DECIZIE nr. 398 din 9 mai 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin. 7, art. 300^1 alin. 3 şi art. 313 alin. 3 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIuliana Nedelcu – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin. 7, art. 300^1 alin. 3 şi art. 313 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Siriteanu, Radu Cornel Chiriac şi Dumitru Benone Chiriac în Dosarul nr. 1.939/2006 al Tribunalului Iaşi.La apelul nominal se prezintă personal autorii excepţiei. De asemenea, se constată că autorul Constantin Siriteanu este asistat de apărătorul ales, doamna Doina Petrea, cu delegaţie la dosar. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul autorului excepţiei Constantin Siriteanu pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece prevederile legale criticate, prin termenele pe care le instituie, îngrădesc, în esenţă, dreptul la apărare.Ceilalţi autori prezenţi arată că îşi însuşesc concluziile doamnei avocat Doina Petrea.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 27 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.939/2006, Tribunalul Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 159 alin. 7, art. 300^1 alin. 3 şi art. 313 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Siriteanu, Radu Cornel Chiriac şi Dumitru Benone Chiriac în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unui recurs în materie penală formulat împotriva încheierii prin care, la primirea dosarului, s-a menţinut arestarea inculpaţilor.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 300^1 alin. 3 coroborate cu cele ale art. 159 alin. 7 din Codul de procedură penală încalcă dispoziţiile constituţionale şi convenţionale arătate, deoarece prin instituirea termenului de 24 de ore înăuntrul căruia instanţa de judecată trebuie să se pronunţe asupra menţinerii ori prelungirii arestării preventive se aduce atingere dreptului inculpaţilor la apărare cu consecinţa privării de un proces echitabil. În realitate, nemulţumirea autorilor izvorăşte dintr-o aplicare criticabilă a prevederilor procesual penale, întrucât, în speţă, instanţa de judecată a fost sesizată prin rechizitoriu în ziua în care expira durata arestării dispusă în faza de urmărire penală, situaţie în care inculpaţii nu au putut beneficia de răgazul de 5 zile stabilit potrivit art. 160 şi art. 159 alin. 1 din Codul de procedură penală, timp în care ar fi putut să-şi pregătească o apărare eficientă.Cât priveşte dispoziţiile art. 313 alin. 3 din Codul de procedură penală, autorii excepţiei precizează că în intervalul de 48 de ore stabilit pentru soluţionare inculpaţii nu dispun de timpul necesar pentru a pregăti o apărare temeinică.Tribunalul Iaşi opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate sunt în acord cu normele constituţionale invocate.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece termenele instituite prin prevederile art. 159 alin. 7, art. 300^1 alin. 3 şi art. 313 alin. 3 din Codul de procedură penală sunt determinate de necesitatea aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor, de asigurarea soluţionării cu celeritate, într-un termen rezonabil, şi, prin urmare, nu îngrădesc accesul liber la justiţie, dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil şi nici dreptul la apărare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 159 alin. 7, art. 300^1 alin. 3 şi art. 313 alin. 3 din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut:– Art. 159 alin. 7 din Codul de procedură penală cu denumirea marginală – Procedura prelungirii arestării dispuse în cursul urmăririi penale: "Instanţa soluţionează propunerea şi se pronunţă asupra prelungirii arestării preventive, în termen de 24 de ore de la primirea dosarului, şi comunică încheierea celor lipsă de la judecată în acelaşi termen.";– Art. 300^1 alin. 3 din Codul de procedură penală cu denumirea marginală – Menţinerea arestării inculpatului la primirea dosarului: "Când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa menţine, prin încheiere motivată, arestarea preventivă. Dispoziţiile art. 159 alin. 3, 4, 5, 7 şi 11 se aplică în mod corespunzător.";– Art. 313 alin. 3 din Codul de procedură penală cu denumirea marginală – Măsuri premergătoare: "În cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, preşedintele instanţei, la primirea dosarului, fixează un termen care, potrivit art. 300^1 , nu poate fi mai mare de 48 de ore, înăuntrul căruia se comunică citaţia împreună cu o copie a actului de sesizare a instanţei."Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, precum şi ale art. 6 paragraful 3 lit. b) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul acuzatului de a dispune de timpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 300^1 alin. 3 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauză şi cu motivări similare. Astfel, prin Decizia nr. 48 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 23 februarie 2005, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, pentru considerentele acolo arătate.Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea.Cât priveşte dispoziţiile art. 159 alin. 7 şi art. 313 alin. 3 din Codul de procedură penală, Curtea constată că acestea nu conţin reglementări de natură a aduce atingere în vreun fel dreptului la apărare ori dreptului la un proces echitabil. Atât termenul de 24 de ore, cât şi cel de 48 de ore instituite de textele legale criticate sunt menite să ofere acuzatului posibilitatea soluţionării cu celeritate a cauzei şi nicidecum să îngrădească exercitarea dreptului la apărare. Privarea de libertate impune existenţa unor reglementări care au ca scop garantarea dreptului la apărare, iar acest drept se exercită pe toată durata procesului, atât în faza de judecată, cât şi în faza de urmărire penală, în care acuzatul, asistat de apărător ales sau de apărător din oficiu, are timpul necesar şi posibilitatea să cunoască toate actele dosarului şi să-şi pregătească apărarea în cunoştinţă de cauză. Aşadar, nu se poate primi susţinerea că termenele prevăzute în textele de lege analizate sunt de natură să restrângă dreptul inculpatului arestat de a-şi exercită dreptul la apărare.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin. 7, art. 300^1 alin. 3 şi art. 313 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Siriteanu, Radu Cornel Chiriac şi Dumitru Benone Chiriac în Dosarul nr. 1.939/2006 al Tribunalului Iaşi.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 mai 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește