DECIZIE nr. 598 din 21 septembrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 alin. 1 şi ale art. 67 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIuliana Nedelcu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 65 alin. 1 şi ale art. 67 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Ardelean în Dosarul nr. 1.071/2005 al Tribunalului Bihor – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie şi apreciind că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate în motivarea excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin încheierea din 20 martie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.071/2005, Tribunalul Bihor – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 alin. 1 şi ale art. 67 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Ardelean în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 65 alin. 1 din Codul de procedură penală, referitoare la sarcina administrării probelor, şi cele ale art. 67 din acelaşi cod, privind concludenţa şi utilitatea probei, contravin art. 1 alin. (5), art. 20, art. 21 alin. (3), art. 24 şi ale art. 121 alin. (1) din Constituţie şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. în esenţă, contrarietatea ar consta în aceea că, în temeiul acestor reglementări din Codul de procedură penală, au fost administrate în mod defectuos probe, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească. Mai mult, autorul excepţiei este nemulţumit de faptul că instanţa de judecată nu s-a pronunţat asupra concludenţei şi utilităţii efectuării unei expertize tehnice grafologice, probă pe care acesta o consideră a fi esenţială pentru soluţionarea cauzei.Tribunalul Bihor – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate de autorul excepţiei.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 65 alin. 1 şi ale art. 67 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:– Art. 65 alin. 1: "Sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală şi instanţei de judecată.";– Art. 67: "În cursul procesului penal părţile pot propune probe şi cere administrarea lor.Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsă, dacă proba este concludentă şi utilă.Admiterea sau respingerea cererii se face motivat."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) – "în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie", art. 15 alin. (1) – "Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea", art. 20 – "Tratatele internaţionale privind drepturile omului", art. 21 alin. (3) – "Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil", art. 24 – "Dreptul la apărare" şi art. 126 alin. (1) – "Justiţia se realizează prin înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege". Autorul excepţiei invocă, de asemenea, şi încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 alin. 1 şi ale art. 67 din Codul de procedură penală, în raport cu art. 21 alin. (3), art. 24, precum şi cu art. 20 din Constituţie, raportat la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se constată că dispoziţiile legale referitoare la aprecierea şi administrarea probelor nu opresc părţile interesate de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime, acestea beneficiind de toate garanţiile care condiţionează procesul echitabil.Dreptul învinuitului sau inculpatului de a propune probe şi de a cere administrarea lor se păstrează în tot cursul urmăririi penale, precum şi în cursul judecăţii, când acesta poate să solicite respingerea probelor cerute de procuror şi de părţi, ca o consecinţă a dreptului său la apărare. Totodată, faptul că instanţa este cea care apreciază cu privire la concludenţa şi utilitatea probelor propuse de părţi, inclusiv în ceea ce priveşte prezentarea mijloacelor materiale de probă, nu aduce nicio atingere dreptului la un proces echitabil, câtă vreme instanţa are obligaţia, impusă chiar prin dispoziţiile art. 67 alin. 3 din Codul de procedură penală, de a motiva admiterea sau respingerea cererii pentru administrarea unei probe. Obligaţia impusă de legiuitor constituie o garanţie a dreptului la un proces echitabil, permiţând părţii ca, în cunoştinţă de cauză, să îşi exercite drepturile procesuale şi, eventual, să promoveze căile de atac prevăzute de lege, atunci când apreciază că respingerea sau admiterea unei probe s-a realizat cu încălcarea dispoziţiilor legale.Mai mult, procedura de judecată, care cuprinde şi sistemul probator, este atributul exclusiv al legiuitorului, astfel că textele de lege criticate sunt conforme art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora procedura de judecată este stabilită prin lege.În sensul celor de mai sus, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin deciziile nr. 311 din 14 iunie 2005, nr. 583 din 3 noiembrie 2005 şi nr. 646 din 29 noiembrie 2005, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 17 august 2005, nr. 1.123 din 13 decembrie 2005 şi, respectiv, nr. 60 din 23 ianuarie 2006, respingând excepţiile de neconstituţionalitate.Atât soluţiile, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 alin. 1 şi ale art. 67 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Ardelean în Dosarul nr. 1.071/2005 al Tribunalului Bihor – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 septembrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește