DECIZIE nr. 418 din 25 mai 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86^3 alin. 1 lit. a) din Codul penal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIuliana Nedelcu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86^3 alin. 1 lit. a) din Codul penal, excepţie ridicată de Petcu Partenie în Dosarul nr. 499/M+F/2005 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia de minori şi familie.La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie şi apreciind că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 20 ianuarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 499/M+F/2005, Curtea de Apel Galaţi – Secţia de minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86^3 alin. 1 lit. a) din Codul penal, excepţie ridicată de Petcu Partenie în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat încalcă dispoziţiile cuprinse în art. 16 şi 17 din Constituţie, deoarece în situaţia în care inculpatul are domiciliul în străinătate acesta se află în imposibilitate de a se prezenta, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la alte organe stabilite de instanţă.Curtea de Apel Galaţi – Secţia de minori şi familie, exprimându-şi opinia asupra excepţiei, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86^3 alin. 1 lit. a) din Codul penal, faţă de art. 16 şi 17 din Constituţie, este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatul Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 86^3 alin. 1 lit. a) din Codul penal, având următorul cuprins: "Pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la alte organe stabilite de instanţă;". … Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1), potrivit cărora "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări", şi în art. 17, conform cărora "Cetăţenii români se bucură în străinătate de protecţia statului român şi trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile, cu excepţia acelora ce nu sunt compatibile cu absenţa lor din ţară".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 338 din 28 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 734 din 12 august 2005, Curtea a statuat că legiuitorul a reglementat posibilitatea pentru instanţa de judecată de a dispune, motivat, ca pedeapsa să se execute în alt mod decât cel care este propriu naturii acesteia, iar dacă sunt îndeplinite anumite condiţii prevăzute de lege, să dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Acest mijloc de individualizare a pedepsei închisorii constă în suspendarea executării pedepsei pe o anumită perioadă de timp, denumită „termen de încercare”, pe durata căruia condamnatul este supus unor măsuri de supraveghere şi cerinţei de a respecta obligaţiile stabilite de instanţa de judecată. Măsurile de supraveghere care se iau faţă de condamnat pe durata termenului de încercare sunt menite să asigure un control permanent asupra conduitei acestuia. Dacă cel condamnat nu îndeplineşte măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligaţiile stabilite de instanţă, aceasta poate să revoce suspendarea executării pedepsei, dispunând executarea în întregime a pedepsei, sau să prelungească termenul de încercare cu cel mult 3 ani.Prin dispoziţiile art. 86^3 alin. 1 lit. a) din Codul penal s-a reglementat una dintre măsurile de supraveghere la care trebuie să se supună condamnatul pe durata termenului de încercare, şi anume aceea de a se prezenta, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la alte organe stabilite de instanţă.Stabilirea în acest mod a obligaţiilor condamnatului nu este de natură să aducă atingere prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece nu implică un tratament juridic diferenţiat faţă de persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică.Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86^3 alin. 1 lit. a) din Codul penal, faţă de art. 17 din Legea fundamentală, dispoziţiile legale criticate nu aduc nicio atingere prevederilor constituţionale, deoarece luarea unor măsuri de supraveghere a condamnatului-cetăţean român nu echivalează sub niciun aspect cu nerespectarea de către statul român a obligaţiei de a asigura protecţia cetăţenilor săi în străinătate. Bucurându-se de protecţia statului român, cetăţeanul român care se află în afara frontierelor trebuie însă să îşi îndeplinească obligaţiile ce îi revin potrivit legilor române. Astfel de obligaţii sunt şi cele prevăzute de art. 86^3 alin. 1 lit. a) din Codul penal, care trebuie respectate de condamnat.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86^3 alin. 1 lit. a) din Codul penal, excepţie ridicată de Petcu Partenie în Dosarul nr. 499/M+F/2005 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia de minori şi familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 mai 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește