DECIZIE nr. 443 din 10 mai 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (4), art. 88 alin. (2) lit. a), art. 88^1 alin. (1) şi art. 89 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorMarinela Mincă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (4), art. 88 alin. (2) lit. a), art. 88^1 alin. (1) şi art. 89 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Andrei Sever Mureşan în Dosarul nr. 3.245/1/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul de 9 judecători.La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, apărătorul ales, cu delegaţie la dosar. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.Apărătorul ales al autorului excepţiei solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea pregătirii apărării.Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii formulate.Curtea, deliberând asupra cererii formulate, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedură civilă, dispune respingerea acesteia.Cauza se află în stare de judecată.Apărătorul autorului excepţiei pune concluzii de admitere, invocând argumente similare cu cele din notele scrise, cu menţiunea că susţine doar neconstituţionalitatea art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 224/2006. În final solicită amânarea pronunţării, cu scopul de a depune concluzii scrise.Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii formulate.Curtea, deliberând asupra acestei noi cereri, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedură civilă, dispune respingerea ei.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Decizia nr. 232 din 2 aprilie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 3.245/1/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 9 judecători a admis recursul declarat împotriva Încheierii din 30 martie 2007, pronunţată de Secţia penală a aceleiaşi instanţe în Dosarul nr. 1.937/2/2007 prin care s-a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate invocată, şi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 79 alin. (4), art. 88 alin. (2) lit. a), art. 88^1 alin. (1) şi ale art. 89 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 224/2006, excepţie ridicată de Andrei Sever Mureşan în dosarul de mai sus.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 13 referitoare la limba oficială, ale art. 23 referitoare la libertatea individuală, ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, ale art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 124 alin. (3) referitoare la independenţa judecătorului, ale art. 128 referitoare la folosirea limbii materne şi a interpretului în justiţie, precum şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.Astfel, art. 89 din Legea nr. 302/2004 încalcă prevederile constituţionale referitoare la libertatea individuală şi la egalitatea în drepturi, deoarece se creează două categorii de persoane arestate după două proceduri, una potrivit dreptului intern şi alta potrivit Deciziei-cadru a Consiliului Europei. De asemenea, este afectată şi independenţa judecătorului român, întrucât acesta hotărăşte asupra arestării, în mod mecanic, fără să cenzureze fondul.Articolul 88 alin. (2) lit. a) din lege încalcă art. 124 alin. (3) şi art. 16 din Constituţie, sens în care sunt valabile aceleaşi raţiuni invocate pentru susţinerea neconstituţionalităţii art. 89 din lege.Articolul 88^1 alin. (1) referitor la repartizarea cauzei este, potrivit criticilor formulate, neconstituţional, deoarece exclude repartizarea aleatorie, dând în competenţa exclusivă a preşedintelui de secţie această posibilitate. Aşa fiind, sunt ignorate dispoziţiile Regulamentului din 12 mai 2004 privind repartizarea aleatorie a dosarelor în cadrul judecătoriilor, tribunalelor şi curţilor de apel şi, prin urmare, sunt afectate prevederile constituţionale ale art. 16 şi 21, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Cât priveşte art. 79 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, autorul excepţiei a susţinut oral că limba oficială este limba română şi o prezentare a mandatului în limba franceză fără a fi tradus aduce atingere art. 24, 13, 128, 16 şi 21 din Constituţie.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 9 judecători opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece niciunul din textele de lege enunţate nu afectează în vreun fel accesul liber la justiţie, dreptul la libertate, principiul egalităţii în drepturi ori al independenţei justiţiei, avându-se în vedere că se asigură verificarea condiţiilor concretizate în legea specială pe calea controlului judecătoresc exercitat de instanţele de judecată române sub aspectul respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale persoanei solicitate.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 79 alin. (4), ale art. 88 alin. (2) lit. a), ale art. 88^1 alin. (1) şi ale art. 89 din Legea nr. 302/2004 sunt constituţionale, deoarece nu poate fi invocată încălcarea art. 16 din Constituţie, prevederile legale criticate aplicându-se tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei. De asemenea, regula art. 21 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit căreia nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie, are ca semnificaţie faptul că legiuitorul nu poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nicio categorie sau grup social. Avocatul Poporului mai arată că nici celelalte texte constituţionale invocate în susţinerea excepţiei nu sunt încălcate de prevederile legale criticate de autor.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 79 alin. (4) cu titlul Conţinutul mandatului european de arestare, ale art. 88 alin. (2) lit. a) cu titlul Motive de refuz al executării, ale art. 88^1 alin. (1) cu titlul Proceduri prealabile şi ale art. 89 cu titlul Arestarea persoanei solicitate, toate din Legea nr. 302/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 224/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 21 iunie 2006, care au următorul conţinut:– Art. 79 alin. (4): "Mandatul european de arestare transmis spre executare autorităţilor române trebuie tradus în limba română sau în una din limbile engleză şi franceză.";– Art. 88 alin. (2) lit. a): "(2) Autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:a) în situaţia prevăzută la art. 85 alin. (2) din prezenta lege; în mod excepţional, în materie de taxe şi impozite, de vamă şi de schimb valutar, executarea mandatului european nu va putea fi refuzată pentru motivul că legislaţia română nu impune acelaşi tip de taxe sau de impozite sau nu conţine acelaşi tip de reglementări în materie de taxe şi impozite, de vamă şi de schimb valutar ca legislaţia statului membru emitent;"; … – Art. 88^1 alin. (1): "De îndată ce curtea de apel primeşte un mandat european de arestare sau o semnalare în Sistemul Informatic Schengen, preşedintele secţiei penale repartizează cauza, în condiţiile prevăzute de lege, unui complet format din doi judecători."– Art. 89: "(1) În termen de cel mult 24 de ore de la reţinere, persoana solicitată este prezentată instanţei competente.(2) Instanţa informează persoana solicitată asupra existenţei unui mandat european de arestare împotriva sa, asupra conţinutului acestuia, asupra posibilităţii de a consimţi la predarea către statul membru emitent, precum şi cu privire la drepturile sale procesuale. … (3) Instanţa dispune arestarea persoanei solicitate prin încheiere motivată. … (4) Persoana arestată este depusă în arest. … (5) Instanţa comunică autorităţii judiciare emitente arestarea persoanei solicitate." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 89 au mai fost examinate sub aspectul compatibilităţii lor cu aceleaşi prevederi invocate şi în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 400 din 24 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 4 mai 2007, Curtea a respins ca neîntemeiată o excepţie similară invocată de acelaşi autor. Deoarece dispoziţiile art. 88 alin. (2) lit. a) sunt criticate dintr-o perspectivă identică, Curtea constată că şi pentru acest articol considerentele Deciziei nr. 400/2007 îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.În ce priveşte art. 88^1 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, Curtea constată că prevederea nu conţine niciun fel de reglementare care să anihileze modalitatea de repartizare aleatorie a cauzelor şi, ca o consecinţă directă, să afecteze dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate. Astfel, în acord cu art. 3 alin. (1) lit. b) din Regulamentul din 12 mai 2004 invocat de autor, preşedintele de secţie repartizează cauza „în condiţiile prevăzute de lege”. Aşa fiind, de vreme ce premisa de la care a pornit autorul excepţiei în formularea criticii este eronată, nici concluzia nu mai poate fi validă.Referitor la critica ce vizează art. 79 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, potrivit căruia mandatul european de arestare transmis spre executare autorităţilor române trebuie tradus în limba română sau în una din limbile engleză sau franceză, Curtea constată că, potrivit art. 8 pct. 2 din Decizia-cadru a Consiliului Europei din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, „Mandatul de arestare european trebuie tradus în limba oficială sau în una din limbile oficiale ale Statului Membru executor”. De asemenea, potrivit art. 189 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, dispoziţiile referitoare la mandatul european de arestare sunt aplicabile de la data de 1 ianuarie 2007. Or, art. 79 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 vizează nu procedura propriu-zisă de soluţionare a cauzei ce priveşte punerea în executare a mandatului, ci o etapă preliminară referitoare la corespondenţa între state, în concret modalitatea de transmitere către autoritatea română a mandatului european. De asemenea, această cerere se aduce la îndeplinire, potrivit art. 7 din Legea nr. 302/2004, în acord cu dispoziţiile din Codul de procedură penală, care, în art. 128 alin. 2, instituie obligativitatea instanţei de a folosi interpret atunci când sunt prezentate înscrisuri redactate într-o altă limbă. Aşa fiind, dispoziţiile constituţionale ale art. 13 şi 128 nu sunt afectate de prevederile legale criticate şi, de asemenea, modalitatea de reglementare nu ştirbeşte preeminenţa dreptului internaţional, recunoscut în materie chiar de Constituţia României în art. 148 alin. (2).Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (4), art. 88 alin. (2) lit. a), art. 88^1 alin. (1) şi ale art. 89 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Andrei Sever Mureşan în Dosarul nr. 3.245/1/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul de 9 judecători.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 mai 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește