DECIZIE nr. 385 din 17 aprilie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 145 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii şi ale art. 23 alin. (3) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 145 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii şi ale art. 22 alin. (3) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/2006 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2006 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, excepţie ridicată de Panait Gelep în Dosarul nr. 6.193/36/2006 al Curţii de Apel Constanţa – Secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei. Lipsesc părţile Inspectoratul Şcolar Judeţean Tulcea şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Având cuvântul, autorul excepţiei arată că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât instituie o situaţie inechitabilă între angajaţii din învăţământ care contribuie cu taxe şi impozite în funcţie de norma lucrată, ce poate fi diferită de la o persoană la alta, dar primesc indemnizaţii de concediu egale, ce nu ţin cont de mărimea contribuţiilor. În consecinţă, solicită admiterea excepţiei şi depune la dosar o adresă a Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei prin care se arată că la calculul indemnizaţiei de concediu în instituţiile bugetare se au în vedere dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 250/1992 şi ale art. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 3/2006, iar nu prevederile Codului muncii.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, sens în care arată că textele de lege criticate se aplică tuturor persoanelor prevăzute de norma juridică, fără privilegii sau discriminări.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 6 februarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 6.193/36/2006, Curtea de Apel Constanţa Secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 145 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii şi ale art. 22 alin. (3) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/2006 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2006 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică. Excepţia a fost ridicată de Panait Gelep cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 3.035 din 15 noiembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Tulcea în Dosarul nr. 3.401/2006.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituţionale şi reglementărilor internaţionale referitoare la dreptul la muncă şi la protecţia socială a muncii, la dreptul la concediu plătit şi la dreptul la salariu egal pentru muncă egală, întrucât prevăd acordarea indemnizaţiei de concediu la nivelul salariului de bază şi al sporurilor cu caracter permanent cuvenite pe perioada concediului de odihnă, fără a lua în calcul, în cazul cadrelor didactice, şi drepturile salariale suplimentare realizate pentru activitatea desfăşurată pe baza unei a doua norme sau cu plata cu ora. Aceste dispoziţii legale sunt şi discriminatorii, având în vedere că un cadru didactic care desfăşoară o activitate corespunzătoare cu două norme primeşte indemnizaţie de concediu egală cu cea a altui cadru didactic care lucrează numai cu o singură normă, deşi plăteşte contribuţia la asigurările sociale în raport cu totalitatea veniturilor realizate.Curtea de Apel Constanţa – Secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că textele de lege criticate sunt contrare dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii şi ale art. 41 din Constituţie.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatul Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, deoarece nu aduc atingere dreptului la muncă şi la protecţia socială a muncii. De asemenea, arată că dreptul la protecţia socială a muncii include şi concediul de odihnă plătit, care se realizează în condiţiile legii. În sfârşit, consideră că în cauză se pun în discuţie interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale criticate, ceea ce nu reprezintă o problemă de constituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitu-ţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 145 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, aşa cum au fost modificate prin art. I pct. 54 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2005 privind modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 5 iulie 2005, aprobată prin Legea nr. 371/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.147 din 19 decembrie 2005. De asemenea, obiect al excepţiei îl constituie şi dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/2006 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2006 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, ordonanţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 23 ianuarie 2006 şi aprobată prin Legea nr. 323/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 19 iulie 2006.Curtea constată că Ordonanţa Guvernului nr. 3/2006 a avut aplicabilitate numai în anul 2006, la data sesizării Curţii nemaifiind în vigoare. Dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (6) au fost preluate însă, într-o redactare identică, în art. 23 alin. (3) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 1 februarie 2007. Având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, instanţa de contencios constituţional nu se poate pronunţa decât asupra prevederilor dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, Curtea urmează a se pronunţa cu privire la aceste texte de lege.Dispoziţiile de lege criticate au următoarea redactare:– Art. 145 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 Codul muncii: „(1) Pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizaţie de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizaţiile şi sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă.(2) Indemnizaţia de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale prevăzute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu."; … – Art. 23 alin. (3) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007: „(3) La determinarea indemnizaţiei de concediu de odihnă se vor lua în calcul, pe lângă salariul de bază, şi sporurile de care beneficiază, potrivit legii.[…](6) Celelalte prevederi din Hotărârea Guvernului nr. 250/1992 privind concediul de odihnă şi alte concedii ale salariaţilor din administraţia publică, din regiile autonome cu specific deosebit şi din unităţile bugetare, republicată, cu modificările ulterioare, rămân în vigoare.” … În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate contravin următoarelor prevederi constituţionale: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, fără privilegii şi fără discriminări, şi art. 41 alin. (2) referitoare la dreptul salariaţilor la protecţia salarială a muncii, printre care şi la concediul plătit. De asemenea, consideră că sunt încălcate şi unele prevederi ale Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului. Astfel, sunt invocate dispoziţiile art. 23 privind dreptul la muncă, dreptul la salariu egal pentru muncă egală şi dreptul la o retribuire echitabilă şi satisfăcătoare, ale art. 24 privind dreptul persoanei la odihnă şi recreaţie şi ale art. 25 privind dreptul oricărui om la un nivel de trai decent.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 145 alin. (1) şi (2) din Codul muncii stabilesc nivelul minim al indemnizaţiei pentru perioada concediului de odihnă, care nu poate fi mai mic decât valoarea totală a drepturilor salariale cuvenite pe perioada respectivă, calculată pe baza mediei zilnice a veniturilor, înmulţită cu numărul zilelor de concediu.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 23 alin. (3) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007, Curtea constată că acestea prevăd că la stabilirea indemnizaţiei de concediu se iau în calcul, pe lângă salariul de bază, şi sporurile de care beneficiază salariatul, potrivit legii, şi că se aplică prevederile în materie ale Hotărârii Guvernului nr. 250/1992.Autorul excepţiei este nemulţumit de faptul că la calculul indemnizaţiei de concediu nu se ia în considerare şi faptul că a fost încadrat, prin cumul, cu două norme didactice, pentru care a contribuit proporţional la asigurările sociale, legea aplicându-se fără nicio diferenţiere, indiferent de norma realizată.Faţă de aceste critici Curtea constată că aceste reglementări nu reprezintă altceva decât o concretizare a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Constituţie, care consacră dreptul salariaţilor la concediul de odihnă plătit, drept care, ca şi celelalte măsuri de protecţie socială a muncii, se stabileşte de lege. Astfel, legiuitorul este îndreptăţit să stabilească modul de calcul al valorii indemnizaţiei de concediu cuvenite.În acest sens, legiuitorul a prevăzut regula potrivit căreia, în caz de cumul, salariatul beneficiază de un concediu de odihnă corespunzător doar funcţiei de bază, iar nu şi pentru funcţia cumulată. În mod corelativ, indemnizaţia de concediu se calculează în funcţie de salariul de bază şi celelalte sporuri prevăzute de lege, nivelul minim fiind cel stabilit de art. 145 alin. (1) din Codul muncii. Această reglementare se aplică în mod egal tuturor salariaţilor, fără nici un fel de privilegiu şi nicio discriminare.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 145 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii şi ale art. 23 alin. (3) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, excepţie ridicată de Panait Gelep în Dosarul nr. 6.193/36/2006 al Curţii de Apel Constanţa – Secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 aprilie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește