DECIZIE nr. 37 din 30 ianuarie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (2) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, republicată



Nicolae Popa – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorAurelia Popa – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (2) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, republicată, excepţie ridicată de Constantin Chiriac în Dosarul nr. 2.457/2002 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, ca neîntemeiată, arătând ca textul constituţional invocat în susţinerea excepţiei nu este aplicabil în cauza.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 24 mai 2002, pronunţată în Dosarul nr. 2.457/2002, Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, republicată, excepţie ridicată de Constantin Chiriac.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia considera ca textul criticat infrange art. 41 alin. (1) teza a doua din Constituţie, care proclama ocrotirea egala, indiferent de titular, a proprietăţii private.Instanţa de judecată apreciază ca obligaţia de plată a unui serviciu public instituită prin lege nu încalcă în nici un fel dreptul de proprietate al vreunui cetăţean.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul apreciază excepţia ca fiind neîntemeiată, dat fiind ca dispoziţiile constituţionale invocate nu au incidenţa asupra prevederilor legale criticate. Aceste din urma prevederi au fost – în opinia Guvernului – adoptate cu respectarea dispoziţiilor art. 31 şi 138 din Constituţie, referitoare la dreptul la informaţie şi, respectiv, la stabilirea, prin lege, a impozitelor, taxelor şi a altor venituri ale bugetului de stat. Iar faptul ca autorul excepţiei a încheiat şi un contract cu o societate autorizata de retransmitere prin cablu a programelor unor posturi de televiziune, printre care şi posturile naţionale, nu îl exonereaza de la plata taxei de abonament prevăzute de lege.Avocatul Poporului considera, de asemenea, ca prevederile criticate sunt constituţionale, arătând ca încheierea unui contract de furnizare a serviciilor de retransmisie a unor programe de televiziune, inclusiv ale Televiziunii Române, cu o societate de televiziune prin cablu este opţiunea beneficiarului acestui contract şi creează drepturi şi obligaţii între părţile contractante.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 27 decembrie 1999, dându-se articolelor o noua numerotare. Astfel, art. 44 alin. (2) a devenit art. 40 alin. (2).Asadar, deşi instanţa de judecată a sesizat Curtea cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 41/1994, Curtea urmează sa exercite controlul de constituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 40 alin. (2) din aceeaşi lege, text care are următoarea redactare: „(2) Posesorii receptoarelor de radio şi de televiziune sunt obligaţi sa plătească o taxa de abonament către serviciile publice de radiodifuziune şi de televiziune.”Argumentul autorului priveşte o pretinsa încălcare a dreptului sau de proprietate, pe motiv ca, pe lângă taxa stabilită de lege, el plăteşte şi serviciile prestate de Societatea Comercială "România Cable Systems" – S.A., ceea ce îl duce la concluzia ca textul din lege criticat îl obliga la plata de doua ori a unui serviciu.Analizând criticile de neconstituţionalitate, Curtea constata ca acestea sunt neintemeiate, urmând a fi respinse pentru considerentele ce urmează.Mai întâi, obiectul serviciilor ce se prestează abonatului este complet diferit, deoarece serviciul public de televiziune concepe, realizează şi transmite programe, în timp ce societatea comercială cu care beneficiarul a încheiat contract nu face decât sa preia şi sa retransmita emisiunile unor posturi de televiziune, fiind un fel de "cărăuş" al acelor programe.În al doilea rând, în timp ce obligaţia de a plati taxa de abonament la serviciile publice de radiodifuziune şi de televiziune decurge nemijlocit din lege, raporturile beneficiarului cu societatea de retransmitere prin cablu au la baza un contract, pe care acesta nu a fost obligat sa îl încheie şi de care, de altfel, nici nu depinde, tehnic, recepţia posturilor de televiziune, inclusiv a celor naţionale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (2) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, republicată, excepţie ridicată de Constantin Chiriac în Dosarul nr. 2.457/2002 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 ianuarie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Maria Bratu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește