DECIZIE nr. 400 din 19 martie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 30 alin. (1) şi art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată



Acsinte Gaspar – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMihaela Ionescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (1) şi art. 34 alin. (1) şi (2) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Frederick Furs” – S.R.L. din Suceava în Dosarul nr. 2.178/314/2007 al Curţii de Apel Suceava – Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, au fost depuse, de către partea Gheorghe Toma, note scrise, prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 12 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 2.178/314/2007, Curtea de Apel Suceava – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (1) şi art. 34 alin. (1) şi (2) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Frederick Furs” – S.R.L. din Suceava într-o cauză civilă având ca obiect recursul declarat de autoarea excepţiei împotriva Deciziei nr. 87 din 11 martie 2008 a Tribunalului Suceava, prin care s-a respins ca nefondat apelul acesteia. În acest sens, s-a reţinut faptul că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 34 din Legea nr. 7/1996 pentru a se putea dispune radierea dreptului de proprietate din cartea funciară, efectele hotărârilor judecătoreşti pronunţate anterior limitându-se la opozabilitatea acestora faţă de Societatea Comercială „Luar Com” – S.R.L. din Suceava, fără a dispune cu privire la însăşi substanţa dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâtei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că textele de lege criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate, considerând că este injustă soluţia legislativă de apreciere a bunei-credinţe doar în temeiul cuprinsului cărţii funciare. Totodată, arată că în forma anterioară modificării prin Legea nr. 247/2005, art. 31 (anterior art. 34) din Legea nr. 7/1996 reglementa şi cunoaşterea directă a anumitor situaţii juridice, fundamentată pe elemente exterioare sistemului de publicitate, textul având următoarea redactare: „[…] dacă nu a cunoscut, pe altă cale, această inexactitate”.Curtea de Apel Suceava – Secţia civilă consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 33 alin. (1) şi art. 34 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 7/1996 sunt constituţionale. În acest sens, arată că nu este contrară principiului egalităţii în faţa legii instituirea unor reguli speciale privind rectificarea înscrierilor făcute în cartea funciară, atâta vreme cât se asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor. Totodată, arată că prevederile criticate nu conţin norme contrare dreptului părţilor de a beneficia de un proces echitabil, precum şi judecarea cauzelor într-un termen rezonabil. Posibilitatea rectificării unor înscrieri nevalabile reprezintă tocmai o măsură de protecţie a dreptului de proprietate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de părţi, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Prin încheiere, instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (1) şi art. 34 alin. (1) şi (2) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996. Însă, din notele scrise ale autorului excepţiei rezultă că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 30 alin. (1) şi art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, astfel cum a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, care au următorul conţinut:– Art. 30: "(1) Dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condiţiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credinţă, cât timp nu se dovedeşte contrariul.";– Art. 31: "(1) Cuprinsul cărţii funciare, în afara îngrădirilor şi excepţiilor legale, se consideră exact numai în folosul acelei persoane care, în virtutea unui act juridic cu titlu legal, a dobândit cu bună-credinţă un drept real înscris în cartea funciară.(2) Dobânditorul este considerat de bună-credinţă dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, nu a fost notată nicio acţiune prin care se contestă cuprinsul cărţii funciare sau dacă din titlul transmiţătorului şi din cuprinsul cărţii funciare nu reiese vreo neconcordanţă între aceasta şi situaţia juridică reală." … Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii, ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 44 alin. (2) referitoare la ocrotirea şi garantarea proprietăţii private şi ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Totodată, consideră că textele de lege criticate contravin şi dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:Potrivit art. 30 din Legea nr. 7/1996, un drept înscris în favoarea unei persoane creează prezumţia că este titularul acelui drept. Această prezumţie poate fi combătută de către orice persoană interesată, dar numai pe cale judecătorească, într-o procedură contencioasă. Prin aceste prevederi, legiuitorul a dorit să dea cărţii funciare valoarea unui mijloc de probă, util părţii care doreşte să-şi probeze dreptul dobândit printr-un titlu valabil, cu bună-credinţă.Totodată, alin. (1) al art. 31 din Legea nr. 7/1996 consacră principiul publicităţii după care funcţionează cartea funciară, în vreme ce alin. (2) al aceluiaşi articol defineşte buna-credinţă din perspectiva sistemului de carte funciară.Anterior modificării, Legea nr. 7/1996 reglementa două feluri de cunoaştere a situaţiei juridice reale a imobilului – cunoaşterea mediată de sistemul de publicitate şi cunoaşterea directă, fundamentată pe elemente exterioare sistemului de publicitate. Astfel, cuprinsul cărţilor funciare se considera exact, în folosul acelei persoane care a dobândit, prin act juridic cu titlu oneros, un drept real, dacă în momentul dobândirii dreptului n-a fost înscrisă în cartea funciară vreo acţiune prin care se contestă cuprinsul ei sau nu a cunoscut, pe altă cale, această inexactitate. Buna-credinţă nu se aprecia exclusiv prin raportare la cuprinsul cărţii funciare, ci şi prin cunoaşterea situaţiei reale a imobilului pe altă cale, datorită unor indicii exterioare de cartea funciară.În esenţă, autorul excepţiei critică modificarea textului de lege, care, în opinia lui, reglementează o soluţie legislativă neconstituţională, de vreme ce aprecierea bunei-credinţe se face doar în temeiul cuprinsului cărţii funciare, fără să fie luată în considerare şi cunoaşterea directă a situaţiei juridice a imobilului.Curtea reţine, însă, că, deşi prin art. 31 din Legea nr. 7/1996 legiuitorul a dorit să reglementeze o definiţie a bunei-credinţe valabilă doar pentru cartea funciară, prin stabilirea criteriilor de evaluare a acesteia se are în vedere, în mod deosebit, acţiunea în rectificare, de vreme ce buna-credinţă se apreciază la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului.Însă, în cazul acţiunii în prestaţie tabulară reglementată în art. 27 alin. (5) din Legea nr. 7/1996 se prevede situaţia în care terţul, dobânditor cu titlu oneros, este de rea-credinţă. Astfel, îndeplinirea acestei condiţii arată fără nicio îndoială că legea ia în considerare şi cunoaşterea efectivă, directă, a situaţiei juridice a imobilului, altfel decât prin intermediul sistemului de publicitate imobiliară. Aceasta, deoarece prestaţia tabulară împotriva terţului dobânditor urmăreşte soluţionarea conflictului de drepturi concurente fără aplicarea strictă a principiului priorităţii, fiind utilizată atunci când reclamantul nu a introdus anterior nicio cerere în legătură cu realizarea vreunei înscrieri în baza titlului său. În acest caz, reaua-credinţă care ar justifica admiterea acţiunii în prestaţie tabulară îndreptată împotriva terţului dobânditor e dată de cunoaşterea situaţiei juridice reale datorită unor informaţii străine de sistemul de publicitate, buna sau reaua-credinţă a terţului verificându-se la momentul încheierii actului de către acesta.Aşa fiind, Curtea nu poate reţine motivele de neconstituţionalitate invocate, din interpretarea sistematică a prevederilor art. 27, art. 30 alin. (1), art. 31, 36 şi 37 ale Legii nr. 7/1996 rezultând faptul că buna-credinţă, în sistemul cărţii funciare, se apreciază în persoana terţilor prin raportare atât la cunoaşterea prin sistemul de publicitate, cât şi prin raportare la cunoaşterea directă, bazată pe elemente exterioare sistemului de publicitate, dreptul de proprietate privată fiind, astfel, pe deplin garantat.Totodată, Curtea constată că textele de lege criticate nu aduc atingere nici prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, de vreme ce acestea se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.De asemenea, nu se aduce atingere nici dispoziţiilor constituţionale privind accesul părţilor la justiţie şi dreptul acestora la un proces echitabil, de vreme ce acţiunea în prestaţie tabulară are ca fundament tocmai sancţionarea terţului, care, deşi a cunoscut prin alte mijloace decât cartea funciară situaţia juridică reală a imobilului, încearcă să invoce înscrierea din cartea funciară pentru a-şi păstra dreptul. Astfel, cunoaşterea directă a situaţiei juridice reale a imobilului la momentul încheierii actului de către terţul de rea-credinţă constituie temei pentru sancţionarea acestuia prin intermediul prestaţiei tabulare la care autorul excepţiei are acces neîngrădit ca persoană interesată.În fine, Curtea nu poate reţine nici încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 53, de vreme ce nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al unei libertăţi.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 30 alin. (1) şi art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Frederick Furs” – S.R.L. din Suceava în Dosarul nr. 2.178/314/2007 al Curţii de Apel Suceava – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 martie 2009.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește