DECIZIE nr. 399 din 14 iulie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 576/2004 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIuliana Nedelcu – procurorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 576/2004 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, excepţie ridicată de Ion-Marcel Chiper şi Vasile Chiper în Dosarul nr. 51/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul de 9 judecători.La apelul nominal răspunde Ion-Marcel Chiper, reprezentat prin avocat Doru Viorel Ursu, lipsă fiind celălalt autor al excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Apărătorul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia, arătând că dispoziţiile art. II din Legea nr. 576/2004 contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2), precum şi ale art. 20, raportat la art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului.Astfel, arată că la intrarea în vigoare a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară dispare competenţa materială exclusivă a completului de 9 judecători ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a judeca recursurile în anulare. Aşa fiind, este neconstituţional ca, printr-o lege ulterioară, în speţă Legea nr. 576/2004, să se dispună ca recursurile în anulare declarate până la data intrării în vigoare a acestei legi să fie judecate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. De asemenea, arată că nu se poate institui o categorie separată de persoane (cetăţeni) care să beneficieze în continuare de soluţionarea recursurilor în anulare de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel cum statuează dispoziţiile art. II din Legea nr. 576/2004, întrucât astfel se realizează o extindere „ilegală” a competenţei acestei instanţe.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că Legea nr. 576/2004 abrogă instituţia recursului în anulare, dispoziţiile criticate constituind o normă tranzitorie prin intermediul căreia legiuitorul a optat pentru ultraactivitatea legii. Oricum, potrivit celor statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 139/2004, determinarea situaţiilor juridice care rămân supuse vechii reglementări, precum şi a celor care vor fi guvernate de noua reglementare nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci de aplicare a legii în timp, de competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 24 ianuarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 51/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 9 judecători a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 576/2004 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, excepţie ridicată de Ion-Marcel Chiper şi Vasile Chiper.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată că Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară prevede în mod expres şi strict limitele competenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Aşa fiind, după intrarea în vigoare a legii menţionate, această instanţă nu mai este competentă să soluţioneze calea extraordinară de atac a recursului în anulare. În opinia autorilor excepţiei recunoaşterea competenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a soluţiona recursurile în anulare deja declarate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 304/2004, prin art. II din Legea nr. 576/2004, conferă acestuia caracter retroactiv. Textul de lege dedus controlului reprezintă astfel o încălcare atât a prevederilor art. 15 alin. (2), cât şi ale art. 16 alin. (1) din Constituţie.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că dispoziţiile art. II din Legea nr. 576/2004 sunt constituţionale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că, în scopul reglementării situaţiei cauzelor privind recursurile în anulare aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Legea nr. 576/2004 cuprinde o dispoziţie tranzitorie cu privire la modalitatea de soluţionare a recursurilor în anulare declarate până la data intrării în vigoare a prevederilor acestui act normativ.Aceste dispoziţii tranzitorii prezintă o importanţă deosebită datorită faptului că, în toate cazurile în care unele legi procesual penale sunt înlocuite cu altele, pe agendele organelor judiciare penale se găsesc, în curs de soluţionare, numeroase dosare penale. Guvernul consideră că, sub acest aspect, prin dispoziţiile tranzitorii se realizează o conciliere între principiile activităţii legii şi ale operativităţii procesului penal, pe de o parte, şi ocrotirea drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor, pe de altă parte. În final, arată că, în concret, nu este vorba de un control al constituţionalităţii dispoziţiilor Legii nr. 576/2004, ci, de fapt, de o problemă de aplicare în timp a legii procesual penale.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate a art. II din Legea nr. 576/2004 faţă de prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, dispoziţiile criticate asigurând tocmai condiţiile pentru realizarea deplină a principiului neretroactivităţii legii. În plus, formula redacţională a textului de lege dedus controlului de constituţionalitate nu oferă temei unei atari critici, întrucât nu conţine în sine nici o dispoziţie cu caracter retroactiv şi nici nu rezultă din textul criticat că acesta ar urmări să producă efecte retroactive, el urmând a-şi găsi aplicarea exclusiv de la data intrării în vigoare a Legii nr. 576/2004.Dispoziţiile criticate nu contravin nici principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor şi nici regulii potrivit căreia justiţia e unică, imparţială şi egală pentru toţi, acestea aplicându-se oricărei persoane aflate în ipoteza normei legale, fără discriminare pe criterii arbitrare. În ceea ce priveşte contrarietatea dispoziţiilor legale criticate cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, Avocatul Poporului arată că textul criticat nu încalcă dreptul la un proces echitabil, întrucât nu înlătură posibilitatea inculpaţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil, condiţii care sunt asigurate şi în situaţia declarării recursului în anulare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. II din Legea nr. 576/2004 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.223 din 20 decembrie 2004, dispoziţii potrivit cărora:"Cauzele privind recursurile în anulare declarate până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor continua să fie judecate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, potrivit dispoziţiilor în vigoare la data declarării recursurilor în anulare."Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) şi ale art. 124 alin. (2), care au următorul conţinut:– Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.";– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 21 alin. (3): "Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.";– Art. 124 alin. (2): "Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin art. I pct. 5 din Legea nr. 576/2004 au fost abrogate dispoziţiile art. 409-414^1 din Codul de procedură penală referitoare la recursul în anulare, care astfel şi-a încetat existenţa ca instituţie procesuală. Art. II din acelaşi act normativ consacră o normă tranzitorie care, departe de a avea caracter retroactiv, aşa cum susţin autorii excepţiei, consacră, dimpotrivă, ultraactivitatea reglementării anterioare în ceea ce priveşte cauzele aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca urmare a declarării recursurilor în anulare de către procurorul general, sub imperiul acesteia. De altfel, soluţia contrară, respectiv aplicarea de îndată a dispoziţiei abrogatoare, având drept consecinţă încetarea proceselor deja declanşate prin promovarea recursului în anulare, aflate în curs de soluţionare şi, deci, lipsirea de eficienţă a unei atari căi de atac, cu toate că fusese exercitată sub imperiul şi în temeiul reglementării anterioare, atunci în vigoare, ar avea un evident caracter retroactiv.Curtea constată că nu poate fi reţinută nici critica cu privire la încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie, în măsura în care aplicarea reglementării criticate are loc exclusiv în ipoteza acolo prevăzută, fără distincţii în funcţie de criterii arbitrare, iar procesele în curs se derulează potrivit regulilor procedurale de drept comun, cu respectarea drepturilor şi a garanţiilor consacrate de legislaţia în vigoare.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 576/2004 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, excepţie ridicată de Ion-Marcel Chiper şi Vasile Chiper în Dosarul nr. 51/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul de 9 judecători.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iulie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește