în discuţie.În consecinţa, Curtea Constituţională retine ca este neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1^2) şi (1^3) din Legea nr. 137/2002, cu modificările şi completările ulterioare.II. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 47^1 din aceeaşi lege, Curtea retine ca exceptarea operaţiunilor de majorare a capitalului social de la prevederile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate corespunde interesului statului de diminuare rapida a participatiilor sale la societăţile comerciale.Susţinerile autorului excepţiei, conform cărora dispoziţiile art. 47^1 din aceeaşi lege ar contraveni prevederilor constituţionale ale art. 41, referitoare la protecţia proprietăţii private, sunt neintemeiate, întrucât prin majorarea capitalului social al unei societăţi comerciale nu este afectat dreptul de proprietate al acţionarilor. Prin măsura de majorare a capitalului social nu se realizează un transfer de proprietate, ci cel mult se poate produce o modificare a ponderii pe care unii acţionari o deţin în totalul acţiunilor. De altfel, măsura ca atare este prevăzută de lege şi uzitata în practica societăţilor comerciale.Pe de altă parte, problema majorării capitalului social al societăţii comerciale, a condiţiilor în care aceasta poate fi realizată sau a exceptarilor de la prevederile general aplicabile reprezintă exclusiv o problemă de interpretare şi aplicare a legii, care este de competenţa instanţei de judecată şi care excedeaza sferei controlului de constituţionalitate.Cu privire la dispoziţiile art. 16 alin. (1^2) şi (1^3) şi ale art. 47^1 din Legea nr. 137/2002, introduse prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 208/2002, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 350 din 23 septembrie 2003, încă nepublicata, constatând ca acestea sunt constituţionale. Neexistand elemente noi de natura a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în aceasta materie, considerentele şi soluţia din aceasta decizie rămân valabile şi în prezenta cauza.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1^2) şi (1^3), precum şi ale art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, dispoziţii introduse prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 208/2002, excepţie ridicată de S.I.F. Oltenia – S.A. în Dosarul nr. 298/COM/2003 al Tribunalului Dolj – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 septembrie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește