DECIZIE nr. 380 din 14 octombrie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Tab Cons” S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 18.085/2002 al Judecătoriei Timişoara.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, invocand în acest sens jurisprudenta constanta a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 27 martie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 18.085/2002, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Tab Cons” – S.R.L. Timişoara.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arata ca dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 încalcă prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece nu acorda „prezumţia de nesavarsire a faptei contravenţionale”.Judecătoria Timişoara apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 este neîntemeiată, întrucât prezumţia de nevinovatie operează în procesul penal în favoarea inculpatului, conform art. 23 alin. (8) din Constituţie şi art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, or procedura de judecată reglementată de art. 31-36 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 vizează un proces civil în care instanţa urmează sa verifice temeinicia şi legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenţiei, sarcina probei revenind celui care emite o pretentie în faţa instanţei.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca prezumţia de nevinovatie cunoaşte o consacrare expresă în cuprinsul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dar aceasta operează numai în cazul săvârşirii unei infracţiuni. De asemenea, dispoziţiile art. 23 alin. (8) din Constituţie instituie prezumţia de nevinovatie în cazul persoanei acuzate de săvârşirea unei infracţiuni, prezumţia operand numai în cursul unui proces penal.Se apreciază ca prevederile art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi cele ale art. 23 alin. (8) din Constituţie nu au relevanta în cauza, deoarece procesul în care se judeca plângerea formulată împotriva procesuluiverbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii în condiţiile art. 31 şi următoarele din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 este un proces civil.Pe de altă parte, procedura prevăzută de cap. IV din ordonanţa respecta toate cerinţele impuse de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, autorul plângerii având asigurat în acest mod un proces echitabil.Prin urmare, se apreciază ca dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 sunt constituţionale.Guvernul arata ca, potrivit art. 31-36 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, contravenientul are la dispoziţie căile de atac pentru a contesta sancţiunea aplicată, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii putându-se face plângere la instanţa, în termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicării acestuia. În cadrul procesului, contravenientul are dreptul de a fi asistat de avocat şi poate formula orice apărare pe care o considera necesară. Conform art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, în cadrul procesului pot fi administrate orice alte probe prevăzute de lege în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal. Hotărârea primei instanţe poate fi atacată cu recurs, ceea ce constituie o garanţie a dreptului la apărare şi a accesului liber la justiţie.Prin urmare, se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare, este neîntemeiată.Avocatul Poporului constata ca prezumţia de nevinovatie, în conformitate cu art. 23 alin. (8) din Constituţie, este proprie doar procesului penal, în acest sens Curtea Constituţională pronunţând Decizia nr. 317/2001. În speta însă, întocmirea procesului-verbal are ca obiect constatarea unei contravenţii şi nu a unei infracţiuni, iar procesul în care s-a invocat excepţia este de natura contravenţională, motiv pentru care regulile constituţionale privind prezumţia de nevinovatie nu sunt aplicabile.Referitor la încălcarea prevederilor dispoziţiilor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se considera ca textele de lege criticate nu constituie un impediment pentru părţile interesate de a apela la instanţele judecătoreşti, de a formula apărări şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţioneaza un proces echitabil. Astfel, potrivit art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere, care suspenda executarea şi este judecata în mod public de o instanţa independenta şi impartiala, stabilită prin lege.În consecinţa, prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, sunt considerate ca fiind constituţionale.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002.Autoarea excepţiei susţine ca dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile internaţionale cuprinse în:– Art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul persoanei la un proces echitabil: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţa independenta şi impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. […]"Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională constata ca unele dintre dispoziţiile ordonanţei criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate tot sub aspectul folosirii termenului de contravenient înainte ca instanţa de judecată sa pronunţe o soluţie definitivă în acest sens, exemplu fiind Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, prin care Curtea a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate.Cu acel prilej s-a reţinut ca, "deşi legiuitorul a dezincriminat contravenţiile, potrivit art. 34 al Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, instanţa competenţa să soluţioneze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este obligată să urmeze anumite reguli procedurale distincte de cele ale dreptului procesual civil, în virtutea cărora, asa cum susţine autorul excepţiei, sarcina probei aparţine celui care afirma ceva în instanţa. Astfel, alin. 1 al textului de lege menţionat stabileşte, fără distincţii, ca instanţa competenţa să soluţioneze plângerea verifica dacă aceasta a fost introdusă în termen, asculta pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, între care, potrivit art. 33 din ordonanţa, şi organul care a aplicat sancţiunea, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării. Dispoziţiile alin. (2) al art. 34 din ordonanţa prevăd ca hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacată cu recurs, fără ca motivarea acestuia să fie obligatorie”. Posibilitatea recunoscută oricărei persoane, identificata ca fiind autor al unei contravenţii şi sancţionată ca atare printr-un proces-verbal încheiat de organul competent, de a se plange împotriva acestuia instanţei judecătoreşti, declansand în acest mod faza judiciară a sancţiunii administrative, în care beneficiază de toate garanţiile impuse de dreptul la un proces echitabil, demonstreaza lipsa de consistenta a criticii cu un atare obiect. Asa fiind, şi sub acest aspect prevederile de lege criticate sunt în deplin acord cu exigenţele art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, iar din procedura de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu rezultă răsturnarea sarcinii probei, ceea ce ar fi contrar intereselor contravenientului, ci, mai degraba, exercitarea dreptului la apărare.Într-adevăr, nici art. 33 alin. (1) şi nici art. 34 alin. (1) din ordonanţa dedusă controlului, texte care reglementează procedura de judecată, inclusiv administrarea probatoriilor de către instanţa investită prin plângere sa exercite controlul de legalitate şi temeinicie asupra procesului-verbal de stabilire şi sancţionare a contravenţiei, nu conţin nici o dispoziţie care să evidenţieze o inegalitate de arme între părţile în litigiu şi cu atât mai puţin un dezechilibru manifest de natura celui invocat de autorul excepţiei.Cele statuate prin decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Tab Cons” – S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 18.085/2002 al Judecătoriei Timişoara.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 octombrie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu────────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește