DECIZIE nr. 400 din 24 aprilie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 89 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIuliana Nedelcu – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 89 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Andrei Sever Mureşan în Dosarul nr. 2.104/2/2007 (nr. vechi 769/2007) al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală.La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, apărătorul ales cu delegaţie la dosar. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.Domnul avocat Constantin Florea solicită acordarea unui nou termen de judecată, arătând că în cauză doreşte să fie prezent şi domnul avocat Gheorghiţă Mateuţ.Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen de judecată.Curtea, deliberând asupra cererii formulate, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedură civilă, dispune respingerea acesteia.Cauza se află în stare de judecată.Apărătorul autorului excepţiei pune concluzii de admitere, invocând în esenţă aceleaşi argumente ca şi în faţa instanţei de drept comun. Depune, de asemenea, concluzii scrise.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că argumentele invocate de autorul excepţiei se rezumă la lipsa de identitate între procedura internă şi cea europeană referitoare la măsura arestării. Or, arestarea preventivă este o măsură care se dispune cu caracter excepţional, fiind supusă unor condiţii şi proceduri foarte stricte. Constituţia României nu distinge între arestarea preventivă dispusă de judecătorul român şi arestarea dispusă ca urmare a emiterii unui mandat european de arestare. La fel ca şi la procedura extrădării, nici la arestarea dispusă potrivit Legii nr. 302/2004 regimul juridic nu este diferit, deoarece şi în acest caz trebuie să existe o încredere reciprocă între state.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Decizia nr. 1.647 din 26 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 2.932/1/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală a admis recursul declarat împotriva Încheierii de şedinţă din 23 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 2.104/2/2007 (nr. vechi 769/2007) al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală, şi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 89 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, aşa cum au fost modificate prin art. I pct. 57 din Legea nr. 224/2006, excepţie ridicată de Andrei Sever Mureşan în dosarul de mai sus.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 23 referitoare la libertatea individuală, ale art. 21 alin. (1) şi (3) referitoare la liberul acces la justiţie şi la dreptul părţilor la un proces echitabil şi ale art. 124 alin. (3) referitoare la independenţa judecătorilor care se supun numai legii, deoarece, faţă de neinterpretarea şi netrecerea prin prisma legii române a textelor pentru care se solicită arestarea preventivă în baza unui mandat european, magistratul român îndeplineşte o activitate pur formală, de natură a-i afecta independenţa, neajuns ce generează, pe cale de consecinţă, ştirbirea celorlalte drepturi fundamentale invocate de autor.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat, dimpotrivă, asigură verificarea condiţiilor concretizate în legea specială cu privire la controlul pe calea justiţiei al respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale persoanei solicitate.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 89 din Legea nr. 302/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, aşa cum au fost modificate prin art. I pct. 57 din Legea nr. 224/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 21 iunie 2006, care au următorul conţinut:– Art. 89: "(1) În termen de cel mult 24 de ore de la reţinere, persoana solicitată este prezentată instanţei competente.(2) Instanţa informează persoana solicitată asupra existenţei unui mandat european de arestare împotriva sa, asupra conţinutului acestuia, asupra posibilităţii de a consimţi la predarea către statul membru emitent, precum şi cu privire la drepturile sale procesuale. … (3) Instanţa dispune arestarea persoanei solicitate prin încheiere motivată. … (4) Persoana arestată este depusă în arest. … (5) Instanţa comunică autorităţii judiciare emitente arestarea persoanei solicitate." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că susţinerea autorului excepţiei, în sensul că dispoziţiile legale criticate ar contraveni prevederilor constituţionale referitoare la independenţa judecătorilor care se supun numai legii, este nefondată, deoarece, dimpotrivă, judecătorul român hotărăşte asupra arestării persoanei solicitate în temeiul legii, numai după ce a verificat, în prealabil, dacă au fost respectate condiţiile necesare referitoare la emiterea mandatului, şi nicidecum nu se pronunţă cu privire la temeinicia urmăririi sau condamnării dispuse de autoritatea străină ori asupra oportunităţii arestării. În caz contrar, s-ar aduce atingere principiului referitor la recunoaşterea reciprocă a hotărârilor penale.În esenţă, dispoziţiile legale criticate vizează punerea în executare a mandatului european de arestare, care, conform art. 4 şi 7 din Legea nr. 302/2004, se duce la îndeplinire potrivit dreptului procesual intern român, cu condiţia respectării preeminenţei dreptului internaţional, interesând cu precădere cooperarea judiciară internaţională în materie penală. Aşa fiind, Curtea constată că nu poate fi pus semnul egalităţii între privarea de libertate dispusă ca urmare a emiterii unui mandat european de arestare şi cea dispusă ca urmare a emiterii unui mandat de arestare preventivă emis de judecătorul român în condiţiile Codului de procedură penală.De asemenea, nu poate fi primită nici critica potrivit căreia art. 89 din Legea nr. 302/2004 contravine principiului egalităţii în drepturi, liberului acces la justiţie care implică şi dreptul la un proces echitabil, precum şi dreptului referitor la libertatea individuală, deoarece textul se aplică fără niciun fel de discriminări tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale. De asemenea, măsura arestării provizorii dispusă în vederea predării către un stat membru al Uniunii Europene constituie o măsură privativă de libertate temporară, dispusă în acord cu art. 23 alin. (2) din Constituţia României, care satisface pe deplin exigenţele constituţionale prevăzute de art. 21, partea având la îndemână toate garanţiile procesuale specifice unui proces echitabil, sens în care enumerăm cu titlu peremptoriu posibilitatea invocării unor motive obligatorii de refuz al executării, ascultarea persoanei arestate, existenţa posibilităţii de a formula recurs împotriva hotărârii referitoare la arestare etc.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 89 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Andrei Sever Mureşan în Dosarul nr. 2.104/2/2007 (nr. vechi 769/2007) al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 aprilie 2007.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește