DECIZIE nr. 48 din 20 ianuarie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorIoniţa Cochinţu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „OMV Petrom” – S.A. în Dosarul nr. 2.992/109/2009 al Tribunalului Argeş – Secţia civilă, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.965D/2010.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 2.966D/2010-2.969D/2010 şi nr. 3.590D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „OMV Petrom ” – S.A. în dosarele nr. 1.361/109/2009, nr. 382/109/2009, nr. 1.263/109/2009, nr. 2.336/109/2009 şi nr. 4.868/109/2009 ale Tribunalului Argeş – Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.Curtea, având în vedere identitatea de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.966D/2010-2.969D/2010 şi nr. 3.590D/2010 la Dosarul nr. 2.965D/2010, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 14 aprilie 2010, 15 aprilie 2010 şi 26 mai 2010, pronunţate în dosarele nr. 2.992/109/2009, nr. 1.361/109/2009, nr. 382/109/2009, nr. 1.263/109/2009, nr. 2.336/109/2009 şi nr. 4.868/109/2009, Tribunalul Argeş – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „OMV Petrom” – S.A., în cauze având ca obiect pretenţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul criticat obligă un participant procesual, în vederea exercitării drepturilor sale derivate din faptul participării la proces, să execute suplimentar, unilateral şi în mod total o sarcină cu caracter excepţional ce fundamentează însăşi soluţia procesului, şi anume administrarea probaţiunii. Prin urmare, exercitarea dreptului de a participa la un proces, în condiţiile garantate de Legea fundamentală, se face numai cu condiţia unui surplus de obligaţii procesuale determinată strict de calitatea de angajator, fapt ce creează o situaţie discriminatorie în relaţia cu ceilalţi participanţi la proces.Tribunalul Argeş – Secţia civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 287 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora „Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare”.Autorul excepţiei de constituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum şi ale art. 1 din Protocolul adiţional nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii textelor de lege criticate, din perspectiva unor critici similare şi prin prisma aceloraşi dispoziţii din Legea fundamentală, iar prin numeroase decizii, spre exemplu: Decizia nr. 82 din 5 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 3 martie 2008, Decizia nr. 1.321 din 14 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 17 noiembrie 2010, Curtea a respins excepţia, reţinând că prin instituirea unui anumit tratament juridic aplicabil angajatorilor nu se ajunge la o discriminare a angajatului. Astfel, Curtea a statuat că dispoziţiile criticate sunt norme care stabilesc o procedură specială, derogatorie, privind modalitatea administrării probelor în cazul judecării cererilor referitoare la conflictele de muncă. Această modalitate de reglementare este o opţiune a legiuitorului, care a avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi urgente, adaptată raporturilor de muncă şi exercitării dreptului la muncă. Regulile de procedură prevăzute de aceste dispoziţii se aplică în mod echitabil atât angajatorilor, cât şi angajaţilor, fără a fi favorizată o categorie sau alta. Totodată, Curtea a reţinut că salariatul şi angajatorul sunt două părţi ale conflictului de muncă, situate pe poziţii opuse şi cu interese contrare, situaţia lor diferită justificând, în anumite privinţe, şi tratamentul juridic diferenţiat. Angajatorul este cel care deţine documentele şi toate celelalte probe pertinente pentru elucidarea conflictului şi pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor părţilor raportului juridic de muncă, fiind necesară şi firească obligaţia acestuia de a prezenta aceste probe.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „OMV Petrom” – S.A. în dosarele nr. 2.992/109/2009, nr. 1.361/109/2009, nr. 382/109/2009, nr. 1.263/109/2009, nr. 2.336/109/2009 şi nr. 4.868/109/2009 ale Tribunalului Argeş – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioniţa Cochinţu_______

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește