DECIZIE nr. 490 din 8 iunie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMihaela Cârstea – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mircea Popa în Dosarul nr. 2.536/3/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei, Mircea Popa, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Având cuvântul, autorul excepţiei Mircea Popa solicită ataşarea tuturor dosarelor de fond la dosarul Curţii Constituţionale.Reprezentantul Ministerului Public susţine că nu este necesară ataşarea tuturor dosarelor de fond, ci numai a aceluia în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate.Curtea, având în vedere că la Dosarul nr. 450D/2006 al Curţii Constituţionale este ataşat Dosarul nr. 2.536/3/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă, dosar în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a art. 156 din Codul de procedură civilă, respinge cererea autorului excepţiei de ataşare a tuturor dosarelor de fond.Având cuvântul pe fond, autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicită admiterea acesteia, întrucât dispoziţiile art. 156 din Codul de procedură civilă contravin dreptului la apărare. Consideră că instanţa ar trebui să fie obligată să acorde un termen de judecată pentru lipsă de apărare, iar nu să aibă doar această posibilitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât scopul reglementării este soluţionarea cu celeritate a cauzelor.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 13 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 2.536/3/2006, Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 156 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Mircea Popa într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare împotriva unei decizii civile a Tribunalului Bucureşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate reglementează superficial dreptul la apărare, drept fundamental care nu poate fi lăsat la aprecierea judecătorului şi nu poate fi limitat la un singur termen pentru lipsa de apărare. Totodată, arată că dreptul la apărare constituie o garanţie procesuală care, alături de celelalte garanţii, contribuie la desfăşurarea unui proces echitabil, cu respectarea şi aplicarea principiului contradictorialităţii părţilor.Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile legale criticate nu sunt de natură a îngrădi şi limita dreptul la apărare, care, la fel ca orice drept reglementat prin lege, trebuie exercitat cu bună-credinţă şi în condiţiile legii.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât legiuitorul are latitudinea de a institui modalităţi diferite de exercitare a drepturilor părţilor, iar dreptul de apreciere a judecătorului cu privire la temeinicia motivelor de solicitare a termenului pentru lipsă de apărare îşi are legitimitatea în prevederile art. 124 alin. (3) din Constituţie.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile art. 156 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale, aşa cum a statuat şi Curtea Constituţională prin deciziile nr. 38/2002 şi nr. 337/2004.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 156 din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins: "Instanţa va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată.Când instanţa refuză amânarea judecăţii pentru acest motiv, va amâna, la cererea părţii, pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac. De asemenea, autorul consideră că sunt încălcate şi prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra dispoziţiilor legale criticate, raportate la prevederile invocate din Constituţie, s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 530/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.040 din 23 noiembrie 2005.Neintervenind elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia acestei decizii sunt valabile şi în prezenta cauză.Totodată, Curtea reţine că textul de lege examinat nu constituie o restrângere a dreptului la apărare şi nici nu încalcă principiile constituţionale invocate, ci reprezintă o măsură de descurajare a exercitării cu rea-credinţă a drepturilor procesuale prin cereri de amânare a procesului în scopul tergiversării acestuia şi al împiedicării înfăptuirii justiţiei.De asemenea, facultatea instituită pentru judecător, de a nu acorda un termen pentru lipsă de apărare (caz în care se va amâna pronunţarea, la cererea părţii, pentru depunerea de concluzii scrise) sau de a acorda un singur termen în acest scop, implică responsabilitatea acestuia în înfăptuirea actului de justiţie, iar pentru eventualele abuzuri sau greşeli de judecată datorate încălcării dreptului la apărare, legea prevede remediile necesare.Pentru aceleaşi motive, Curtea reţine că nu sunt încălcate nici prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, iar în ceea ce priveşte prevederile art. 13 din acelaşi act, referitoare la dreptul la un recurs efectiv, precum şi cele ale art. 52 din Constituţie, privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, constată că acestea nu au pertinenţă în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mircea Popa în Dosarul nr. 2.536/3/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iunie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește