DECIZIE nr. 536 din 9 aprilie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 363 alin. 3 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 363 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dumitru Mateiaş în Dosarul nr. 1.161/271/2006 al Tribunalului Bihor – Secţia penală.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă că autorul excepţiei a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că se solicită modificarea texului de lege ce face obiectul acesteia, aspect care nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 12 decembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1.161/271/2006, Tribunalul Bihor – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 363 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dumitru Mateiaş.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în măsura în care nu includ minorii în categoriile de persoane pentru care termenul de apel curge de la comunicarea copiei de pe dispozitivul hotărârii judecătoreşti.Tribunalul Bihor – Secţia penală apreciază că textul de lege criticat este contrar Legii fundamentale, în măsura în care nu prevede obligativitatea comunicării hotărârilor judecătoreşti ulterior pronunţării acestora şi inculpaţilor minori, atunci când aceştia au lipsit de la dezbateri.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate. Arată totodată că pretinsa neconstituţionalitate a acestuia este determinată de o omisiune legislativă, care nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 363 alin. 3 din Codul de procedură penală, potrivit cărora: "Pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare, termenul curge de la pronunţare. Pentru părţile care au lipsit atât la dezbateri, cât şi la pronunţare, precum şi pentru inculpatul deţinut ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituţii militare de învăţământ, ori pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ, care au lipsit de la pronunţare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv."Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare şi ale art. 49 alin. (1) privind protecţia copiilor şi tinerilor.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că ceea ce se solicită în realitate, în motivarea acesteia, este completarea textului de lege criticat, în sensul includerii minorilor în categoria persoanelor pentru care termenul de apel curge de la comunicarea copiei de pe dispozitivul hotărârii judecătoreşti, iar nu de la pronunţarea hotărârii. Curtea Constituţională a reţinut în mod constant că acceptarea unei asemenea critici ar echivala cu transformarea instanţei de contencios constituţional într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 din Constituţie, potrivit căruia "Parlamentul este [… ] unica autoritate legiuitoare a ţării", fiind în contradicţie şi cu dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 363 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dumitru Mateiaş în Dosarul nr. 1.161/271/2006 al Tribunalului Bihor – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 aprilie 2009.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește