DECIZIE nr. 395 din 9 mai 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 340, art. 340^1, art. 341, art. 342 şi art. 359^6 din Codul de procedură civilă, precum şi a art. 13 alin. 3 şi 6 din Decretul-lege nr. 139/1990 privind camerele de comerţ şi industrie din România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMihaela Cîrstea – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 340, 340^1, 341, 342 şi 359^6 din Codul de procedură civilă, precum şi a art. 13 alin. 3 şi 6 din Decretul-lege nr. 139/1990 privind camerele de comerţ şi industrie din România, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Ley Impex” – S.R.L. din Suceava în Dosarul nr. 352/2005 al Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că arbitrajul reprezintă un mecanism eficient pentru soluţionarea unui litigiu, care se finalizează printr-o hotărâre ce poate fi atacată la instanţele judecătoreşti, iar instanţa de arbitraj nu este o instanţă extraordinară.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 12 ianuarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 352/2005, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 340, 340^1, 341, 342 şi 359^6 din Codul de procedură civilă, precum şi a art. 13 alin. 3 şi 6 din Decretul-Lege nr. 139/1990. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Ley Impex” – S.R.L. din Suceava într-un litigiu arbitral având ca obiect soluţionarea unei cereri de arbitraj introdusă de Societatea Comercială „Atlas Corporation” – S.R.L din Bucureşti pentru obligarea autorului excepţiei la plata chiriei restante.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale referitoare la instanţele judecătoreşti, deoarece Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie nu este o instanţă judecătorească, încălcându-se astfel dreptul părţilor ca litigiul să fie soluţionat de instanţele judecătoreşti, precum şi posibilitatea lor "de a uza de mijloacele de apărare şi de probaţiune, precum şi de procedura aferentă". De asemenea, consideră că prin supunerea litigiului spre soluţionare Curţii de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie se încalcă şi art. 126 alin. (5) din Constituţie potrivit căruia este interzisă înfiinţarea unor instanţe extraordinare.Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României şi-a exprimat opinia în sensul că arbitrajul comercial este în deplină concordanţă cu normele şi principiile Constituţiei, având în vedere şi prevederile art. 146 lit. d), potrivit cărora excepţiile de neconstituţionalitate pot fi ridicate şi în faţa instanţelor de arbitraj comercial. Totodată, arată că arbitrajul comercial, "rod al voinţei părţilor", nu poate fi considerat o instanţă extraordinară în sensul art. 126 alin. (5) din Constituţie.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât arbitrajul comercial reprezintă o modalitate alternativă de soluţionare a litigiilor comerciale, o procedură simplificată şi accelerată, părţile având libertatea de alegere între cele două modalităţi. Totodată, arată că instanţa de arbitraj comercial nu este o instanţă extraordinară în sensul Legii fundamentale.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, nu se încalcă regula constituţională potrivit căreia justiţia se înfăptuieşte în numele legii, întrucât alegerea procedurii arbitrale aparţine părţilor, judecata se înfăptuieşte numai prin procedurile stabilite de lege, iar împotriva hotărârii arbitrale părţile pot introduce acţiune în anulare la instanţele judecătoreştiPreşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 340, 340^1, 341, 342 şi 359^6 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 13 alin. 3 şi 6 din Decretul-lege nr. 139/1990 privind camerele de comerţ şi industrie din România, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 12 mai 1990.Dispoziţiile criticate din Codul de procedură civilă au următorul conţinut:– Art. 340: "Persoanele care au capacitatea deplină de exerciţiu al drepturilor pot conveni să soluţioneze pe calea arbitrajului litigiile patrimoniale dintre ele, în afară de acelea care privesc drepturi asupra cărora legea nu permite a se face tranzacţie.";– Art. 340^1: "Arbitrajul poate fi încredinţat, prin convenţia arbitrală, uneia sau mai multor persoane, învestite de părţi sau în conformitate cu acea convenţie să judece litigiul şi să pronunţe o hotărâre definitivă şi obligatorie pentru ele. Arbitrul unic sau, după caz, arbitrii învestiţi constituie, în sensul dispoziţiilor de faţă, tribunalul arbitral.";– Art. 341: "Arbitrajul se organizează şi se desfăşoară potrivit convenţiei arbitrale, încheiată conform cu prevederile cap. II.Sub rezerva respectării ordinii publice sau a bunelor moravuri, precum şi a dispoziţiilor imperative ale legii, părţile pot stabili prin convenţia arbitrală sau prin act scris încheiat ulterior, fie direct, fie prin referire la o anumita reglementare având ca obiect arbitrajul, normele privind constituirea tribunalului arbitral, numirea, revocarea şi înlocuirea arbitrilor, termenul şi locul arbitrajului, normele de procedură pe care tribunalul arbitral trebuie să le urmeze în judecarea litigiului, inclusiv procedura unei eventuale concilieri prealabile, repartizarea între părţi a cheltuielilor arbitrale, conţinutul şi forma hotărârii arbitrale şi, în general, orice alte norme privind buna desfăşurare a arbitrajului.În lipsa unor asemenea norme, tribunalul arbitral va putea reglementa procedura de urmat aşa cum va socoti mai potrivit.Dacă nici tribunalul arbitral nu a stabilit aceste norme, se vor aplica dispoziţiile ce urmează.";– Art. 342: "Pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi în organizarea şi desfăşurarea arbitrajului, partea interesată poate sesiza instanţa de judecată care, în lipsa convenţiei arbitrale, ar fi fost competentă să judece litigiul în fond, în prima instanţă.În cazul în care părţile au încheiat convenţia arbitrală în cursul judecării litigiului la o instanţă judecătorească, aceasta devine competentă să soluţioneze cererile prevăzute în alin. 1.Instanţa va soluţiona aceste cereri de urgenţă şi cu precădere, cu procedura ordonanţei preşedinţiale.";– Art. 359^6: "În cazul arbitrajului organizat de o instituţie permanentă, taxele pentru organizarea arbitrajului, onorariile arbitrilor, precum şi celelalte cheltuieli arbitrale se stabilesc şi se plătesc conform regulamentului acelei instituţii.";– Art. 13 alin. 3 şi 6 din Decretul-Lege nr. 139/1990: „Regulile de procedură ale Curţii de arbitraj comercial internaţional se aprobă de colegiul acesteia. […]Taxele arbitrale sunt destinate suportării cheltuielilor legate de activitatea de soluţionare a litigiilor, inclusiv de secretariat, plăţii onorariilor arbitrilor şi documentării acestora, precum şi suportării altor cheltuieli necesare funcţionării curţii."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 124 alin. (1) privind înfăptuirea justiţiei, ale art. 126 alin. (1) şi (2) referitoare la instanţele judecătoreşti şi ale art. 126 alin. (5) potrivit cărora este interzisă înfiinţarea unor instanţe extraordinare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale care reglementează arbitrajul nu contravin prevederilor din Constituţie referitoare la instanţele judecătoreşti, pentru următoarele motive:Convenţia arbitrală se încheie de către părţi, fie sub forma unei clauze compromisorii înscrisă în contractul principal, fie sub forma unei înţelegeri de sine stătătoare, denumită compromis, şi, prin urmare, părţile au libertatea de a alege modalitatea de soluţionare a litigiului. Totodată, litigiul dedus instanţei de arbitraj comercial se finalizează printr-o hotărâre arbitrală care, potrivit art. 364 din Codul de procedură civilă, poate fi desfiinţată numai printr-o acţiune în anulare soluţionată de instanţele judecătoreşti competente.În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 126 alin. (5) referitoare la interzicerea înfiinţării de instanţe extraordinare, Curtea constată că instanţele de arbitraj comercial nu întrunesc trăsăturile caracteristice instanţelor extraordinare, întrucât procedura urmată de acestea nu încalcă şi nici nu restrânge drepturile procesuale ale părţilor prevăzute în Codul de procedură civilă şi nici alte drepturi sau libertăţi ale acestora. Curtea reţine că însăşi Constituţia, în art. 146 lit. d), recunoaşte existenţa instanţelor de arbitraj comercial, precizând că excepţiile de neconstituţionalitate pot fi ridicate şi în faţa acestor instanţe, pe lângă cele judecătoreşti.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 340, art. 340^1, art. 341, art. 342 şi art. 359^6 din Codul de procedură civilă, precum şi a art. 13 alin. 3 şi 6 din Decretul-lege nr. 139/1990 privind camerele de comerţ şi industrie din România, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Ley Impex” – S.R.L. din Suceava în Dosarul nr. 352/2005 al Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 mai 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește