DECIZIE nr. 543 din 13 mai 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (1) şi (2) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (1) şi (2) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Practic” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.347/303/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.La apelul nominal se prezintă apărătorul părţii Societatea Comercială "Plevnei" – S.A din Bucureşti, lipsind autorul excepţiei şi cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Apărătorul părţii Societatea Comercială "Plevnei" – S.A din Bucureşti solicită respingerea excepţiei, arătând, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt în acord cu sistemul publicităţii imobiliare aşa cum a fost reglementat prin lege şi că nu se putea prevedea o altă condiţie de comunicare a încheierii decât existenţa unui drept sau interes legitim.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că se solicită completarea textului de lege supus controlului.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 16 ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 2.347/303/2006, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (1) şi (2) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că "înţelesul pe care instanţa îl dă celor două teze ale art. 50, şi anume că plângerea împotriva încheierii privind admiterea cererii de înscriere în cartea funciară a unui drept real poate aparţine numai celui care a făcut cererea sau persoanelor interesate potrivit menţiunilor din cartea funciară, încalcă prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie". Se arată, de asemenea, că orice persoană ar trebui să aibă dreptul de a formula plângere împotriva încheierii prin care s-a admis cererea privind înscrierea în cartea funciară.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă opinează că textul de lege criticat este constituţional, fiecare cerere formulată în justiţie trebuind să justifice un interes născut, real şi actual al părţii.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a art. 50 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 este întemeiată deoarece prevederile legale criticate înlătură posibilitatea cetăţeanului de a se adresa direct justiţiei, de a solicita încuviinţarea de probe şi de a se prevala neîngrădit de toate garanţiile pe care le presupune un proces echitabil. Cu privire la prevederile art. 50 alin. (1) din aceeaşi lege se apreciază că acestea nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile apărătorului părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 50 alin. (1) şi (2) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, care au următorul conţinut:– Art. 50: "(1) Încheierea se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum şi celorlalte persoane interesate potrivit menţiunilor din cartea funciară, cu privire la imobilul în cauză, în termen de 15 zile de la pronunţarea încheierii, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii.(2) Încheierea de înscriere sau de respingere poate fi atacată cu plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la biroul teritorial. Plângerea împotriva încheierii se depune la biroul teritorial şi se va înscrie din oficiu în cartea funciară. Oficiul teritorial este obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilul, însoţită de dosarul încheierii şi copia cărţii funciare." … Excepţia este raportată la prevederile constituţionale ale art. 21 alin.(1)-(3) referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi ale 124 alin. (1) şi (2) privind înfăptuirea justiţiei.Examinând excepţia, Curtea constată că autorul acesteia este nemulţumit de modul în care instanţele de judecată au interpretat şi aplicat prevederile legale supuse controlului, solicitând Curţii modificarea textului de lege criticat, în sensul că orice persoană să poată ataca cu plângere încheierea de înscriere sau de respingere a înscrierii în cartea funciară.Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, aşa încât excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi şi teza a treia din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 va fi respinsă ca inadmisibilă.Cât priveşte dispoziţiile art. 50 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 7/1996, Curtea observă că prin Decizia nr. 467 din 22 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 5 iunie 2008, a admis excepţia şi a constatat că acestea sunt neconstituţionale în măsura în care nu permit accesul direct al contestatorului şi la instanţa de judecată competentă.Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) teza a doua din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 va fi respinsă ca inadmisibilă în temeiul art. 29 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 47/1992.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3,al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (1) şi (2) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Practic” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.347/303/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 mai 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește