DECIZIE nr. 601 din 20 mai 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorOana Cristina Puică – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Lucian Pamfiloiu în Dosarul nr. 971/833/2006 al Judecătoriei Caransebeş.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 20 februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 971/833/2006, Judecătoria Caransebeş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală.Excepţia a fost invocată de Lucian Pamfiloiu cu ocazia soluţionării plângerii împotriva unei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 278^1 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală suprimă dreptul la cercetarea judecătorească şi încalcă, astfel, dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 126 alin. (1) referitoare la instanţele judecătoreşti, precum şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu privire la dreptul la un proces echitabil. Totodată, consideră că soluţia legislativă criticată este contrară hotărârii pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Golder împotriva Marii Britanii (1975). În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, autorul excepţiei arată că textul de lege criticat încalcă accesul liber la justiţie, prin ignorarea principiului de generală aplicabilitate în procesul penal non reformatio în pejus, întrucât există posibilitatea ca prin propria cale de atac să îşi agraveze situaţia, redobândind calitatea de învinuit sau, chiar mai rău, dobândind calitatea de inculpat. Astfel, persoana faţă de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală are motive rezonabile să se abţină a se adresa instanţei, pentru a nu-şi agrava propria situaţie.Judecătoria Caransebeş apreciază ca neîntemeiată critica de neconstituţionalitate, făcând trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, care au următorul conţinut: „Judecătorul pronunţă una dintre următoarele soluţii:a) respinge plângerea, prin sentinţă, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, menţinând rezoluţia sau ordonanţa atacată; … b) admite plângerea, prin sentinţă, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume mijloace de probă". … În opinia autorului excepţiei, art. 278^1 alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi ale art. 126 alin. (1) referitoare la instanţele judecătoreşti, precum şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu privire la dreptul la un proces echitabil. Totodată, susţine că soluţia legislativă criticată este contrară hotărârii pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Golder împotriva Marii Britanii (1975).Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate şi în prezenta cauză şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 574 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 7 august 2007, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a art. 278^1 alin. 8 lit. a)-c) din Codul de procedură penală, reţinând că plângerea prevăzută de art. 278^1 reprezintă, într-un sens larg, o cale de atac, care se supune principiului de generală aplicabilitate în dreptul penal non reformatio în pejus. Într-adevăr, deşi legea nu prevede în mod expres aplicarea acestui principiu cu prilejul soluţionării plângerii împotriva actelor procurorului, raţiuni identice cu cele care determină extinderea aplicabilităţii acestui principiu şi în alte situaţii decât cele prevăzute în art. 372, 385^8 sau art. 414^1 alin. (1) din Codul de procedură penală justifică luarea sa în considerare şi în cazul procedurii reglementate de art. 278^1 din acelaşi cod. Totodată, în cazul în care, potrivit art. 278^1 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală, după judecarea plângerii împotriva soluţiei procurorului, instanţa pronunţă la rândul ei o hotărâre prin care menţine această soluţie, nu are loc o împiedicare a accesului la justiţie, respectiv o încălcare a dreptului la un proces echitabil, dat fiind că hotărârea aparţine în acest caz înseşi justiţiei, iar partea nemulţumită are deschise, tot în justiţie, căile de atac prevăzute de lege. Nu poate fi caracterizată ca o încălcare a dreptului la un proces echitabil nici reglementarea soluţiei pe care o pronunţă judecătorul în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, întrucât împotriva hotărârii astfel pronunţate persoana nemulţumită are posibilitatea exercitării căilor de atac prevăzute de lege, având deplina libertate de a demonstra nelegalitatea acesteia, folosind toate mijloacele procedurale ce caracterizează un proces echitabil.Cu acelaşi prilej, Curtea a statuat că invocarea de către autorul excepţiei a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv a Cauzei Golder împotriva Marii Britanii (1975), nu are relevanţă în aprecierea neconstituţionalităţii prevederilor cuprinse în art. 278^1 din Codul de procedură penală, întrucât în speţa respectivă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 şi art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, constatând refuzul de a se permite consultarea unui avocat pentru acţionarea în justiţie, persoana în cauză fiind împiedicată să se adreseze unui tribunal.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Lucian Pamfiloiu în Dosarul nr. 971/833/2006 al Judecătoriei Caransebeş.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 mai 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește